WEBVTT

00:00:12.217 --> 00:00:16.550
Mă simt privilegiată să fiu aici.

00:00:16.550 --> 00:00:20.128
Am plâns, am râs,

00:00:20.128 --> 00:00:25.418
am fost profund impresionată

00:00:25.418 --> 00:00:29.659
și mă simt privilegiată să fiu în viață.

00:00:29.659 --> 00:00:33.849
Sunt recunoscătoare că trăiesc.

00:00:33.849 --> 00:00:37.938
În 1944 părinții mei erau într-un lagăr

00:00:37.938 --> 00:00:41.719
din Franța lui Vichy.

00:00:41.719 --> 00:00:46.230
Mama a pus la cale evadarea.

00:00:46.230 --> 00:00:50.423
De fapt ea l-a scos pe tata.

00:00:50.423 --> 00:00:56.101
Părinții au trecut Alpii.

00:00:56.101 --> 00:00:59.781
Mama era gravidă cu mine.

00:00:59.781 --> 00:01:02.434
Și când au ajuns la granița cu Elveția,

00:01:02.434 --> 00:01:07.151
aceasta era închisă pentru refugiați.

00:01:07.151 --> 00:01:11.641
Mama s-a aruncat în Elveția.

00:01:11.641 --> 00:01:15.824
Orice era mai bine pentru ea decât să se întoarcă

00:01:15.824 --> 00:01:19.584
în iadul de unde venise.

00:01:19.584 --> 00:01:27.580
Tatăl meu a reușit să se strecoare
cu câteva zile mai târziu.

00:01:27.580 --> 00:01:34.857
Și în 1944 m-am născut eu.

00:01:34.857 --> 00:01:37.819
La câteva decenii după asta, stau cu mama

00:01:37.819 --> 00:01:41.817
într-un azil de bătrâni din Israel.

00:01:41.817 --> 00:01:46.382
Nu pot să o văd așa.

00:01:46.382 --> 00:01:51.902
(gesturi, lacrimi, suspine)

00:01:51.902 --> 00:01:54.820
E într-un scaun cu rotile.

00:01:54.820 --> 00:01:58.902
Nu mă recunoaște.

00:01:58.902 --> 00:02:05.488
Mă simt vinovată. Sunt tristă. Lupt. Sunt furioasă.

00:02:05.488 --> 00:02:11.503
Ea este eroul meu. De ce a trebuit să ajungă așa?

00:02:11.503 --> 00:02:16.900
Și îmi dau seama că nu sunt în vizită la ea.

00:02:16.900 --> 00:02:19.224
Sunt cu propriile mele sentimente.

00:02:19.224 --> 00:02:22.740
Și mă decid.

00:02:22.740 --> 00:02:25.661
Voi trece puntea

00:02:25.661 --> 00:02:27.426
spre lumea mamei mele.

00:02:27.426 --> 00:02:32.899
Voi părăsi lumea în care mă lupt.

00:02:32.899 --> 00:02:35.340
Mă voi duce să o întâlnesc.

00:02:35.340 --> 00:02:40.262
Și mă voi duce cu alți ochi.

00:02:40.262 --> 00:02:48.332
Așa am și făcut. Am mers, am stat în fața ei
și am trecut puntea.

00:02:48.332 --> 00:02:54.385
Am aterizat în lumea ei. Am privit-o.

00:02:54.385 --> 00:02:57.060
Și ea m-a privit pe mine.

00:02:57.060 --> 00:03:01.867
Și a zis în limba idiș:

00:03:01.867 --> 00:03:04.425
„Du bist mein Tochter.”

00:03:04.425 --> 00:03:07.722
Ești fiica mea.

00:03:07.722 --> 00:03:17.308
Am început să plâng și ea mi-a șters cu blândețe
lacrimile de pe față.

00:03:17.308 --> 00:03:20.660
Nu mă recunoștea de luni de zile.

00:03:20.660 --> 00:03:29.981
Sigur, nu eram acolo – emoțional.

00:03:29.981 --> 00:03:33.254
Acest miracol ce s-a petrecut cu mama

00:03:33.254 --> 00:03:40.101
ilustrează cei trei conectori invizibili
despre care doresc să vă vorbesc azi.

00:03:40.101 --> 00:03:44.224
E vorba de spațiul relațional – spațiul.

00:03:44.224 --> 00:03:48.905
De puntea dintre lumi – puntea.

