Cum îți influențează personalitatea convingerile politice

Psihologul social Dannagal Young analizează legătura dintre psihologie și convingerile noastre politice, arătând cum tipurile de personalitate se împart în mare parte în oameni care prioritizează deschiderea și flexibilitatea (liberalii) și cei care preferă ordinea și siguranța (conservatorii). Ascultă de ce cele două seturi de trăsături sunt cruciale pentru orice societate – și cum diferențele noastre sunt exploatate în mod periculos pentru a ne separa. Cum ar fi dacă nu ar sta așa lucrurile?

Sunt psiholog politic și social.

Studiez percepția oamenilor asupra lumii

și ce înseamnă ea
pentru societate și democrație...

care, aparent, înseamnă mult.

Unii văd lumea ca fiind sigură și bună,

iar asta le permite
să accepte incertitudinea

și să-și acorde timp
pentru a explora și a se juca.

Alții sunt incredibil de conștienți
de amenințările din mediul lor,

așa că prioritizează
ordinea și previzibilitatea

în locul deschiderii și experimentării.

În cercetarea mea academică,

studiez cum cele două abordări
ne conturează ideile și sentimentele

în ceea ce privește totul,
de la artă la politică.

Explorez și cum elitele politice

și media părtinitoare folosesc
diferențele acestea

pentru a genera ură și teamă

și cum economia sistemului nostru media
exploatează aceste două diferențe.

Dar după studierea lor,

am rămas nu cu sentimentul
că suntem sortiți să fim separați,

ci că de noi depinde să vedem
ambele seturi de trăsături

ca fiind necesare și chiar valoroase.

Să luăm ca exemplu doi bărbați
care au fost importanți în viața mea.

Primul, răposatul meu soț, Mike.

A fost un artist care a văzut lumea
ca fiind sigură și bună.

A primit cu bucurie în viața lui
ambiguitatea și joaca.

De fapt, ne-am cunoscut la improvizație,

unde îi învăța pe improvizatori
să asculte, să fie deschiși

și să fie deschiși ideii că nu știu
ce urmează să se întâmple.

După ce ne-am căsătorit
și ni s-a născut băiatul,

Mike a fost diagnosticat
cu o tumoare cerebrală.

După luni de spitalizare și operații,

am urmat calea lui Mike

încercând să fiu deschisă,

încercând să accept ideea că nu știu
ce urmează să se întâmple.

Toleranța lui Mike pentru ambiguitate

a fost cea care mi-a permis
să rezist acelor luni de nesiguranță

și m-a ajutat să explorez căi noi
de a-mi reface viața după moartea lui.

La un an și jumătate
de la moartea lui Mike,

l-am întâlnit pe actualul meu soț, PJ.

PJ e un procuror penal

care vede lumea ca fiind probabil bună,

cu condiția ca amenințările
să fie gestionate corespunzător.

De asemenea, îmbrățișează ordinea
și predictibilitatea

în rutina sa zilnică,

în mâncarea pe care-o mănâncă,

în alegerea garderobei.

PJ e un spirit feroce,

dar e și foarte serios, moral vorbind,

cu un puternic simț al datoriei
și-al scopului.

Pune preț pe tradiție,
loialitate și familie,

motiv pentru care la 28 de ani

n-a ezitat să se însoare cu o văduvă,

să-i adopte copilul

și să-l crească ca fiind al lui.

Nevoia lui PJ de siguranță și alinare

a adus echilibru în viețile noastre.

Am împărtășit poveștile lui Mike și PJ

nu pentru că sunt personale,

ci pentru că ilustrează două lucruri
pe care le-am găsit în cercetarea mea.

Primul: faptul că trăsăturile psihologice
formează modul nostru de relaționare,

și al doilea:

faptul că ambele abordări ne fac
viețile posibile.

Tragic, imboldurile politice și economice
din peisajul mediatic

caută să exploateze aceste diferențe

pentru a ne înfuria,

pentru a ne atrage atenția,

pentru a obține accesări

și a ne întoarce unul împotriva altuia.

Și merge.

Merge, fiindcă aceste seturi de trăsături

sunt aferente
ideilor politice și culturale de bază.

Ani de zile psihologii politici au studiat

cum caracteristicile noastre psihologice
ne conturează ideile politice.

Am desfășurat experimente
pentru a înțelege

cum psihologia și politica
ne formează reacția la stimulii apolitici.

