(h) TROM - 2.4 Work

Munca este contribuția directă la sistemul monetar,

pentru circulația banilor,

dar este, de asemenea, și singura modalitate de a obține bani,

ceea ce duce direct la obligația de a munci.

Majoritatea slujbelor se focusează pe premiul final, banii,

cu foarte puțină considerare asupra condiției umane.

Munca, în forma aceasta, este doar o altă formă de sclavie.

Automatizarea poate înlocui majoritatea slujbelor repetitive din prezent

perfectionând calitatea muncii, dar să ne concentram pe

ceva mult mai important: MOTIVAȚIA.

Motivațiile noastre sunt incredibil de interesante, adică...

lucrez la asta de ceva ani

și găsesc în continuare această topică incredibil de captivantă și interesantă.

Așa că vreau să vă spun despre ea.

Știinta este foarte surpinzătoare.

Știința este un pic ciudată, ok ?

Noi nu suntem atât de manipulabili, și predictibili precum ai crede!

Există un întreg set de studii incredibil de interesante. Vreau să vă prezint două.

Ei pun la indoială ideea că dacă recompensezi ceva, primești mai mult din comportamentul pe care îl dorești,

iar dacă pedepsești ceva, primești mai putin.

Așa că hai să vorbim... să mergem din Londra, de pe străzile principale ale Cambridge Massachusetts,

către partea Nord Estică a Statelor Unite.

Și doresc să vorbesc despre un studiu făcut la MIT, Institutul Tehnologic Massachusetts.

Uite ce au făcut: Au luat un grup de studenți, și le-au dat un set de provocări,

de exemplu, să memoreze șiruri de cifre, să rezolve puzzle de cuvinte, alte puzzel-uri speciale, chiar și sarcini fizice

cum ar fi să arunce cu mingea printr-un cerc.

Ok? Le-au dat aceste provocări și au spus

că pentru a le stimula performanța, le-au dat 3 tipuri de recompensă.

Așa că, dacă ai făcut binișor, vei primi un mic premiu în bani,

dacă ai fost la un nivel mediu, vei primi un premiu mai mare,

și dacă ai făcut excelent, și ești unul dintre cei mai buni, vei primi o sumă mare de bani. Ok?

Noi am mai văzut acest film, aceasta este în esență o schemă tipică motivațională în cadrul organizațiilor, adevărat ?

Recompensăm pe cei mai buni, îi ignorăm pe cei mai slabi, și pe cei de la jumătate... ok, le oferim puțin.

Deci ce se întâmplă? Fac testul, au această motivație, uite ce au descoperit :

Atâta timp cât sarcina implică îndemânare mecanică, bonusurile mergeau cum era de așteptat:

cu cât mai mare bonusul cu atât mai bună performanța, ok? Asta are sens, dar uite ce s-a întâmplat :

În momentul în care sarcina consta în folosirea abilităților cognitive rudimentare, un premiu mai mare ducea la o performanță mai slabă.

Și asta e straniu, nu? Un premiu mai mare ducea la o performanță mai slabă, cum este posibil? Și partea interesantă este că

toți acești oameni care au făcut asta, sunt toți economiști, doi de la MIT, unu de la Universitatea din Chicago, altul de la Carnegie Mellon, ok ?

Top 3 profesii economice. Și au ajuns la această concluzie care contrazice ceea ce învățăm noi la economie,

adică cu cât este mai mare recompensa cu atât este mai bună performanța

și spun că, în momentul în care depașești abilitațile cognitive rudimentare, se inversează totul .

Ceea ce pare... Ideea că aceste recompense nu funcționează așa

audce vag cu aripa stângă în socialism, nu-i așa? Este un fel de, un fel de, conspirație ciudată socialistă.

Dar pentru cei care susțineți aceste teorii conspiraționale... Vreau să fiți atenți la asta, deci faimoasa aripă stângă din grupurile socialiste,

cea care finanțeaza cercetările, banca federală de rezervă, deci cea care este cea mai și cea mai importantă, ajunge la o concluzie care este cam surprinzătoare,

ce pare să sfideze legile fizicii comportamentale, și asta e ciudat, ciudat este amuzant. Și ce au făcut?