00:03:48.905 --> 00:03:51.818
Și de întâlnire.

00:03:51.818 --> 00:03:59.885
Esența umană cu esența umană. Întâlnirea.

00:03:59.885 --> 00:04:07.061
Cunoașteți acești trei conectori invizibili.

00:04:07.061 --> 00:04:08.870
Îi trăiți.

00:04:08.870 --> 00:04:12.551
Dar poate niciodată nu i-ați definit așa.

00:04:12.551 --> 00:04:15.628
Lucrând cu cupluri de ani de zile,

00:04:15.628 --> 00:04:24.162
am ajuns să înțeleg că aceștia sunt 
cei trei conectori invizibili.

00:04:24.162 --> 00:04:27.876
Voi începe cu spațiul.

00:04:27.876 --> 00:04:33.901
Martin Buber, filozoful evreu, a spus:

00:04:33.901 --> 00:04:41.100
„Relațiile noastre trăiesc în spațiul dintre noi.”

00:04:41.100 --> 00:04:45.061
Nu trăiește în mine sau în tine,

00:04:45.061 --> 00:04:50.900
nici chiar în dialogul nostru.

00:04:50.900 --> 00:04:56.986
Trăiește în spațiul în care trăim împreună.

00:04:56.986 --> 00:05:03.941
El a mai zis: „Acel spațiu e sacru.”

00:05:03.941 --> 00:05:07.704
Dacă nu știm de acest spațiu,

00:05:07.704 --> 00:05:10.974
dacă nu știm cum să fim responsabili

00:05:10.974 --> 00:05:13.940
pentru spațiul în care trăim împreună,

00:05:13.940 --> 00:05:17.186
îl vom polua

00:05:17.186 --> 00:05:19.905
așa cum am poluat și eu spațiul cu mama.

00:05:19.905 --> 00:05:21.860
Am poluat spațiul cu mama

00:05:21.860 --> 00:05:25.174
nu pentru că aveam anumite sentimente.

00:05:25.174 --> 00:05:27.211
Am poluat spațiul cu mama

00:05:27.211 --> 00:05:33.970
pentru că am pus 
toate aceste sentimente între noi

00:05:33.970 --> 00:05:36.942
– în mod inconștient.

00:05:36.942 --> 00:05:40.940
Neștiind despre acest spații,

00:05:40.940 --> 00:05:44.942
îl poluăm automat.

00:05:44.942 --> 00:05:51.143
Cu un cuvânt, o privire, o reacție, o retragere,

00:05:51.143 --> 00:05:53.102
o critică, o judecată.

00:05:53.102 --> 00:05:57.385
Le punem acolo inconștient.

00:05:57.385 --> 00:06:02.025
Și spațiul nu mai e confortabil.

00:06:02.025 --> 00:06:03.982
Și când spațiul nu e confortabil,

00:06:03.982 --> 00:06:06.765
reacționăm la disconfortul din spațiu

00:06:06.765 --> 00:06:10.503
și acesta devine mai neconfortabil.

00:06:10.503 --> 00:06:18.183
Și încet dar sigur, disconfortul crește,
spațiul devine periculos.

00:06:18.183 --> 00:06:23.101
Apoi reacționăm la pericolul din spațiu.

00:06:23.101 --> 00:06:25.628
Cum reacționăm?

00:06:25.628 --> 00:06:29.148
Unii dintre noi, prin afișarea explozivă a energiei.

00:06:29.148 --> 00:06:32.662
Vorbim mai tare, țipăm, spunem multe cuvinte,

00:06:32.662 --> 00:06:35.184
suntem agresivi.

00:06:35.184 --> 00:06:39.376
Alții reacționează la pericolul din spațiu

00:06:39.376 --> 00:06:45.312
prin constrângere, ascunzându-se, 
prin sustragere de energie.

00:06:45.312 --> 00:06:48.577
Și când cele două reacții se cumulează

00:06:48.577 --> 00:06:51.140
ca reacție la pericolul din spațiu,

00:06:51.140 --> 00:06:52.900
pericolul crește

00:06:52.900 --> 00:06:57.901
și acum reacționăm împreună
la poluarea și pericolul

00:06:57.901 --> 00:07:03.502
pe care l-am co-creat în spațiul relațional.

00:07:03.502 --> 00:07:04.900
Ce-ar trebui să facem?