Această cercetare a arătat

că cei care sunt
mai puțin îngrijorați de amenințări,

care acceptă ambiguitatea,

tind să fie mai liberali
din punct de vedere cultural și social

pe subiecte ca imigrarea,
infracțiunile sau sexualitatea.

Și pentru că sunt așa toleranți,

tind să accepte varietatea

și le place să gândească
de dragul de-a o face,

ceea ce explică de ce

sunt preferințe estetice diferite
de stânga și de dreapta,

liberalii fiind mai probabil
decât conservatorii

să aprecieze lucruri ca arta abstractă

sau chiar povești cu un sfârșit neclar.

În experimentele mele,

am găsit aceste diferențe care explică

de ce satira ironică politică
e mai degrabă apreciată

și înțeleasă de liberali
decât de conservatori.

Pe de altă parte,

cei care monitorizează amenințările,

care preferă siguranța și liniștea,

aceia tind să fie conservatorii noștri
politici, culturali și sociali.

Pentru că sunt în alertă,

ei iau decizii rapide și eficiente,

ghidați de intuiție și emoție.

Și am aflat că aceste trăsături explică

de ce conservatorilor le plac
emisiunile despre opinii politice

care identifică clar și eficient
amenințările și inamicii.

Ce-i esențial totuși

e faptul că aceste predilecții
nu sunt absolute,

nu sunt fixe.

Sunt liberali
care monitorizează amenințările,

așa cum sunt conservatori
care acceptă ambiguitatea.

De fapt, credințele politice ale lui PJ

nu sunt complet diferite
de cele ale lui Mike.

Legătura dintre psihologie și politică
e contingentă în context:

cei care sunt cu noi
și care sunt în jurul nostru.

Problema e că acum

contextul nostru principal,

contextul politic și mediatic,

chiar are nevoie de aceste diferențe
pentru a fi absolut,

pentru a fi consolidat

și chiar transformat în armă.

Pentru motive legate de putere și profit,

unii din politică și media
vor ca noi să credem

că acești oameni care abordează lumea
diferit față de noi...

cei ca Mike sau PJ...

sunt periculoși.

Platformele de socializare folosesc
algoritmi și țintire personalizată

pentru a transmite mesaje ce ne învrăjbesc

într-un mod preferat de noi.

Mesaje despre politică, cultură și rasă.

Iar noi vedem efectele devastatoare
ale acestor mesaje zilnic.

Americani care sunt furioși și temători
față de cealaltă tabără..

Acuzații îndreptate spre cealaltă tabără
care distrug America.

Dar opriți-vă și gândiți-vă un moment.

Ce s-ar întâmpla dacă aceste diferențe
n-ar fi niciodată transformate în arme?

Înclinațiile liberale
către deschidere și flexibilitate

sunt cele care ne permit
să facem față nesiguranței

și să explorăm căi noi
către inovație, creativitate,

descoperire științifică.

Gândiți-vă la lucruri precum
călătoria în spațiu sau vindecarea bolilor

sau artă care gândește
și regândește o lume mai bună.

Și acele înclinații conservatoare
către vigilență, siguranță

și tradiție.

Astea sunt lucrurile care ne motivează

să facem ceea ce trebuie făcut

pentru protecția și echilibrul nostru.

Gândiți-vă la siguranța oferită
de forțele armate

sau la siguranța sistemului nostru bancar.

Sau la echilibrul

oferit de niște instituții democratice
ca obligația de a fi jurat

sau tradițiile culturale
ca artificiile de 4 iulie.

Cum ar fi dacă adevărata amenințare
asupra societății și democrației

nu e de fapt reprezentată
de cealaltă parte?

Cum ar fi dacă adevăratul pericol
e reprezentat de elitele politice și media

care încearcă să ne convingă

că ne e mai bine fără cealaltă parte

și care folosește dezbinările
pentru beneficul lor personal

financiar și politic?

Mike și PJ s-au implicat în lume
în moduri complet diferite,

dar aceste abordări diferite continuă
să-mi îmbogățească viața zilnic.

În loc de contextul nostru
politic și mediatic

care determină că ceilalți sunt inamicii

și adormindu-ne făcându-ne să credem
că e adevărat,

ce-ar fi să alegem să creăm contextul?

Oameni reali conectându-se
cu alți oameni reali,

apreciind aceste două abordări
pentru ceea ce sunt:

daruri necesare care ne ajută pe toți
să supraviețuim și să prosperăm împreună.

Vă mulțumesc!