1
00:00:12,217 --> 00:00:16,550
Mă simt privilegiată să fiu aici.

2
00:00:16,550 --> 00:00:20,128
Am plâns, am râs,

3
00:00:20,128 --> 00:00:25,418
am fost profund impresionată

4
00:00:25,418 --> 00:00:29,659
și mă simt privilegiată să fiu în viață.

5
00:00:29,659 --> 00:00:33,849
Sunt recunoscătoare că trăiesc.

6
00:00:33,849 --> 00:00:37,938
În 1944 părinții mei erau într-un lagăr

7
00:00:37,938 --> 00:00:41,719
din Franța lui Vichy.

8
00:00:41,719 --> 00:00:46,230
Mama a pus la cale evadarea.

9
00:00:46,230 --> 00:00:50,423
De fapt ea l-a scos pe tata.

10
00:00:50,423 --> 00:00:56,101
Părinții au trecut Alpii.

11
00:00:56,101 --> 00:00:59,781
Mama era gravidă cu mine.

12
00:00:59,781 --> 00:01:02,434
Și când au ajuns la granița cu Elveția,

13
00:01:02,434 --> 00:01:07,151
aceasta era închisă pentru refugiați.

14
00:01:07,151 --> 00:01:11,641
Mama s-a aruncat în Elveția.

15
00:01:11,641 --> 00:01:15,824
Orice era mai bine pentru ea decât să se întoarcă

16
00:01:15,824 --> 00:01:19,584
în iadul de unde venise.

17
00:01:19,584 --> 00:01:27,580
Tatăl meu a reușit să se strecoare
cu câteva zile mai târziu.

18
00:01:27,580 --> 00:01:34,857
Și în 1944 m-am născut eu.

19
00:01:34,857 --> 00:01:37,819
La câteva decenii după asta, stau cu mama

20
00:01:37,819 --> 00:01:41,817
într-un azil de bătrâni din Israel.

21
00:01:41,817 --> 00:01:46,382
Nu pot să o văd așa.

22
00:01:46,382 --> 00:01:51,902
(gesturi, lacrimi, suspine)

23
00:01:51,902 --> 00:01:54,820
E într-un scaun cu rotile.

24
00:01:54,820 --> 00:01:58,902
Nu mă recunoaște.

25
00:01:58,902 --> 00:02:05,488
Mă simt vinovată. Sunt tristă. Lupt. Sunt furioasă.

26
00:02:05,488 --> 00:02:11,503
Ea este eroul meu. De ce a trebuit să ajungă așa?

27
00:02:11,503 --> 00:02:16,900
Și îmi dau seama că nu sunt în vizită la ea.

28
00:02:16,900 --> 00:02:19,224
Sunt cu propriile mele sentimente.

29
00:02:19,224 --> 00:02:22,740
Și mă decid.

30
00:02:22,740 --> 00:02:25,661
Voi trece puntea

31
00:02:25,661 --> 00:02:27,426
spre lumea mamei mele.

32
00:02:27,426 --> 00:02:32,899
Voi părăsi lumea în care mă lupt.

33
00:02:32,899 --> 00:02:35,340
Mă voi duce să o întâlnesc.

34
00:02:35,340 --> 00:02:40,262
Și mă voi duce cu alți ochi.

35
00:02:40,262 --> 00:02:48,332
Așa am și făcut. Am mers, am stat în fața ei
și am trecut puntea.

36
00:02:48,332 --> 00:02:54,385
Am aterizat în lumea ei. Am privit-o.

37
00:02:54,385 --> 00:02:57,060
Și ea m-a privit pe mine.

38
00:02:57,060 --> 00:03:01,867
Și a zis în limba idiș:

39
00:03:01,867 --> 00:03:04,425
„Du bist mein Tochter.”

40
00:03:04,425 --> 00:03:07,722
Ești fiica mea.

41
00:03:07,722 --> 00:03:17,308
Am început să plâng și ea mi-a șters cu blândețe
lacrimile de pe față.

