Asasinarea celui mai mare savant din Alexandria antică - Soraya Field Fiorio

Vezi lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/the-murder-of-ancient-alexandria-s-greatest-scholar-soraya-field-fiorio

În orașul Alexandria în 415 e.n., episcopul și guvernatorul se aflau într-o dispută. Totul a început odată cu dezacordul privind comportamentul unei miliții de călugări și s-a încheiat cu acuzația de vrăjitorie adusă împotriva celei mai influente persoane din oraș: Hypatiei, un filozof și consilier al liderilor orașului. Cine a fost Hypatia și de ce era considerată o amenințare? Soraya Field Fiorio investighează.

Lecție de Soraya Field Fiorio, regie de Biljana Labovic.

În orașul Alexandria în 415 e.n.,

episcopul și guvernatorul
erau implicați într-o dispută.

Totul a început cu un dezacord

asupra comportamentului
unei miliții de călugări

și s-a încheiat
cu o acuzație de vrăjitorie

adusă împotriva uneia dintre
cele mai influente persoane din oraș.

Hypatia din Alexandria
era un matematician, filozof

și un consilier de seamă
pentru liderii orașului.

În secolele de când a trăit,

detaliile despre viața ei
au fost subiectul disputelor

și au căpătat un statut aproape mitic.

Dar în timp ce nicio scriere
a Hypatiei nu rămâne intactă,

relatările contemporanilor
și elevilor ei despre opera și viața sa

înfățișează calitățile care au făcut-o
renumită în postura de savant,

profesor iubit și care în final,
au dus la ruinarea sa.

Hypatia s-a născut
în jurul anului 355 în Alexandria,

pe atunci parte a provinciei egiptene
a Imperiului Roman de Răsărit

și un centru intelectual.

Tatăl ei, Theon, a fost un matematician
și astronom grec desăvârșit;

mama sa rămâne necunoscută.

Probabil Hypatia a fost unicul copil
și Theon a educat-o de unul singur.

Până la maturitate ea și-a depășit tatăl
atât în matematică cât și în filozofie,

devenind cel mai mare savant al orașului

și preluându-i poziția
în fruntea școlii platonice,

similară universității moderne.

A perfecționat instrumentele științifice,
a scris manuale de matematică

și a creat o metodă mai eficientă
pentru diviziunea lungă.

Însă probabil cele mai mari contribuții
la viața intelectuală în Alexandria

le-a adus prin predare.

Filozofia predată de Hypatia se inspira
din cea a lui Platon și Aristotel,

precum și filozoful misterios Plotin
și matematicianul Pitagora.

Toate aceste influențe s-au unit
pentru a crea școala numită neoplatonism.

Pentru neoplatoniști,
matematica avea un aspect spiritual

împărțit în patru ramuri: aritmetica,
geometria, astronomia și muzica.

Aceste discipline nu erau studiate

doar de dragul curiozității
sau utilității practice,

ci pentru că ele confirmau convingerea

că numerele erau limbajul sfânt
al universului.

În repetările formulelor algebrice
și figurilor geometrice, orbita planetelor

și intervalele armonioase
ale tonurilor muzicale,

neoplatoniștii vedeau
o forță cosmică rațională în acțiune.

Elevii s-au afundat
în lumea ordonată a matematicii

pentru a obține o unitate mai mare
cu această forță numită „Singura”.

În timp ce Hypastia
era considerată păgână,

un termen al credinței romane tradiționale
înainte de creștinism,

ea nu diviniza niciun zeu sau zeitate,

iar ideile sale puteau fi aplicate
alături de multiple viziuni religioase.

Evreii și creștinii ca și elevii păgâni,

călătoreau din ținuturile îndepărtate
ale imperiului pentru a studia cu ea.

Mediul apolitic pe care-l adopta Hypastia,

unde toți elevii se simțeau bine,

era remarcabil dat fiind
agitația religioasă și politică

ce diviza orașul Alexandria
în acea perioadă.

Creștinismul devenise recent
religia de stat a imperiului.

Arhiepiscopul local Cyril
a căpătat treptat putere politică,

comandând miliții de călugări creștini
să distrugă templele păgâne

și să hărțuiască populația evreiască.

Astfel a încălcat autoritatea seculară
a guvernatorului roman Orestes,

el însuși fiind un creștin moderat,

ducând la un conflict public amar
între cei doi.

Pentru că era văzută drept
o persoană înțeleaptă și imparțială,

guvernatorul Orestes
s-a sfătuit cu Hypatia,

care l-a îndemnat să acționeze
corect și cu reținere.

Dar când un grup de călugări
ai lui Cyril au provocat o revoltă,

rănindu-l grav pe Orestes,
el a torturat liderul lor până la moarte.

Cyril și adepții săi
au dat vina pe Hypatia,

acuzând-o de vrăjitorie de a-l întoarce
pe Orestes împotriva creștinismului.

În martie 415, în timp ce Hypatia
călătorea prin oraș,

miliția de călugări a episcopului
au tras-o din trăsura sa,

omorând-o cu brutalitate și dezmembrând-o.

Moartea Hypatiei a fost
un moment crucial în politica Alexandriei.

După moartea ei,

alți filozofi ai tradiției grecești
și romane au dispărut,

iar rolul orașului drept
centru de instruire a scăzut.

Într-un sens adevărat,

spiritul inchiziției, al sincerității
și al corectitudinii pe care le-a promovat

au pierit odată cu ea.