Au spus, asta e ciudat, să testăm în altă parte, poate recompensa de 50 sau 60 de dolari nu este suficient de motivatoare pentru cineva din M.I.T. , nu?

Să mergem într-un loc unde 50 de dolari au o valoare mai mare, așa că pentru a face experimentul vom merge în Madurai India, partea rurală a Indiei.

Unde 50 de dolari, 60 de dolari, sau care o fi suma, reprezintă o sumă semnificativă de bani.

Și au replicat experimentul în India după cum urmează: recompense mai mici, echivalentul salariului pe două săptămâni.

Deci, pentru performanțe slabe, salariul pe două săptămâni; performanțe medii, salariul pe o lună;

performanțe excelente, salariul pe două luni, ok? Asta este o recompensă destul de bună, deci se va obține un rezultat diferit aici.

Ce s-a întâmplat totuși, a fost că cei care au primit recompense medii au fost la același nivel cu cei care au primit recompese mici, dar de data asta,

cei ce au primit recompensele cele mai mari s-au descurcat cel mai prost. Recompensele cele mai mari au dus la cea mai slabă performantă.

Ceea ce este interesant este că nu a fost doar o întâmplare, acest experiment a fost repilcat de mai multe ori

de către psihologi, sociologi și de către economiști, de cât mai multe ori. Pentru sarcini simple, aceste tipuri de recompense,

dacă faci asta atunci primești asta, sunt foarte bune. Pentru sarcini ce sunt algoritmice, cu reguli pe care trebuie să le urmezi pentru a ajunge la răspunsul corect,

dacă primesc recompensa, rezultatele sunt uimitoare!

Dar când sarcinile sunt mai complicate, când este nevoie de o gândire mai creativă,

acest tip de stimuli nu mai funcționează.

Adevăr: banii te motivează la muncă, dar într-un mod ciudat: dacă nu-i plătești suficient pe oameni, ei nu vor fi motivați .

Ceea ce este curios aici este că există un alt paradox și anume că pentru a folosi cel mai bine banii ca stimulent

trebuie să plătești oamenii suficient, pentru a-i scăpa de grija banilor. Plătește oamenii suficient pentru ca ei să nu-și mai facă griji pentru bani și să se gândească doar la muncă.

După ce faci asta, se pare că există 3 factori care științific duc la o performanță mai bună,

și mai mult, la satisfacție personală: autonomie, măiestrie și scop.

Autonomia este dorința noastră de a ne conduce singuri, să fim stăpâni pe viața noastră. În multe cazuri noțiunile tradiționale de management se confruntă cu acest lucru.

Managementul este bun dacă vrei conformitate, dar dacă vrei interes și participare, și asta este ceea ce ne dorim

și ceea ce merge în ziua de azi, deoarece oamenii fac lucruri din ce în ce mai complicate și mai sofisticate. Auto- conducerea este mai bună.

Să vă dau niște exemple de performanțe aproape radicale de auto conducere:

Să începem cu această companie, Atlassian, o companie australiană de software.

Ei au făcut ceva foarte interesant, într-o joi după amiază le-au spus programatorilor:

timp de 24 de ore puteți lucra la ce vreți voi, puteți lucra în felul în care doriți, și când doriți,

cu condiția să arătați companiei rezultatele muncii voastre la sfârșitul acestor 24 de ore;

într-o întâlnire relaxată, nicidecum una serioasă, ci o întâlnire prietenoasă cu bere și tort și voie bună și alte lucruri în genul acesta.

Se pare că acea singură zi de autonomie a dus la o întreagă gamă de soluții pentru îmbunătățirea softwear-ului existent,

la o întreagă gamă de idei pentru produse noi, care în altă situație nu ar fi iesit la iveală, o singură zi!