00:07:04.900 --> 00:07:11.262
Cum putem fi responsabili de spațiul dintre noi?

00:07:11.262 --> 00:07:15.224
Care-i sacru, după cum a spus Martin Buber.

00:07:15.224 --> 00:07:18.096
Aici intervine metafora punții.

00:07:18.096 --> 00:07:22.140
Putem fi responsabili de spațiul dintre noi

00:07:22.140 --> 00:07:26.580
trecând puntea spre lumea celuilalt

00:07:26.580 --> 00:07:33.305
și luând cu noi întreaga noastră prezență.

00:07:33.305 --> 00:07:35.902
Cum facem asta?

00:07:35.902 --> 00:07:40.261
În primul rând, așezați-vă.

00:07:40.261 --> 00:07:42.520
Respirați adânc.

00:07:42.520 --> 00:07:46.730
Picioarele pe pământ.

00:07:46.730 --> 00:07:51.102
Lăsați-vă să pătrundeți în momentul prezent.

00:07:51.102 --> 00:07:56.421
Aliniați-vă cu „aici și acum”.

00:07:56.421 --> 00:08:01.306
Fiți conștienți că trăiți!

00:08:01.306 --> 00:08:07.064
Fiți recunoscători pentru acest moment de viață.
Chiar acum!

00:08:07.064 --> 00:08:12.031
Aceasta e deja un început foarte important

00:08:12.031 --> 00:08:14.490
pentru călătoria voastră peste punte.

00:08:14.490 --> 00:08:20.185
Apoi începeți conștient și deliberat

00:08:20.185 --> 00:08:25.399
să mergeți pe punte, înfruntând banda de cauciuc

00:08:25.399 --> 00:08:29.822
ce v-ar duce înapoi la prejudecățile,
povestea vieții, identitatea voastră,

00:08:29.822 --> 00:08:36.525
la cine credeți că sunteți, la sentimente,
emoții, la tot ce există în lumea voastră.

00:08:36.525 --> 00:08:39.871
Tot ce luați cu voi pe punte

00:08:39.871 --> 00:08:43.424
e o copertă de plastic, transparentă,

00:08:43.424 --> 00:08:46.502
cu pașaportul cu viză.

00:08:46.502 --> 00:08:48.500
Motivul pentru care trebuie să fie transparentă

00:08:48.500 --> 00:08:54.630
e că nu puteți lua nimic ce e al vostru
pe cealaltă parte a punții.

00:08:54.630 --> 00:08:56.580
Și când aterizați pe cealaltă parte,

00:08:56.580 --> 00:09:00.639
ce faceți?

00:09:00.639 --> 00:09:03.019
Ascultați.

00:09:03.019 --> 00:09:07.697
Ascultați cu inima deschisă.

00:09:07.697 --> 00:09:11.728
Ascultați cu noi ochi.

00:09:11.728 --> 00:09:15.485
Scriitorul francez Marcel Proust a zis:

00:09:15.485 --> 00:09:21.702
„Aventura vieții nu se referă
la descoperirea unor locuri noi.

00:09:21.702 --> 00:09:27.472
Aventura vieții este de-a le vedea 
pe cele vechi cu ochi noi.”

00:09:27.472 --> 00:09:30.341
Vă aduceți ochi noi, inima deschisă

00:09:30.341 --> 00:09:31.951
și generozitatea spiritului

00:09:31.966 --> 00:09:37.018
și ascultați ca și cum ați învăța 
o limbă străină,

00:09:37.018 --> 00:09:40.737
o nouă muzică, un ritm nou.

00:09:40.737 --> 00:09:44.860
Ascultați repetând cuvintele auzite.

00:09:44.860 --> 00:09:48.581
Te aud zicând...

00:09:48.581 --> 00:09:51.396
„Am înțeles bine?”

00:09:51.396 --> 00:10:00.726
Și înveți. Înveți despre cum e 
în această altă lume.

00:10:00.726 --> 00:10:04.745
Ce se poate întâmpla pe celălalt tărâm?

00:10:04.745 --> 00:10:07.100
Pe celălalt tărâm are loc

00:10:07.100 --> 00:10:09.585
întâlnirea.

00:10:09.585 --> 00:10:13.320
Ce este întâlnirea?

00:10:13.320 --> 00:10:16.501
La nivel biologic, întâlnirea

00:10:16.501 --> 00:10:19.999
e intrarea în rezonanță a două creiere.