42
00:03:17,308 --> 00:03:20,660
Nu mă recunoștea de luni de zile.

43
00:03:20,660 --> 00:03:29,981
Sigur, nu eram acolo – emoțional.

44
00:03:29,981 --> 00:03:33,254
Acest miracol ce s-a petrecut cu mama

45
00:03:33,254 --> 00:03:40,101
ilustrează cei trei conectori invizibili
despre care doresc să vă vorbesc azi.

46
00:03:40,101 --> 00:03:44,224
E vorba de spațiul relațional – spațiul.

47
00:03:44,224 --> 00:03:48,905
De puntea dintre lumi – puntea.

48
00:03:48,905 --> 00:03:51,818
Și de întâlnire.

49
00:03:51,818 --> 00:03:59,885
Esența umană cu esența umană. Întâlnirea.

50
00:03:59,885 --> 00:04:07,061
Cunoașteți acești trei conectori invizibili.

51
00:04:07,061 --> 00:04:08,870
Îi trăiți.

52
00:04:08,870 --> 00:04:12,551
Dar poate niciodată nu i-ați definit așa.

53
00:04:12,551 --> 00:04:15,628
Lucrând cu cupluri de ani de zile,

54
00:04:15,628 --> 00:04:24,162
am ajuns să înțeleg că aceștia sunt 
cei trei conectori invizibili.

55
00:04:24,162 --> 00:04:27,876
Voi începe cu spațiul.

56
00:04:27,876 --> 00:04:33,901
Martin Buber, filozoful evreu, a spus:

57
00:04:33,901 --> 00:04:41,100
„Relațiile noastre trăiesc în spațiul dintre noi.”

58
00:04:41,100 --> 00:04:45,061
Nu trăiește în mine sau în tine,

59
00:04:45,061 --> 00:04:50,900
nici chiar în dialogul nostru.

60
00:04:50,900 --> 00:04:56,986
Trăiește în spațiul în care trăim împreună.

61
00:04:56,986 --> 00:05:03,941
El a mai zis: „Acel spațiu e sacru.”

62
00:05:03,941 --> 00:05:07,704
Dacă nu știm de acest spațiu,

63
00:05:07,704 --> 00:05:10,974
dacă nu știm cum să fim responsabili

64
00:05:10,974 --> 00:05:13,940
pentru spațiul în care trăim împreună,

65
00:05:13,940 --> 00:05:17,186
îl vom polua

66
00:05:17,186 --> 00:05:19,905
așa cum am poluat și eu spațiul cu mama.

67
00:05:19,905 --> 00:05:21,860
Am poluat spațiul cu mama

68
00:05:21,860 --> 00:05:25,174
nu pentru că aveam anumite sentimente.

69
00:05:25,174 --> 00:05:27,211
Am poluat spațiul cu mama

70
00:05:27,211 --> 00:05:33,970
pentru că am pus 
toate aceste sentimente între noi

71
00:05:33,970 --> 00:05:36,942
– în mod inconștient.

72
00:05:36,942 --> 00:05:40,940
Neștiind despre acest spații,

73
00:05:40,940 --> 00:05:44,942
îl poluăm automat.

74
00:05:44,942 --> 00:05:51,143
Cu un cuvânt, o privire, o reacție, o retragere,

75
00:05:51,143 --> 00:05:53,102
o critică, o judecată.

76
00:05:53,102 --> 00:05:57,385
Le punem acolo inconștient.

77
00:05:57,385 --> 00:06:02,025
Și spațiul nu mai e confortabil.

78
00:06:02,025 --> 00:06:03,982
Și când spațiul nu e confortabil,

79
00:06:03,982 --> 00:06:06,765
reacționăm la disconfortul din spațiu

80
00:06:06,765 --> 00:06:10,503
și acesta devine mai neconfortabil.

81
00:06:10,503 --> 00:06:18,183
Și încet dar sigur, disconfortul crește,
spațiul devine periculos.