Eu nu aș fi făcut lucrul acesta acum 3 ani, înainte să știu despre acest exemplu.

Eu aș fi spus: vrei ca oamenii să fie creativi și inventivi? Dă-le acel bonus nenorocit de inovare, dacă ai făcut ceva cool îți dau 250 de dolari.

Ei nu fac asta, ei îți spun doar: probabil vrei să faci ceva interesant,

o să te las să-ți faci treaba în felul tău. O singură zi de autonomie produce lucruri care altfel nu ar fi reieșit niciodată.

Hai să vorbim despre măiestrie, măiestria este dorința de a deveni mai bun în ceea ce faci, ne place să devenim mai buni în ceea ce facem, de asta oamenii cântă la instrumente muzicale în weekend-uri.

Au existat mereu oameni care se comportă în feluri ce par iraționale.

Cântă la instrumente muzicale în weekend-uri? De ce? Asta nu o să le aducă un partener, nu o să le aducă bani, de ce fac asta?

Pentru că este plăcut, pentru că devii mai bun și asta este satisfăcător.

O să merg puțin în trecut, și o să-mi imaginez dacă m-aș fi dus la prima mea profesoară de economie, o femeie pe nume Mary Allen Schulman,

și m-aș fi dus la ea în 1983 și i-aș fi spus: putem să stăm de vorbă puțin după ore?

Am această idee, acest model de afacere despre care vreau să-ți spun.

Uite cum o să funcționeze: aduni un grup de oameni din întreaga lume ce prestează o muncă cu înaltă calificare,

dar care să-și dorească să facă asta gratis și voluntar timp de 20-30 de ore pe săptămână.

Deja se uită cumva sceptic la mine... Stai puțin! Încă nu am terminat! Și apoi, ceea ce ei vor crea, vor dona în loc să vândă!

O să fie imens!

Doamna Schulman ar fi crezut că sunt nebun.

Ce avem? Avem Linux în 1 din 4 servere corporative din 4500 de companii,

Apache în majoritatea serverelor,

Wikipedia... Ce se întâmplă? De ce fac oamenii asta? De ce acești oameni care au abilități tehnice sofisticate,

care au locuri de muncă? Ok? Au locuri de muncă! Prestează muncă tehnologică sofisticată pentru bani,

și totuși, în timpul lor liber limitat, fac o muncă egală sau chiar mai sofisticată,

nu pentru angajatorul lor, ci pentru altcineva, gratis! Acesta este un comportament economic ciudat.

Economiștii care ar analiza asta ar spune: de ce faci asta? Este cât se poate de clar: provocare și măiestrie,

împreună cu sentimentul de a contribui la ceva. Asta este. Vei vedea din ce în ce mai mult o creștere a ceea ce ai putea numi "model cu scop".

Din ce în ce mai multe organizații vor avea un fel de scop transcendent,

parțial pentru că te face mai dornic să vii la muncă, sau pentru că în felul acesta o să devii mai talentat.

Și ceea ce vedem acum este, într-un fel, atunci când motivul profitului nu este legat de motivul scopului,

se întâmplă un lucru rău, uneori epic, dar un lucru rău adică nu un lucru bun,

ca produse de proastă calitate, servicii slabe, locuri de muncă neinspirate.

Iar când motivul profitului devine complet detașat de motivul scopului, oamenii nu fac lucruri mărețe.

Din ce în ce mai multe organizații realizează asta și este un fel de disturbarea categoriilor între ce este profit și ce este scop.

Și cred că asta prevestește ceva interesant, și cred că companiile și organizațiile care prosperă,

fie că sunt profit pentru profit sau undeva între, sunt animate de acest scop. O să vă dau câteva exemple.

Fondatorul skype spune: scopul nostru este acela de a fi "distrugători", dar în sensul de a face lumea un loc mai bun.

Un scop destul de bun. Steve Jobs: Vreau să pun un "ding" în univers, bine?

Ăsta este lucrul care te-ar putea face să te trezești de dimineață și să alergi spre muncă.