00:10:19.999 --> 00:10:26.202
Neurobiologii relaționali denumesc 
această rezonanță „punte cerebrală”.

00:10:26.202 --> 00:10:30.825
Două sisteme limbice care intră în rezonanță.

00:10:30.825 --> 00:10:36.660
Esența emoțiilor noastre intră în rezonanță.

00:10:36.660 --> 00:10:40.229
Neurobiologii relaționali au descoperit

00:10:40.229 --> 00:10:43.740
că atunci când două creiere intră în rezonanță,

00:10:43.740 --> 00:10:49.075
sistemul nervos central începe să se calmeze.

00:10:49.075 --> 00:10:51.989
Fiindcă, au descoperit ei,

00:10:51.989 --> 00:10:57.580
creierul e singurul nostru organ

00:10:57.580 --> 00:11:00.500
care nu se reglează din interior.

00:11:00.500 --> 00:11:07.741
Se reglează de afară printr-un alt creier.

00:11:07.741 --> 00:11:11.696
Avem nevoie unii de ceilalți pentru a ne autoregla.

00:11:11.696 --> 00:11:15.341
Ne putem regla doar prin celălalt.

00:11:15.341 --> 00:11:19.782
Prin ochii celuilalt. Prin acea rezonanță.

00:11:19.782 --> 00:11:22.703
Ce se întâmplă e foarte interesant

00:11:22.703 --> 00:11:27.105
fiindcă, cu aproximativ 10 ani în urmă,

00:11:27.105 --> 00:11:30.089
neurobiologii relaționali au descoperit 
neuronii-oglindă

00:11:30.089 --> 00:11:31.942
pe care îi avem în creier.

00:11:31.942 --> 00:11:35.690
Capacitatea noastră de compasiune,

00:11:35.690 --> 00:11:37.509
empatie,

00:11:37.509 --> 00:11:42.415
de înțelegere profundă a celuilalt.

00:11:42.415 --> 00:11:48.001
În timpul întâlnirii, acești neuroni-oglindă 
devin foarte activ.

00:11:48.001 --> 00:11:50.020
Și ce se întâmplă apoi?

00:11:50.020 --> 00:11:54.820
Încep să se formeze în creier noi căi neuronale.

00:11:54.820 --> 00:11:58.105
Noi căi neuronale ce ne conferă capacitatea

00:11:58.105 --> 00:12:01.742
de a fi într-o relație.

00:12:01.742 --> 00:12:06.670
Plasticitatea creierului s-a dovedit a fi enormă.

00:12:06.670 --> 00:12:11.785
Se poate schimba oricând pe parcursul vieții.

00:12:11.785 --> 00:12:15.982
Astfel, aceste noi căi neuronale
ce se formează în creier

00:12:15.982 --> 00:12:18.106
ne dau șansa de a fi

00:12:18.106 --> 00:12:21.182
mai inteligenți și mai maturi

00:12:21.182 --> 00:12:26.180
din punct de vedere relațional.

00:12:26.180 --> 00:12:33.912
Deci aceasta este întâlnirea în sens biologic.

00:12:33.912 --> 00:12:38.942
Dar întâlnirea e mai greu de definit

00:12:38.942 --> 00:12:41.580
în alt sens.

00:12:41.580 --> 00:12:48.500
E găsirea a două prezențe umane depline.

00:12:48.500 --> 00:12:54.992
Sau a două esențe umane.
Sau a forței vitale din fiecare persoană.

00:12:54.992 --> 00:12:58.824
Sau găsirea a două suflete.

00:12:58.824 --> 00:13:00.942
Ce este forța vitală?

00:13:00.942 --> 00:13:05.091
Ce este esența umană?

00:13:05.091 --> 00:13:07.471
Tatăl meu are o povestire despre asta.

00:13:07.471 --> 00:13:13.661
Tatăl meu a avut cea mai mare colecție 
de povestiri idiș din Univers.

00:13:13.661 --> 00:13:16.260
Și îi plăcea să le zică.

00:13:16.260 --> 00:13:18.700
Și râdea cel mai tare dintre toți

00:13:18.700 --> 00:13:22.415
când povestea.

00:13:22.415 --> 00:13:27.596
Aceasta e povestea despre D-ul Goldberg, croitorul.

00:13:27.596 --> 00:13:32.782
Un bărbat vine să-și ia costumul 
de la D-ul Goldberg, croitorul.