82
00:06:18,183 --> 00:06:23,101
Apoi reacționăm la pericolul din spațiu.

83
00:06:23,101 --> 00:06:25,628
Cum reacționăm?

84
00:06:25,628 --> 00:06:29,148
Unii dintre noi, prin afișarea explozivă a energiei.

85
00:06:29,148 --> 00:06:32,662
Vorbim mai tare, țipăm, spunem multe cuvinte,

86
00:06:32,662 --> 00:06:35,184
suntem agresivi.

87
00:06:35,184 --> 00:06:39,376
Alții reacționează la pericolul din spațiu

88
00:06:39,376 --> 00:06:45,312
prin constrângere, ascunzându-se, 
prin sustragere de energie.

89
00:06:45,312 --> 00:06:48,577
Și când cele două reacții se cumulează

90
00:06:48,577 --> 00:06:51,140
ca reacție la pericolul din spațiu,

91
00:06:51,140 --> 00:06:52,900
pericolul crește

92
00:06:52,900 --> 00:06:57,901
și acum reacționăm împreună
la poluarea și pericolul

93
00:06:57,901 --> 00:07:03,502
pe care l-am co-creat în spațiul relațional.

94
00:07:03,502 --> 00:07:04,900
Ce-ar trebui să facem?

95
00:07:04,900 --> 00:07:11,262
Cum putem fi responsabili de spațiul dintre noi?

96
00:07:11,262 --> 00:07:15,224
Care-i sacru, după cum a spus Martin Buber.

97
00:07:15,224 --> 00:07:18,096
Aici intervine metafora punții.

98
00:07:18,096 --> 00:07:22,140
Putem fi responsabili de spațiul dintre noi

99
00:07:22,140 --> 00:07:26,580
trecând puntea spre lumea celuilalt

100
00:07:26,580 --> 00:07:33,305
și luând cu noi întreaga noastră prezență.

101
00:07:33,305 --> 00:07:35,902
Cum facem asta?

102
00:07:35,902 --> 00:07:40,261
În primul rând, așezați-vă.

103
00:07:40,261 --> 00:07:42,520
Respirați adânc.

104
00:07:42,520 --> 00:07:46,730
Picioarele pe pământ.

105
00:07:46,730 --> 00:07:51,102
Lăsați-vă să pătrundeți în momentul prezent.

106
00:07:51,102 --> 00:07:56,421
Aliniați-vă cu „aici și acum”.

107
00:07:56,421 --> 00:08:01,306
Fiți conștienți că trăiți!

108
00:08:01,306 --> 00:08:07,064
Fiți recunoscători pentru acest moment de viață.
Chiar acum!

109
00:08:07,064 --> 00:08:12,031
Aceasta e deja un început foarte important

110
00:08:12,031 --> 00:08:14,490
pentru călătoria voastră peste punte.

111
00:08:14,490 --> 00:08:20,185
Apoi începeți conștient și deliberat

112
00:08:20,185 --> 00:08:25,399
să mergeți pe punte, înfruntând banda de cauciuc

113
00:08:25,399 --> 00:08:29,822
ce v-ar duce înapoi la prejudecățile,
povestea vieții, identitatea voastră,

114
00:08:29,822 --> 00:08:36,525
la cine credeți că sunteți, la sentimente,
emoții, la tot ce există în lumea voastră.

115
00:08:36,525 --> 00:08:39,871
Tot ce luați cu voi pe punte

116
00:08:39,871 --> 00:08:43,424
e o copertă de plastic, transparentă,

117
00:08:43,424 --> 00:08:46,502
cu pașaportul cu viză.

118
00:08:46,502 --> 00:08:48,500
Motivul pentru care trebuie să fie transparentă

119
00:08:48,500 --> 00:08:54,630
e că nu puteți lua nimic ce e al vostru
pe cealaltă parte a punții.

