Return to Video

Puterea vulnerabilităţii

  • 0:02 - 0:05
    Încep așa: acum câţiva ani m-a sunat
    o organizatoare de evenimente,
  • 0:05 - 0:09
    pentru că urma să ţin un discurs
    şi mi-a spus:
  • 0:09 - 0:12
    „Mă chinui să-mi dau seama
    cum să te descriu în anunţ.”
  • 0:12 - 0:15
    „De ce te chinui?”, am întrebat.
  • 0:15 - 0:19
    „Te-am văzut vorbind şi
    te-aş numi cercetător,
  • 0:19 - 0:22
    dar atunci n-ar mai veni nimeni,
  • 0:22 - 0:25
    pentru că ar crede că eşti
    plictisitoare şi neimportantă.”
  • 0:25 - 0:26
    (Râsete)
  • 0:26 - 0:28
    „Bine”, am spus.
  • 0:28 - 0:31
    „Dar mi-a plăcut la discursul tău
    că povesteşti captivant,
  • 0:31 - 0:35
    aşa că te voi numi povestitoare.”
  • 0:35 - 0:39
    Evident că partea academică
    nesigură din mine a reacţionat:
  • 0:39 - 0:42
    „Cum mă vei numi?”
    „Te voi numi povestitoare.”
  • 0:42 - 0:46
    M-am gândit:
    „De ce nu spiriduşa fermecată?”
  • 0:46 - 0:47
    (Râsete)
  • 0:47 - 0:52
    Am spus: „Stai să mă gândesc puţin.”
  • 0:52 - 0:56
    Mi-am căutat în adâncuri curajul
    şi m-am gândit:
  • 0:56 - 1:01
    sunt o povestitoare, cercetător calitativ,
    adun poveşti. Asta fac.
  • 1:01 - 1:04
    Poate că poveştile
    sunt informaţii cu un suflet
  • 1:04 - 1:07
    şi poate sunt doar o povestitoare.
  • 1:07 - 1:11
    I-am spus: „Ştii ce? De ce nu spui
    că sunt cercetător-povestitor?”
  • 1:11 - 1:15
    La care ea:
    „Ha ha, nu există aşa ceva!”
  • 1:15 - 1:16
    (Râsete)
  • 1:16 - 1:20
    Aşa că-s cercetător-povestitor
    şi azi vă voi spune
  • 1:20 - 1:22
    – că tot vorbeam
    de extinderea percepţiei –
  • 1:22 - 1:27
    vă voi spune câteva poveşti
    despre o parte a cercetării mele
  • 1:27 - 1:31
    care mi-a lărgit fundamental orizontul
    şi a schimbat realmente
  • 1:31 - 1:35
    modul în care trăiesc, iubesc,
    muncesc şi-mi cresc copiii.
  • 1:35 - 1:38
    Aici începe povestea mea.
  • 1:38 - 1:40
    Când eram o tânără cercetătoare
    la doctorat,
  • 1:40 - 1:44
    am avut în primul an un profesor
    la cercetare care ne-a spus:
  • 1:44 - 1:49
    „Treaba stă în felul următor:
    ce nu poţi măsura, nu există.”
  • 1:50 - 1:55
    Am crezut că mă păcăleşte: „Serios?”
    Mi-a răspuns: „Da, categoric!”
  • 1:55 - 1:59
    Înţelegeţi că aveam diplomă
    în asistenţă socială,
  • 1:59 - 2:02
    aveam și master şi lucram la
    un doctorat în asistenţă socială.
  • 2:02 - 2:07
    Întreaga carieră fusesem înconjurată
    de oameni cu următorul crez:
  • 2:07 - 2:10
    „Viaţa-i întortocheată, deci iubeşte-o.”
  • 2:10 - 2:16
    Iar crezul meu e: „Viaţa e întortocheată,
    aşa că fă curat, organizeaz-o
  • 2:16 - 2:19
    şi pune-o într-o cutie compartimentată.”
  • 2:19 - 2:20
    (Râsete)
  • 2:20 - 2:25
    Iar eu îmi găsisem chemarea,
    cariera care să mă poarte...
  • 2:25 - 2:28
    De fapt se spune adesea
    în asistenţa socială:
  • 2:28 - 2:31
    „Scufundă-te în neplăcerile muncii.”
  • 2:31 - 2:32
    Dar eu sunt genul:
  • 2:32 - 2:36
    „Dă-i în cap disconfortului,
    dă-l din drum şi ia doar 10.”
  • 2:36 - 2:39
    Asta era mantra mea.
  • 2:39 - 2:44
    Eram foarte încântată:
    asta e cariera potrivită pentru mine,
  • 2:44 - 2:47
    pentru că mă interesează
    subiecte întortocheate.
