Azi, mai mult de jumătate din populaţia globului
locuiesc într-o zonă urbană.
Până la jumătatea secolului,
procentajul va creşte la 70%.
Însă, nu mai departe de acum 100 de ani,
doar două din zece persoane locuiau la oraş,
iar înainte de asta, cifrele erau și mai mici.
Totuşi, cum am ajuns
la un nivel atât de ridicat de urbanizare
şi cum ne va afecta acest lucru în viitor?
La începuturile istoriei umanităţii,
oamenii erau vânători-culegători,
mutându-se adesea dintr-un loc în altul
în căutarea hranei.
Dar, în urmă cu 10.000 de ani
strămoşii noştri au început să înveţe tainele
reproducerii selective
şi ale primelor tehnici agricole.
Pentru prima dată,
oamenii puteau cultiva produsele alimentare
în loc să le caute,
iar acest fapt a dus la dezvoltarea
satelor semi-permanente
pentru prima data în istorie.
„De ce semi-permanente?" veţi întreba.
Ei bine, la început, satele trebuiau relocalizate
odată la câţiva ani
pentr că solul începea să se degradeze
Însă, acum 5.000 de ani,
datorită apariţiei noilor tehnologii
precum irigaţiile şi aratul solului,
oamenii
se puteau baza pe un
aport constant şi permanent de hrană,
facând posibilă apariţia aşezărilor permanente.
Datorită excendentelor alimentare
produse de noile tehnici agricole,
n-a mai fost necesar ca fiecare persoană să cultive solul.
Acest lucru a dus la dezvoltarea
unor noi meserii
şi, implicit, a unor noi oraşe.
Crearea unor excendente alimentare
instrumente,
meşteşuguri,
şi alte bunuri, de către noile orase,
nu a mai existat posibilitatea de a realiza comerţ
pe distanţe lungi.
Dezvoltarea comerţului
a dus la apariţia unor noi tehnologii
precum, camioane,
vapoare,
căi ferate,
şi porturi.
Desigur, aceste lucruri au necesitat mai multă forţă de muncă
pentru a le construi şi a le menţine,
astfel încât, din ce în ce mai multe persoane s-au mutat
din zonele rurale în cele urbane
pe măsură ce locurile de muncă şi oportunităţile
au devenit disponibile.
Dacă credeţi că, oraşele moderne sunt suprapopulate,
veţi fi surprinşi să aflaţi
că unele oraşe din anul 2000 î.Hr. aveau densitatea populaţiei
de două ori mai mare ca cea din Shanghai sau Calcutta.
Principalul motiv
era ca mijloacele de transport nu erau disponbile la scară largă,
astfel încât, totul trebuia sa fie destul de aproape pentru a ajunge pe jos,
incluzand cele câteva surse de apă potabilă
care existau atunci.
Suprafaţa oraşului
a devenit şi mai restricţionată de nevoia zidurilor de apărare
împotriva atacurilor.
Imperiul Roman a reuşit să dezvolte infrastructura
pentru a depăşi aceste limitari
dar mai mult de atât,
oraşele moderne aşa cum le ştim deja,
nu existau
până la Revoluţia Industrială,
când noile tehnologii s-au implementat pe o scară largă,
permiţând ulterior oraşelor să se extindă şi să continue integrarea
poliţiei,
pompierilor
şi a serviciilor de salubritate,
precum şi a reţelelor de drumuri
şi mai târziu, distribuirea electricităţii.
Prin urmare, care este viitorul oraşelor?
În prezent, populaţia globului depăşeşte 7 miliarde
şi se preconizează să ajungă la aproximativ 10 miliarde.
Cea mai mare creştere se va produce
în zonele urbane ale celor mai sărace ţări din lume.
Prin urmare, cum vor trebui să se transforme oraşele
pentru a face faţă acestei creşteri urbane?
În primul rând, lumea va trebui să caute modalităţi
de a furniza o alimentaţie adecvată,
servicii de salubrizare,
şi educaţie tuturor persoanelor.
În al doilea rând, creşterea va trebui să se realizeze
într-un mod care să nu afecteze solul
care ne furnizează produsele şi serviciile
necesare supravieţuirii populaţiei.
Producţia de alimente s-ar putea fabrica
în ferme verticale şi zgârie-nori,
în grădini pe acoperişuri,
sau în cadrul terenurilor virane din centrul oraşelor,
în timp ce productivitatea va veni
din numeroasele surse de energie regenerabilă.
Va fi necesară construirea locuinţelor pe verticală
în locul celor destinate unei singure familii.
Vom putea vedea clădiri ce conţin tot
ceea ce oamenii au nevoie pentru confortul zilnic,
precum şi oraşe din ce în ce mai mici şi autonome,
orientate spre o producţie locală şi durabilă.
Viitorul oraşelor este variat,
maleabil,
şi creativ,
fără o orientare pe o singură industrie,
dar care va reflecta o lume tot mai conectată la nivel
global.