120
00:08:54,630 --> 00:08:56,580
Și când aterizați pe cealaltă parte,

121
00:08:56,580 --> 00:09:00,639
ce faceți?

122
00:09:00,639 --> 00:09:03,019
Ascultați.

123
00:09:03,019 --> 00:09:07,697
Ascultați cu inima deschisă.

124
00:09:07,697 --> 00:09:11,728
Ascultați cu noi ochi.

125
00:09:11,728 --> 00:09:15,485
Scriitorul francez Marcel Proust a zis:

126
00:09:15,485 --> 00:09:21,702
„Aventura vieții nu se referă
la descoperirea unor locuri noi.

127
00:09:21,702 --> 00:09:27,472
Aventura vieții este de-a le vedea 
pe cele vechi cu ochi noi.”

128
00:09:27,472 --> 00:09:30,341
Vă aduceți ochi noi, inima deschisă

129
00:09:30,341 --> 00:09:31,951
și generozitatea spiritului

130
00:09:31,966 --> 00:09:37,018
și ascultați ca și cum ați învăța 
o limbă străină,

131
00:09:37,018 --> 00:09:40,737
o nouă muzică, un ritm nou.

132
00:09:40,737 --> 00:09:44,860
Ascultați repetând cuvintele auzite.

133
00:09:44,860 --> 00:09:48,581
Te aud zicând...

134
00:09:48,581 --> 00:09:51,396
„Am înțeles bine?”

135
00:09:51,396 --> 00:10:00,726
Și înveți. Înveți despre cum e 
în această altă lume.

136
00:10:00,726 --> 00:10:04,745
Ce se poate întâmpla pe celălalt tărâm?

137
00:10:04,745 --> 00:10:07,100
Pe celălalt tărâm are loc

138
00:10:07,100 --> 00:10:09,585
întâlnirea.

139
00:10:09,585 --> 00:10:13,320
Ce este întâlnirea?

140
00:10:13,320 --> 00:10:16,501
La nivel biologic, întâlnirea

141
00:10:16,501 --> 00:10:19,999
e intrarea în rezonanță a două creiere.

142
00:10:19,999 --> 00:10:26,202
Neurobiologii relaționali denumesc 
această rezonanță „punte cerebrală”.

143
00:10:26,202 --> 00:10:30,825
Două sisteme limbice care intră în rezonanță.

144
00:10:30,825 --> 00:10:36,660
Esența emoțiilor noastre intră în rezonanță.

145
00:10:36,660 --> 00:10:40,229
Neurobiologii relaționali au descoperit

146
00:10:40,229 --> 00:10:43,740
că atunci când două creiere intră în rezonanță,

147
00:10:43,740 --> 00:10:49,075
sistemul nervos central începe să se calmeze.

148
00:10:49,075 --> 00:10:51,989
Fiindcă, au descoperit ei,

149
00:10:51,989 --> 00:10:57,580
creierul e singurul nostru organ

150
00:10:57,580 --> 00:11:00,500
care nu se reglează din interior.

151
00:11:00,500 --> 00:11:07,741
Se reglează de afară printr-un alt creier.

152
00:11:07,741 --> 00:11:11,696
Avem nevoie unii de ceilalți pentru a ne autoregla.

153
00:11:11,696 --> 00:11:15,341
Ne putem regla doar prin celălalt.

154
00:11:15,341 --> 00:11:19,782
Prin ochii celuilalt. Prin acea rezonanță.

155
00:11:19,782 --> 00:11:22,703
Ce se întâmplă e foarte interesant

156
00:11:22,703 --> 00:11:27,105
fiindcă, cu aproximativ 10 ani în urmă,

157
00:11:27,105 --> 00:11:30,089
neurobiologii relaționali au descoperit 
neuronii-oglindă

158
00:11:30,089 --> 00:11:31,942
pe care îi avem în creier.

159
00:11:31,942 --> 00:11:35,690
Capacitatea noastră de compasiune,

160
00:11:35,690 --> 00:11:37,509
empatie,

161
00:11:37,509 --> 00:11:42,415
de înțelegere profundă a celuilalt.