Și cred că noi suntem cei care maximizează scopul și nu doar profitul.

Și cred că știința ne arată că ne pasă foarte mult de măiestrie și ne arată că ne dorim să fim auto-conduși,

și cred că cel mai important lucru aici este că, dacă începem să tratăm oamenii ca pe oameni, fără să credem că sunt niște simpli cai,

știi tu, niște cai mai lenți, mai mici și mai bine mirositori. Dacă depășim această ideologie și folosim știința,

cred că putem chiar să construim organizații sș locuri de muncă care să ne facă mai buni,

dar cred de asemenea, că ne-ar putea face lumea măcar puțin mai bună.

Deci, munca este obligatorie în sistemul monetar,

iar acest sistem face ca banii să fie principala motivație pentru a munci,

ceea ce duce, științific, la un randament foarte scăzut al muncitorilor

deoarece autonomia, măiestria și scopul sunt factorii ce îi motivează pe oameni.

Milioane de oameni au fost deja înlocuiti de mașinării

și asta va continua.

De fapt, este chiar mai ieftin să investești în mașinării

deoarece ele nu au nevoie de salarii, de asigurare medicală,

aer condiționat, concedii sau pauze.

Ține minte că orice muncă repetitivă poate fi automatizată, cât despre celelalte joburi...

Mulți nu înțeleg cum automatizarea poate fi aplicată și meseriilor complexe cum ar fi, meseria de doctor, arhitect, etc.

Ca să putem să ținem cont de asta, mai întâi trebuie să ne întrebăm, care este adevărata natură a rolurilor noastre ocupaționale?

Ce este mai exact un doctor, un tâmplar, un instalator sau un arhitect? Ce fac ei de fapt?

Ei recunosc și reacționează la anumite modele pe care le observă.

Când un doctor te examinează, nu face decât să pună în practică tot ceea ce a învățat.

Dacă mergi la dermatolog deoarece crezi că ai cancer la mână,

doctorul o să-ți examineze pielea, apoi o să facă legătura cu ceea ce a învățat.

Apoi va lua o mostră de piele care va fi analizată de o maăinarie.

Este un proces tehnic, nu există niciun motiv să spunem că un scanner optic conectat la o bază de date

nu-ți poate scana brațul și înțelege imediat ce problemă ai.

Chiar și chirurgia, oricât de dificilă ar părea, este tot un proces tehnic.

Este doar o chestiune de timp până când o mașinărie avansată va înlocui chirurgii.

Același lucru este valabil și pentru orice altă ocupație utilitară existentă.

Rolul utilitar pe care oamenii și-l asumă în societatea de astăzi, este fundamental tehnic prin natura lui.

Deși acest lucru pare evident în ceea ce privește munca fizică, acum și munca mintală poate fi făcută de computere.

Dacă asta nu îți sună cunoscut, ține cont că dacă ai folosit vreodată un calculator asta înseamnă că ai lăsat puterea ta de decizie în ''mâinile' unei mașinaării.

Când împarti 19.500 la 30 cu calculatorul, această mașinărie va decide rezultatul, nu tu.

Trebuie să ținem cont că raționamentul logic este capacitatea cognitivă de a găsi soluții din punct de vedere al cauzei și efectului,

în conformitate cu regulile și legile unui sistem dat.

Este în totalitate un proces tehnic. Nu există nimic magic sau esoteric implicat,

sau identificarea unei molecule într-o componentă.

Dacă vrei să te decizi între folosirea metalelor A sau B pentru construirea unui avion, nu vei sta și te vei gandi,

ci vei testa rezistența metalelor și dacă vor trece testele, atunci vor fi selectate sau respinse.

Acesta nu este vreun proces ascuns ce are loc într-o zonă a creierului,

este informație obținută prin teste precise și bine definite, ce pot fi făcute automatizat.

Nu există un mod capitalist sau comunist de a construi un avion.

Dacă avionul nu satisface cerințele fizice pentru a zbura, atunci el nu va zbura.

