Azi, mai mult de jumătate din populaţia globului locuiesc într-o zonă urbană. Până la jumătatea secolului, procentajul va creşte la 70%. Însă, nu mai departe de acum 100 de ani, doar două din zece persoane locuiau la oraş, iar înainte de asta, cifrele erau și mai mici. Totuşi, cum am ajuns la un nivel atât de ridicat de urbanizare şi cum ne va afecta acest lucru în viitor? La începuturile istoriei umanităţii, oamenii erau vânători-culegători, mutându-se adesea dintr-un loc în altul în căutarea hranei. Dar, în urmă cu 10.000 de ani strămoşii noştri au început să înveţe tainele reproducerii selective şi ale primelor tehnici agricole. Pentru prima dată, oamenii puteau cultiva produsele alimentare în loc să le caute, iar acest fapt a dus la dezvoltarea satelor semi-permanente pentru prima data în istorie. „De ce semi-permanente?" veţi întreba. Ei bine, la început, satele trebuiau relocalizate odată la câţiva ani pentr că solul începea să se degradeze Însă, acum 5.000 de ani, datorită apariţiei noilor tehnologii precum irigaţiile şi aratul solului, oamenii se puteau baza pe un aport constant şi permanent de hrană, facând posibilă apariţia aşezărilor permanente. Datorită excendentelor alimentare produse de noile tehnici agricole, n-a mai fost necesar ca fiecare persoană să cultive solul. Acest lucru a dus la dezvoltarea unor noi meserii şi, implicit, a unor noi oraşe. Crearea unor excendente alimentare instrumente, meşteşuguri, şi alte bunuri, de către noile orase, nu a mai existat posibilitatea de a realiza comerţ pe distanţe lungi. Dezvoltarea comerţului a dus la apariţia unor noi tehnologii precum, camioane, vapoare, căi ferate, şi porturi. Desigur, aceste lucruri au necesitat mai multă forţă de muncă pentru a le construi şi a le menţine, astfel încât, din ce în ce mai multe persoane s-au mutat din zonele rurale în cele urbane pe măsură ce locurile de muncă şi oportunităţile au devenit disponibile. Dacă credeţi că, oraşele moderne sunt suprapopulate, veţi fi surprinşi să aflaţi că unele oraşe din anul 2000 î.Hr. aveau densitatea populaţiei de două ori mai mare ca cea din Shanghai sau Calcutta. Principalul motiv era ca mijloacele de transport nu erau disponbile la scară largă, astfel încât, totul trebuia sa fie destul de aproape pentru a ajunge pe jos, incluzand cele câteva surse de apă potabilă care existau atunci. Suprafaţa oraşului a devenit şi mai restricţionată de nevoia zidurilor de apărare împotriva atacurilor. Imperiul Roman a reuşit să dezvolte infrastructura pentru a depăşi aceste limitari dar mai mult de atât, oraşele moderne aşa cum le ştim deja, nu existau până la Revoluţia Industrială, când noile tehnologii s-au implementat pe o scară largă, permiţând ulterior oraşelor să se extindă şi să continue integrarea poliţiei, pompierilor şi a serviciilor de salubritate, precum şi a reţelelor de drumuri şi mai târziu, distribuirea electricităţii. Prin urmare, care este viitorul oraşelor? În prezent, populaţia globului depăşeşte 7 miliarde şi se preconizează să ajungă la aproximativ 10 miliarde. Cea mai mare creştere se va produce în zonele urbane ale celor mai sărace ţări din lume. Prin urmare, cum vor trebui să se transforme oraşele pentru a face faţă acestei creşteri urbane? În primul rând, lumea va trebui să caute modalităţi de a furniza o alimentaţie adecvată, servicii de salubrizare, şi educaţie tuturor persoanelor. În al doilea rând, creşterea va trebui să se realizeze într-un mod care să nu afecteze solul care ne furnizează produsele şi serviciile necesare supravieţuirii populaţiei. Producţia de alimente s-ar putea fabrica în ferme verticale şi zgârie-nori, în grădini pe acoperişuri, sau în cadrul terenurilor virane din centrul oraşelor, în timp ce productivitatea va veni din numeroasele surse de energie regenerabilă. Va fi necesară construirea locuinţelor pe verticală în locul celor destinate unei singure familii. Vom putea vedea clădiri ce conţin tot ceea ce oamenii au nevoie pentru confortul zilnic, precum şi oraşe din ce în ce mai mici şi autonome, orientate spre o producţie locală şi durabilă. Viitorul oraşelor este variat, maleabil, şi creativ, fără o orientare pe o singură industrie, dar care va reflecta o lume tot mai conectată la nivel global.