00:13:32.782 --> 00:13:34.861
Îl încearcă și zice:

00:13:34.861 --> 00:13:37.261
„D-le Goldberg, acest costum arată foarte ciudat.

00:13:37.261 --> 00:13:39.431
Această mânecă nu potrivește deloc.”

00:13:39.431 --> 00:13:42.131
D-ul Goldberg se uită foarte serios și zice:

00:13:42.131 --> 00:13:49.146
„Aveți dreptate. Pentru această mânecă,
trebuie să vă țineți mâna așa. OK?”

00:13:49.146 --> 00:13:52.780
Omul zice: „Știți, acum cealaltă mânecă 
nu se potrivește deloc.

00:13:52.780 --> 00:13:55.288
Priviți!” - D-ul Goldberg zice:

00:13:55.288 --> 00:14:00.074
„Aveți perfectă dreptate. Pentru această mânecă, 
trebuie să vă țineți mâna așa

00:14:00.074 --> 00:14:04.048
și să puneți umărul așa. OK?”

00:14:04.048 --> 00:14:10.780
„Dar ce e cu pantalonul pe piciorul drept?
Arată foarte ciudat, ce e cu el?”

00:14:10.780 --> 00:14:13.860
D-ul Goldberg zice: „Aveți dreptate. 
Trebuie să vă țineți piciorul

00:14:13.860 --> 00:14:16.608
un pic spre înăuntru, așa.”

00:14:16.608 --> 00:14:21.046
„Dar cu asta ce-i?”, zice el.
„Pentru asta, trebuie să vă țineți piciorul așa.”

00:14:21.046 --> 00:14:26.024
Acum costumul era în regulă
și omul iese pe ușa croitoriei.

00:14:26.024 --> 00:14:29.745
Și cum se plimbă el pe stradă,
vine un cuplu

00:14:29.745 --> 00:14:33.661
și femeia îi spune bărbatului:
„Ce mai croitor!

00:14:33.661 --> 00:14:39.778
Pentru un om ca el, costumul îi vine perfect!”

00:14:39.778 --> 00:14:42.420
(Aplauze)

00:14:42.420 --> 00:14:48.285
Deci... Ăștia suntem noi. Suntem în acest costum.

00:14:48.285 --> 00:14:53.303
Ne plimbăm în acest costum 
fiindcă ne-am adaptat la viață.

00:14:53.303 --> 00:14:57.872
Și nici măcar nu știm că acesta e un costum, 
un costum de supraviețuire.

00:14:57.872 --> 00:15:00.863
Credem că așa suntem noi.

00:15:00.863 --> 00:15:07.702
De exemplu, dacă m-am adaptat
devenind retrasă, rece și distantă,

00:15:07.702 --> 00:15:09.909
cred că așa sunt eu.

00:15:09.909 --> 00:15:16.336
În interiorul acest costum 
e esența noastră umană – intactă!

00:15:16.337 --> 00:15:24.303
În interiorul adaptării noastre pentru supraviețuire
suntem esența noastră.

00:15:24.303 --> 00:15:30.661
Ajunși dincolo de punte, 
spiritul nostru se poate hrăni.

00:15:30.661 --> 00:15:36.197
Și se poate produce transformarea 
de la acest costum de supraviețuire

00:15:36.197 --> 00:15:39.585
la adevărata noastră esență umană.

00:15:39.585 --> 00:15:46.365
Împreună, esența noastră se arată.

00:15:46.365 --> 00:15:50.101
Asta mă duce cu gândul la minunata zicală:

00:15:50.101 --> 00:15:57.666
„Obișnuiam să fiu diferit.
Acum sunt același.”

00:15:57.666 --> 00:16:00.903
Am început cu o relatare despre mama.

00:16:00.903 --> 00:16:05.864
Acum aș dori să vă spun una 
despre nepotul meu, Leo.

00:16:05.864 --> 00:16:11.404
Eram la Istanbul cu Leo.
Eram în pat

00:16:11.404 --> 00:16:15.753
cuibăriți și uitându-ne la un film.

00:16:15.753 --> 00:16:18.181
La sfârșitul filmului, Leo s-a uitat la mine

00:16:18.181 --> 00:16:20.419
și mi-a zis:

00:16:20.419 --> 00:16:25.048
„Bube, bunico, te iubesc.”