  • 2:47 - 2:51
    Dar vreau să le pot descurca.
    Vreau să le înţeleg.
  • 2:51 - 2:55
    Vreau să disec aceste lucruri
    care ştiu că-s importante
  • 2:55 - 2:58
    şi să pun soluţia la dispoziţia tuturor.
  • 2:58 - 3:04
    Am început cu relaţiile, pentru că
    după 10 ani de asistenţă socială,
  • 3:04 - 3:08
    înțelegi că relaţiile sunt motivul
    pentru care existăm.
  • 3:08 - 3:14
    Ele dau scop şi sens vieţilor noastre.
    Totul se reduce la ele.
  • 3:14 - 3:17
    Fie că vorbeşti cu lucrători
    în dreptate socială, boli mintale,
  • 3:17 - 3:19
    abuzuri şi neglijenţă,
  • 3:19 - 3:24
    ştim că relaţiile, capacitatea
    de a te simţi legat de cineva,
  • 3:24 - 3:28
    – neurobiologic suntem construiţi aşa –
    e motivul pentru care suntem aici.
  • 3:28 - 3:32
    De asta m-am gândit să încep
    cu legătura dintre oameni.
  • 3:32 - 3:36
    Ştiţi situaţia în care eşti evaluat de şef
  • 3:36 - 3:39
    şi-ţi spune 37 de lucruri
    la care eşti grozav
  • 3:39 - 3:42
    şi unul singur
    unde poţi face îmbunătăţiri?
  • 3:42 - 3:44
    (Râsete)
  • 3:44 - 3:47
    Şi apoi, numai acolo te gândeşti? Este?
  • 3:47 - 3:50
    Cred că mie de-asta mi-a mers
    munca atât de bine:
  • 3:50 - 3:55
    atunci când îi întrebi despre dragoste,
    oamenii îţi povestesc suferinţa.
  • 3:55 - 4:00
    Când îi întrebi despre apartenenţă,
    îţi spun cele mai dureroase experienţe
  • 4:00 - 4:02
    despre cum e să fii exclus.
  • 4:02 - 4:07
    Când i-am întrebat despre relaţii,
    mi-au povestit de ruperea lor.
  • 4:08 - 4:14
    Curând, cam după 6 săptămâni de cercetare,
    am dat peste un lucru nenumit,
  • 4:14 - 4:20
    care mi-a dezvăluit relaţiile într-un mod
    nemaiîntâlnit, pe care nu-l înţelegeam.
  • 4:20 - 4:24
    M-am retras din cercetare
    ca să-mi dau seama ce reprezenta.
  • 4:24 - 4:27
    S-a dovedit a fi ruşinea.
  • 4:28 - 4:32
    Ruşinea e uşor de privit
    ca teama de rupere a relaţiei.
  • 4:32 - 4:36
    „E ceva legat de mine, pe care
    dacă l-ar şti sau vedea oamenii,
  • 4:36 - 4:40
    nu voi mai fi demnă de o relaţie cu ei.”
  • 4:40 - 4:43
    Vă pot spune despre ea
    că e universală, că toţi o simţim.
  • 4:43 - 4:48
    Cei care nu simt ruşine n-au empatie
    sau capacitatea de a stabili legături.
  • 4:48 - 4:50
    Nimeni nu vrea să vorbească de ea
  • 4:50 - 4:54
    şi cu cât vorbeşti mai puţin de ea
    cu atât mai mult o simţi.
  • 4:54 - 4:59
    La baza acestei ruşini,
    a ideii „nu-s suficient de bun”
  • 4:59 - 5:02
    – toţi ştim sentimentul:
    nu-s destul de imaculat, de slab,
  • 5:02 - 5:06
    de bogat, de frumos, de deştept,
    de promovat –,
  • 5:06 - 5:12
    la bază e o chinuitoare vulnerabilitate,
  • 5:12 - 5:16
    ideea că, pentru ca relaţia să se creeze,
  • 5:16 - 5:20
    trebuie să permitem
    să fim văzuţi cu adevărat.
  • 5:21 - 5:24
    Ştiţi ce cred eu despre vulnerabilitate.
    O urăsc!
  • 5:24 - 5:29
    M-am gândit că asta e şansa mea
    s-o înfrâng cu armele mele.
  • 5:29 - 5:34
    O să-mi dau seama ce-i cu ruşinea,
    chit că-mi ia un an s-o fac bucăţi!
  • 5:34 - 5:37
    O să-nţeleg cum funcţionează
    vulnerabilitatea
  • 5:37 - 5:39
    şi o să i-o iau înainte.
  • 5:39 - 5:44
    Eram pregătită şi foarte entuziasmată.
  • 5:45 - 5:48
    Ştiţi că nu se va termina cu bine.