162
00:11:42,415 --> 00:11:48,001
În timpul întâlnirii, acești neuroni-oglindă 
devin foarte activ.

163
00:11:48,001 --> 00:11:50,020
Și ce se întâmplă apoi?

164
00:11:50,020 --> 00:11:54,820
Încep să se formeze în creier noi căi neuronale.

165
00:11:54,820 --> 00:11:58,105
Noi căi neuronale ce ne conferă capacitatea

166
00:11:58,105 --> 00:12:01,742
de a fi într-o relație.

167
00:12:01,742 --> 00:12:06,670
Plasticitatea creierului s-a dovedit a fi enormă.

168
00:12:06,670 --> 00:12:11,785
Se poate schimba oricând pe parcursul vieții.

169
00:12:11,785 --> 00:12:15,982
Astfel, aceste noi căi neuronale
ce se formează în creier

170
00:12:15,982 --> 00:12:18,106
ne dau șansa de a fi

171
00:12:18,106 --> 00:12:21,182
mai inteligenți și mai maturi

172
00:12:21,182 --> 00:12:26,180
din punct de vedere relațional.

173
00:12:26,180 --> 00:12:33,912
Deci aceasta este întâlnirea în sens biologic.

174
00:12:33,912 --> 00:12:38,942
Dar întâlnirea e mai greu de definit

175
00:12:38,942 --> 00:12:41,580
în alt sens.

176
00:12:41,580 --> 00:12:48,500
E găsirea a două prezențe umane depline.

177
00:12:48,500 --> 00:12:54,992
Sau a două esențe umane.
Sau a forței vitale din fiecare persoană.

178
00:12:54,992 --> 00:12:58,824
Sau găsirea a două suflete.

179
00:12:58,824 --> 00:13:00,942
Ce este forța vitală?

180
00:13:00,942 --> 00:13:05,091
Ce este esența umană?

181
00:13:05,091 --> 00:13:07,471
Tatăl meu are o povestire despre asta.

182
00:13:07,471 --> 00:13:13,661
Tatăl meu a avut cea mai mare colecție 
de povestiri idiș din Univers.

183
00:13:13,661 --> 00:13:16,260
Și îi plăcea să le zică.

184
00:13:16,260 --> 00:13:18,700
Și râdea cel mai tare dintre toți

185
00:13:18,700 --> 00:13:22,415
când povestea.

186
00:13:22,415 --> 00:13:27,596
Aceasta e povestea despre D-ul Goldberg, croitorul.

187
00:13:27,596 --> 00:13:32,782
Un bărbat vine să-și ia costumul 
de la D-ul Goldberg, croitorul.

188
00:13:32,782 --> 00:13:34,861
Îl încearcă și zice:

189
00:13:34,861 --> 00:13:37,261
„D-le Goldberg, acest costum arată foarte ciudat.

190
00:13:37,261 --> 00:13:39,431
Această mânecă nu potrivește deloc.”

191
00:13:39,431 --> 00:13:42,131
D-ul Goldberg se uită foarte serios și zice:

192
00:13:42,131 --> 00:13:49,146
„Aveți dreptate. Pentru această mânecă,
trebuie să vă țineți mâna așa. OK?”

193
00:13:49,146 --> 00:13:52,780
Omul zice: „Știți, acum cealaltă mânecă 
nu se potrivește deloc.

194
00:13:52,780 --> 00:13:55,288
Priviți!” - D-ul Goldberg zice:

195
00:13:55,288 --> 00:14:00,074
„Aveți perfectă dreptate. Pentru această mânecă, 
trebuie să vă țineți mâna așa

196
00:14:00,074 --> 00:14:04,048
și să puneți umărul așa. OK?”

197
00:14:04,048 --> 00:14:10,780
„Dar ce e cu pantalonul pe piciorul drept?
Arată foarte ciudat, ce e cu el?”