00:16:25.048 --> 00:16:29.901
Și eu i-am spus: „Și eu te iubesc, Leo.”

00:16:29.901 --> 00:16:35.098
Și el: „Nu. Eu te iubesc.”

00:16:35.098 --> 00:16:41.299
Iar eu: „Sigur, dragă,
tu mă iubești și eu te iubesc.”

00:16:41.299 --> 00:16:46.608
El mi-a spus: „Nu, Bube. Eu te iubesc.”

00:16:46.608 --> 00:16:49.069
Atunci am înțeles.

00:16:49.069 --> 00:16:52.219
Nu vroia ca eu să-i resping iubirea.

00:16:52.219 --> 00:16:56.229
Vroia să trec puntea ca să ajung la el

00:16:56.229 --> 00:17:04.106
pentru a inspira iubirea pură,
esențială pe care mi-o dădea.

00:17:04.106 --> 00:17:09.182
Asta am făcut. M-am uitat la el. 
L-am primit.

00:17:09.182 --> 00:17:14.515
Am lăsat să mă pătrundă 
ceea ce îmi dădea în acel moment.

00:17:14.515 --> 00:17:19.784
Și am zis: „Leo, te aud cum îmi zici: Mă iubești.”

00:17:19.784 --> 00:17:23.839
Și fața i s-a luminat.

00:17:23.839 --> 00:17:31.790
Mă învăța că pentru a mă conecta 
îmi trebuie curaj.

00:17:31.790 --> 00:17:36.255
Aș dori să vă împărtășesc
unul dintre citatele mele preferate,

00:17:36.255 --> 00:17:41.301
al poetului sufi Rumi din secolul XIII,

00:17:41.301 --> 00:17:46.861
care a zis: „Dincolo de gândirea corectă

00:17:46.861 --> 00:17:49.902
și dincolo de gândirea greșită

00:17:49.902 --> 00:17:52.542
există un câmp.

00:17:52.542 --> 00:17:56.270
Ne vedem acolo.”

00:17:56.270 --> 00:18:01.850
Am un vis. Văd 90 de milioane de cupluri

00:18:01.850 --> 00:18:05.662
ce aduc omagiu celor trei conectori invizibili,

00:18:05.662 --> 00:18:09.902
ce aduc omagiu spațiului dintre ei,
ce trec puntea unul spre celălalt

00:18:09.902 --> 00:18:13.781
și se întâlnesc, esență umană cu esență umană.

00:18:13.781 --> 00:18:18.538
Pentru mine este extrem de important
fiindcă ai noștri copii

00:18:18.538 --> 00:18:22.263
cresc în spațiul dintre noi.

00:18:22.263 --> 00:18:24.867
Spațiul dintre cei doi

00:18:24.867 --> 00:18:27.903
e locul de joacă al copilului.

00:18:27.903 --> 00:18:30.779
Și dacă știm cum să onorăm acel spațiu

00:18:30.779 --> 00:18:34.009
și să-l facem sacru, copiii pot înflori

00:18:34.009 --> 00:18:36.338
în spațiul sacru.

00:18:36.338 --> 00:18:43.661
Am în minte o dată.
11 noiembrie 2012.

00:18:43.661 --> 00:18:49.453
Ziua Mondială a Trecerii Punții.

00:18:49.453 --> 00:18:52.544
Nu e doar pentru cupluri.

00:18:52.544 --> 00:18:56.776
E pentru ființe umane, pentru națiuni.

00:18:56.776 --> 00:19:00.591
Va veni ziua în care națiunile

00:19:00.591 --> 00:19:04.992
vor ști că spațiul dintre ele

00:19:04.992 --> 00:19:08.239
e un spațiu sacru. Că există o punte

00:19:08.239 --> 00:19:12.284
ce se poate trece pentru a cunoaște cultura celuilalt.

00:19:12.284 --> 00:19:15.730
Și că putem să ne întâlnim.

00:19:15.730 --> 00:19:21.342
Esență umană cu esență umană.

00:19:21.342 --> 00:19:26.508
Dincolo de gândirea corectă 
și dincolo de gândirea greșită

00:19:26.508 --> 00:19:28.902
există un câmp.

00:19:28.902 --> 00:19:32.609
Ne vedem acolo.

00:19:32.609 --> 00:19:34.535
Mulțumesc.

00:19:34.535 --> 00:19:41.906
(Aplauze)