  • 5:48 - 5:50
    (Râsete)
  • 5:50 - 5:51
    Ştiţi deja!
  • 5:51 - 5:55
    Aş putea să vă spun multe despre ruşine,
    dar mi-ar trebui şi timpul celorlalţi.
  • 5:55 - 5:58
    Dar vă spun scurt la ce se reduce.
  • 5:58 - 6:01
    E printre cele mai important lucruri
    pe care le-am învăţat,
  • 6:01 - 6:04
    în deceniul petrecut cu acest studiu.
  • 6:05 - 6:09
    Anul alocat s-a transformat în 6 ani,
  • 6:09 - 6:14
    mii de poveşti, sute de interviuri lungi
    şi grupuri tematice.
  • 6:14 - 6:18
    Într-o vreme îmi trimiteau pagini
    din jurnalele lor, poveştile lor,
  • 6:18 - 6:22
    mii de informaţii, în 6 ani.
  • 6:22 - 6:27
    I-am cam dat de cap. Am înţeles
    ce e ruşinea şi cum funcţionează.
  • 6:28 - 6:34
    Am scris o carte, am publicat o teorie,
    dar ceva nu era în regulă.
  • 6:34 - 6:39
    E vorba de faptul că
    dacă i-aş lua pe toţi cei intervievaţi
  • 6:39 - 6:45
    şi i-aş împărţi în oameni care
    au sentimentul propriei valori
  • 6:45 - 6:48
    – la asta se reduce:
    la sentimentul valorii de sine,
  • 6:48 - 6:51
    aceştia simt puternic iubirea
    şi ataşamentul –
  • 6:51 - 6:56
    şi oameni care se chinuie să-l aibă,
    care se întreabă dacă-s destul de buni.
  • 6:56 - 7:01
    E o singură variabilă care-i separă pe cei
    care simt puternic iubirea şi ataşamentul
  • 7:01 - 7:03
    de cei care se luptă pentru asta.
  • 7:03 - 7:07
    Cei care simt puternic
    iubirea şi ataşamentul
  • 7:07 - 7:10
    cred că sunt demni să le primească.
  • 7:10 - 7:12
    Atâta tot.
  • 7:12 - 7:15
    Sunt convinşi că merită.
  • 7:15 - 7:19
    Pentru mine partea grea
  • 7:19 - 7:25
    – ce ne împiedică să creăm relații
    e teama că nu suntem demni de ele –
  • 7:25 - 7:29
    era ceva ce, personal şi profesional,
    simțeam că trebuie să înţeleg mai bine.
  • 7:29 - 7:36
    Aşa că am luat toate interviurile
    unde am găsit autoapreciere,
  • 7:36 - 7:40
    unde oamenii trăiau cu acel sentiment,
    şi le-am analizat doar pe acelea.
  • 7:40 - 7:42
    Ce aveau oamenii aceia în comun?
  • 7:42 - 7:47
    Eu am o uşoară dependenţă de birotică,
    dar asta-i o altă prezentare.
  • 7:47 - 7:53
    Aveam un dosar şi un pix Sharpie
    şi mă gândeam: cum să numesc studiul?
  • 7:53 - 7:56
    Primul cuvânt care mi-a venit
    în minte a fost: cordiali.
  • 7:56 - 8:00
    Sunt oameni deschişi,
    care îşi trag seva din propria valoare.
  • 8:00 - 8:04
    Am scris titlul pe dosar
    şi-am început să analizez datele.
  • 8:04 - 8:11
    Într-o primă fază am parcurs tot,
    în patru zile de analiză intensivă,
  • 8:11 - 8:14
    am extras interviurile,
    am extras poveştile şi incidentele.
  • 8:14 - 8:17
    Care-i tema? Care-i tiparul?
  • 8:17 - 8:20
    Soţul a luat copiii şi au plecat din oraş,
  • 8:20 - 8:23
    pentru că mereu intru într-o stare
    de frenezie gen Jackson Pollock,
  • 8:23 - 8:28
    în care scriu într-una,
    calată pe stilul meu de „cercetător”.
  • 8:28 - 8:30
    Iată ce am aflat.
  • 8:33 - 8:36
    Au în comun un sentiment al curajului.
  • 8:36 - 8:39
    Vreau să diferenţiez pentru voi
    curajul şi vitejia.
  • 8:39 - 8:43
    Curajul, la originea sa,
    a pătruns în limba engleză
  • 8:43 - 8:46
    din latinescul „cor”,
    care înseamnă „inimă”,
  • 8:46 - 8:51
    şi definea persoanele
    care acţionează din toată inima.
  • 8:52 - 8:57
    Aceşti oameni aveau curajul
    să fie imperfecţi.