198
00:14:10,780 --> 00:14:13,860
D-ul Goldberg zice: „Aveți dreptate. 
Trebuie să vă țineți piciorul

199
00:14:13,860 --> 00:14:16,608
un pic spre înăuntru, așa.”

200
00:14:16,608 --> 00:14:21,046
„Dar cu asta ce-i?”, zice el.
„Pentru asta, trebuie să vă țineți piciorul așa.”

201
00:14:21,046 --> 00:14:26,024
Acum costumul era în regulă
și omul iese pe ușa croitoriei.

202
00:14:26,024 --> 00:14:29,745
Și cum se plimbă el pe stradă,
vine un cuplu

203
00:14:29,745 --> 00:14:33,661
și femeia îi spune bărbatului:
„Ce mai croitor!

204
00:14:33,661 --> 00:14:39,778
Pentru un om ca el, costumul îi vine perfect!”

205
00:14:39,778 --> 00:14:42,420
(Aplauze)

206
00:14:42,420 --> 00:14:48,285
Deci... Ăștia suntem noi. Suntem în acest costum.

207
00:14:48,285 --> 00:14:53,303
Ne plimbăm în acest costum 
fiindcă ne-am adaptat la viață.

208
00:14:53,303 --> 00:14:57,872
Și nici măcar nu știm că acesta e un costum, 
un costum de supraviețuire.

209
00:14:57,872 --> 00:15:00,863
Credem că așa suntem noi.

210
00:15:00,863 --> 00:15:07,702
De exemplu, dacă m-am adaptat
devenind retrasă, rece și distantă,

211
00:15:07,702 --> 00:15:09,909
cred că așa sunt eu.

212
00:15:09,909 --> 00:15:16,336
În interiorul acest costum 
e esența noastră umană – intactă!

213
00:15:16,337 --> 00:15:24,303
În interiorul adaptării noastre pentru supraviețuire
suntem esența noastră.

214
00:15:24,303 --> 00:15:30,661
Ajunși dincolo de punte, 
spiritul nostru se poate hrăni.

215
00:15:30,661 --> 00:15:36,197
Și se poate produce transformarea 
de la acest costum de supraviețuire

216
00:15:36,197 --> 00:15:39,585
la adevărata noastră esență umană.

217
00:15:39,585 --> 00:15:46,365
Împreună, esența noastră se arată.

218
00:15:46,365 --> 00:15:50,101
Asta mă duce cu gândul la minunata zicală:

219
00:15:50,101 --> 00:15:57,666
„Obișnuiam să fiu diferit.
Acum sunt același.”

220
00:15:57,666 --> 00:16:00,903
Am început cu o relatare despre mama.

221
00:16:00,903 --> 00:16:05,864
Acum aș dori să vă spun una 
despre nepotul meu, Leo.

222
00:16:05,864 --> 00:16:11,404
Eram la Istanbul cu Leo.
Eram în pat

223
00:16:11,404 --> 00:16:15,753
cuibăriți și uitându-ne la un film.

224
00:16:15,753 --> 00:16:18,181
La sfârșitul filmului, Leo s-a uitat la mine

225
00:16:18,181 --> 00:16:20,419
și mi-a zis:

226
00:16:20,419 --> 00:16:25,048
„Bube, bunico, te iubesc.”

227
00:16:25,048 --> 00:16:29,901
Și eu i-am spus: „Și eu te iubesc, Leo.”

228
00:16:29,901 --> 00:16:35,098
Și el: „Nu. Eu te iubesc.”

229
00:16:35,098 --> 00:16:41,299
Iar eu: „Sigur, dragă,
tu mă iubești și eu te iubesc.”

230
00:16:41,299 --> 00:16:46,608
El mi-a spus: „Nu, Bube. Eu te iubesc.”

231
00:16:46,608 --> 00:16:49,069
Atunci am înțeles.

232
00:16:49,069 --> 00:16:52,219
Nu vroia ca eu să-i resping iubirea.

