Primul și ultimul rege din Haiti - Marlene Daut

Vizionați întreaga lecție: https://ed.ted.com/lessons/the-first-and-last-king-of-haiti-marlene-daut

Cuplul regal din Haiti a fost încoronat în aplauze furtunoase. După ce și-a primit coroana, Henry Christophe a urcat pe tronul său, aflat la 20 de metri înălțime. Supușii săi entuziasmați nu știau pe atunci că primul rege din Haiti avea să fie și ultimul. Cine a fost acest revoluționar? Marlene Daut ne oferă detalii despre cum un om născut sclav a ajuns rege.

Lecție de Marlene Daut, regizată de Cabong Studios.

Cuplul regal din Haiti a fost încoronat
în aplauze furtunoase.

După ce a primit
coroana împodobită și sceptrul,

Henry Christophe s-a așezat pe tron,
aflat la 20 de metri înălțime.

Privitorii bucuroși nu știau
că primul rege din Haiti

avea să fie și ultimul.

Sclav de la nașterea sa pe insula Grenada,

Christophe și-a petrecut copilăria
mutat între mai multe insule din Caraibe.

La doar 12 ani, în 1779,

a mers alături de stăpânul său
pentru a ajuta revoluționarii americani

în Bătălia de la Savannah.

Acest atac prelungit avea să fie primul
contact al lui cu revoluțiile violente.

Sunt puține informații scrise rămase

despre viața lui Christophe
imediat după război.

În următorul deceniu,

știm că a lucrat ca zidar
și chelner la un hotel

din Colonia Franceză din Saint-Domingue,
cunoscută și sub numele de Haiti.

În 1791, când sclavii din colonie
s-au revoltat,

Christophe a avut o altă șansă
să lupte pentru libertate.

Conduși de Toussaint Louverture,
s-au răsculat contra șefilor de plantații

și a forțelor britanice și spaniole
care doreau controlul asupra insulei.

Christophe s-a remarcat
și a fost promovat,

dovedindu-se a fi egalul
generalilor cu experiență.

Până în 1793,

Louverture a eliberat cu succes
toți sclavii din Saint-Domingue,

iar în 1801 a proclamat insula
o colonie semi-autonomă.

În acest timp, Napoleon Bonaparte
a ajuns la putere în Franța

și și-a propus să reinstaureze sclavia
și autoritarismul francez

în întreg imperiul.

Încercările francezilor de a reinstaura
sclavia au fost respinse cu putere,

generalul Christophe chiar arzând capitala

pentru a preveni ocupația militară.

În cele din urmă, rebeliunea
și o epidemie de febră galbenă

au forțat soldații francezi să se retragă,
dar lupta nu a fost fără victime.

Louverture a fost capturat și lăsat
să moară într-o închisoare franceză;

soartă pe care a avut-o și fiul de 9 ani
al lui Christophe câțiva ani mai târziu.

După revoluție,

Christophe și generalii Jean-Jacques
Dessalines și Alexandre Pétion

au obținut poziții influente
în noul guvern.

În 1804, Dessalines a fost proclamat
împăratul Haiti-ului independent.

Dar dorința sa de a avea puterea absolută
i-a îndepărtat pe aliații săi.

În cele din urmă, domnia lui Dessalines
a iscat o conspirație politică

ce s-a încheiat cu asasinarea sa în 1806.

Lupta pentru putere ce a urmat a dus
la un război civil care a scindat țara.

În 1807, Christophe guverna ca președinte
în nord, în Cap-Haïtien,

iar Pétion conducea sudul,
de la Port-au-Prince.

Pétion a încercat să respecte
rădăcinile democratice ale revoluției,

prin modelarea republicii
după modelul Statelor Unite.

El a susținut chiar și revoluțiile
anti-colonialiste din alte țări.

Politica sa l-a apropiat de oameni,

dar a încetinit comerțul
și creșterea economică.

Christophe, în schimb, avea planuri mult
mai agresive pentru un Haiti independent.

A oferit pământurile oamenilor,
dar a menținut controlul agriculturii.

De asemenea, a stabilit comerțul
cu multe alte țări,

inclusiv Marea Britanie și Statele Unite,

și a promis să nu se amestece
în politicile lor externe.

A construit chiar și o citadelă imensă,
dacă francezii încercau iarăși o invazie.

Pentru a realiza toate acestea,
Christophe a instaurat munca obligatorie

și pentru a-și întări autoritatea,
s-a încoronat rege în 1811.

În timpul domniei sale, a trăit
într-un palat elegant numit Sans Souci,

alături de soția sa
și de cei trei copii rămași.

Regatul lui Christophe s-a dezvoltat rapid
în materie de comerț, industrie, cultură

și educație.

A adus artiști europeni de renume
pe scena culturală a țării,

și profesori europeni,
pentru a organiza educația publică.

Dar, deși regele era inițial
îndrăgit de supușii săi,

legile de muncă forțată
erau o amintire neplăcută

a sclaviei pe care haitienii
au luptat să o distrugă.

Cu timpul, legile sale tot mai autoritare
au pierdut din susținere,

iar adversarii săi din sud
au devenit mai puternici.

În octombrie 1820,
domnia sa a ajuns la un final tragic.

La câteva luni după ce un atac cerebral
l-a împiedicat să mai guverneze,

membri-cheie ai armatei
au trecut în tabăra sudică.

Trădat și neputincios, regele s-a sinucis.

Astăzi, urmele istoriei complicate
a lui Christophe

se pot vedea în ruinele palatelor sale

și în istoria Haiti-ului ca fiind
prima țară care a abolit sclavia.