O persoană nu poate inventa ceva ce nu are corelație cu realitatea.

Nu contează câtă imaginație ai,

dacă ceea ce îți imaginezi nu poate fi obținut prin aranjarea și manipularea unor lucruri fizice ce există în realitate,

nu se va materializa.

Și nu uita, munca repetitivă nu ajută creierul uman să se dezvolte.

Este o rușine pentru o specie inteligentă.

Este foarte ușor de repetat și de replicat orice profesie.

Dar cu timpul oamenii nu vor mai lucra. Merg la muncă, se gândesc, ei bine, așa se câsșigă existența.

Nu, nu este, este singura modalitate pe care o folosim azi, dar în viitor, munca va fi considerată nefolositoare.

Pentru că omul are un creier, când pui o fata în spatele unei tejghele într-un magazin timp de 15 ani... "Cu ce vă pot ajuta?"

"Avem pensule, rujuri, etc..."

Toată porcaria asta... Asta nu înseamnă să-ți folosești creierul.

Toate astea vor fi automatizate, foarte usor de făcut.

Munca este inutilă. Nu servește nici un scop util.

SOLUȚII ALTERNATIVE

1) AUTOMATIZAREA

Soluția ar fi automatizarea a tot ce este posibil,

iar slujbele care vor rămâne, care vor fi doar câteva,

vor fi făcute de oameni, deoarece știința ne arată că munca făcuta de om este mai bună

când este motivată de un scop, și nu de bani.

Prin urmare, omul nu va mai trebui să muncească, deci va scăpa de sclavie,

ceea ce reprezintă un mare pas înainte în evoluția oamenilor.

Dacă munca este făcută în mare parte de mașinării, iar oamenii sunt motivați

de un scop, accesul la bunuri și servicii va fi gratuit.

Dacă automatizarea va duce direct la o lipsă a locurilor de muncă,

slujbele rămase vor fi ocupate datorită scopului lor, acela de a îmbunătăți societatea.

O asemenea dezvoltare nu va avea nevoie de un sistem monetar pentru a functțona.

Deci dacă singura recompensă pe care o vei obține va fi să vezi mai puțină sărăcie și foamete, mai puține lipsuri,

copii cu burțile umflate, toate au dispărut, și dacă asta nu-ți oferă un stimulent.

Dacă singurul tău stimulent sunt banii, atunci nu înțelegi ființele umane.

Pentru că tu le datorezi toată viața ta invențiilor făcute de Eddison, Loui Pasteur și toți ceilalți oameni.

Tu ești în viață datorită lor, atunci nu simți că vrei să oferi ceva înapoi omenirii pentru a crea o lume mai bună?

Aș spune că ești umil pentru tine și pentru societate.

Majoritatea dezvoltărilor tehnologice din societatea noastre de azi,

avioane, TV, radio, tehnologii moderne de producție,

sunt făcute de câțiva oameni, aș spune câteva sute de oameni,

..... civilizația tehnologică modernă.

Dar nu avem nevioe de milioane de tehnicieni și oameni de știință.

Căți oameni ști care stau acasă și folosesc

radioul, televizorul, și care au habar despre cum funcționează?

Principalul scop al tehnologiei este să facă viața oamenilor mai ușoară.

Iar acum tehnologia este așa de avansată încât viața oamenilor poate fi

scutită de orice implicare în producția mâncării, a informației,

a comfortului, și așa mai departe.

Doar influența unui sistem extrem de dăunător poate duce la

o situație negativă ca cea existentă acum pe planeta Pământ.

O situație în care oamenii de rând știu doar o fracțiune

din informația disponibilă și unde tehnologia

este capabilă să îmbunătățească, dar nu e folosită.

Să forțezi alți indivizi ai speciei noastre să muncească atunci când munca

poate fi automatizată, sau să îi forțezi să fie supuși pentru a primii mâncare,

duce la un comportament psihopatic al celor care creează sau perpetuează aceste situații.

O așa situație poate fi numai rezultatul unor "psihopați" cu putere în societate.