233
00:16:52,219 --> 00:16:56,229
Vroia să trec puntea ca să ajung la el

234
00:16:56,229 --> 00:17:04,106
pentru a inspira iubirea pură,
esențială pe care mi-o dădea.

235
00:17:04,106 --> 00:17:09,182
Asta am făcut. M-am uitat la el. 
L-am primit.

236
00:17:09,182 --> 00:17:14,515
Am lăsat să mă pătrundă 
ceea ce îmi dădea în acel moment.

237
00:17:14,515 --> 00:17:19,784
Și am zis: „Leo, te aud cum îmi zici: Mă iubești.”

238
00:17:19,784 --> 00:17:23,839
Și fața i s-a luminat.

239
00:17:23,839 --> 00:17:31,790
Mă învăța că pentru a mă conecta 
îmi trebuie curaj.

240
00:17:31,790 --> 00:17:36,255
Aș dori să vă împărtășesc
unul dintre citatele mele preferate,

241
00:17:36,255 --> 00:17:41,301
al poetului sufi Rumi din secolul XIII,

242
00:17:41,301 --> 00:17:46,861
care a zis: „Dincolo de gândirea corectă

243
00:17:46,861 --> 00:17:49,902
și dincolo de gândirea greșită

244
00:17:49,902 --> 00:17:52,542
există un câmp.

245
00:17:52,542 --> 00:17:56,270
Ne vedem acolo.”

246
00:17:56,270 --> 00:18:01,850
Am un vis. Văd 90 de milioane de cupluri

247
00:18:01,850 --> 00:18:05,662
ce aduc omagiu celor trei conectori invizibili,

248
00:18:05,662 --> 00:18:09,902
ce aduc omagiu spațiului dintre ei,
ce trec puntea unul spre celălalt

249
00:18:09,902 --> 00:18:13,781
și se întâlnesc, esență umană cu esență umană.

250
00:18:13,781 --> 00:18:18,538
Pentru mine este extrem de important
fiindcă ai noștri copii

251
00:18:18,538 --> 00:18:22,263
cresc în spațiul dintre noi.

252
00:18:22,263 --> 00:18:24,867
Spațiul dintre cei doi

253
00:18:24,867 --> 00:18:27,903
e locul de joacă al copilului.

254
00:18:27,903 --> 00:18:30,779
Și dacă știm cum să onorăm acel spațiu

255
00:18:30,779 --> 00:18:34,009
și să-l facem sacru, copiii pot înflori

256
00:18:34,009 --> 00:18:36,338
în spațiul sacru.

257
00:18:36,338 --> 00:18:43,661
Am în minte o dată.
11 noiembrie 2012.

258
00:18:43,661 --> 00:18:49,453
Ziua Mondială a Trecerii Punții.

259
00:18:49,453 --> 00:18:52,544
Nu e doar pentru cupluri.

260
00:18:52,544 --> 00:18:56,776
E pentru ființe umane, pentru națiuni.

261
00:18:56,776 --> 00:19:00,591
Va veni ziua în care națiunile

262
00:19:00,591 --> 00:19:04,992
vor ști că spațiul dintre ele

263
00:19:04,992 --> 00:19:08,239
e un spațiu sacru. Că există o punte

264
00:19:08,239 --> 00:19:12,284
ce se poate trece pentru a cunoaște cultura celuilalt.

265
00:19:12,284 --> 00:19:15,730
Și că putem să ne întâlnim.

266
00:19:15,730 --> 00:19:21,342
Esență umană cu esență umană.

267
00:19:21,342 --> 00:19:26,508
Dincolo de gândirea corectă 
și dincolo de gândirea greșită

268
00:19:26,508 --> 00:19:28,902
există un câmp.

269
00:19:28,902 --> 00:19:32,609
Ne vedem acolo.

270
00:19:32,609 --> 00:19:34,535
Mulțumesc.

271
00:19:34,535 --> 00:19:41,906
(Aplauze)