  • 8:58 - 9:02
    Aveau compasiunea necesară
    pentru a fi blânzi cu ei în primul rând,
  • 9:02 - 9:06
    apoi şi cu ceilalţi, pentru că
    nu putem simţi compasiune pentru alţii
  • 9:06 - 9:09
    dacă nu ne tratăm
    pe noi înşine cu blândeţe,
  • 9:09 - 9:11
    şi în sfârşit aveau o legătură.
  • 9:11 - 9:16
    Şi – acum vine partea dificilă –
    ca rezultat al autenticităţii
  • 9:16 - 9:19
    erau dispuşi să renunţe
    la cine credeau că trebuie să fie
  • 9:19 - 9:21
    pentru a fi cine erau cu adevărat,
  • 9:21 - 9:26
    ceea ce e obligatoriu
    pentru crearea legăturii.
  • 9:28 - 9:32
    Mai aveau în comun următorul lucru:
  • 9:32 - 9:36
    (Curaj, compasiune, legătură,
    vulnerabilitate.)
  • 9:36 - 9:38
    acceptau complet vulnerabilitatea.
  • 9:40 - 9:44
    Erau convinşi
  • 9:44 - 9:48
    că ceea ce-i face vulnerabili,
    îi face frumoşi.
  • 9:51 - 9:55
    Nu spuneau că vulnerabilitatea
    le e comodă,
  • 9:55 - 9:57
    dar nici nu spuneau că ar fi chinuitoare,
  • 9:57 - 10:00
    cum auzisem despre ruşine,
    în interviurile anterioare.
  • 10:00 - 10:03
    Spuneau doar că e necesară.
  • 10:03 - 10:09
    Vorbeau despre disponibilitatea
    de a spune primii „te iubesc”,
  • 10:09 - 10:15
    despre disponibilitatea de a face ceva
    când nu ai nicio garanţie,
  • 10:16 - 10:20
    despre disponibilitatea
    de a aştepta telefonul doctorului
  • 10:20 - 10:23
    cu rezultatul mamografiei.
  • 10:23 - 10:29
    Sunt dispuşi să investească într-o relaţie
    care s-ar putea să meargă sau nu.
  • 10:29 - 10:32
    Erau convinşi că e ceva esenţial.
  • 10:32 - 10:35
    Eu, personal, o consideram trădare.
  • 10:36 - 10:40
    Nu-mi venea să cred
    că jurasem credinţă cercetării,
  • 10:40 - 10:42
    care prin definiţie
  • 10:42 - 10:49
    studiază fenomene special cu scopul
    de a le controla şi a face previziuni,
  • 10:49 - 10:54
    iar acum misiunea mea
    de a controla şi prezice conchidea
  • 10:54 - 10:59
    că viaţa se trăieşte cu vulnerabilitate,
    fără a o controla şi a prezice.
  • 10:59 - 11:03
    Asta a dus la o micuţă cădere nervoasă.
  • 11:03 - 11:07
    (Râsete)
  • 11:07 - 11:10
    Care arăta mai mult aşa.
  • 11:10 - 11:11
    (Râsete)
  • 11:11 - 11:13
    Chiar aşa a fost.
  • 11:13 - 11:18
    Eu o numesc „cădere nervoasă”,
    terapeutul meu „trezire spirituală”.
  • 11:18 - 11:21
    Trezire spirituală sună mai bine,
    dar vă asigur că a fost cădere nervoasă.
  • 11:21 - 11:25
    A trebuit să las totul baltă
    şi să-mi caut terapeut.
  • 11:25 - 11:28
    Afli cine eşti când
    îţi suni prietenii să le spui:
  • 11:28 - 11:32
    „Cred că trebuie să vorbesc cu cineva.
    Ai vreo recomandare?”
  • 11:32 - 11:37
    Vreo cinci prieteni mi-au zis:
    „Uh! N-aş vrea să fiu terapeutul tău!...”
  • 11:37 - 11:39
    (Râsete)
  • 11:39 - 11:42
    Întreb: „Ce vrei să spui?!”
  • 11:42 - 11:46
    „Ei, zic şi eu... Nu lua rigla cu tine!”
  • 11:46 - 11:49
    (Râsete)
  • 11:49 - 11:51
    „Bine...”
  • 11:51 - 11:53
    Şi am găsit un terapeut.
  • 11:53 - 11:57
    La prima întâlnire cu ea, cu Diana,
  • 11:57 - 12:00
    mi-am adus lista cu modul de viaţă
    al oamenilor cordiali.
  • 12:00 - 12:03
    M-am aşezat şi m-a întrebat:
    „Cum te simți?”
  • 12:03 - 12:06
    Zic: „Mă simt grozav. Sunt bine.”
  • 12:06 - 12:08
    „Ce se întâmplă?”
  • 12:08 - 12:11
    E o terapeută
    care merge la alți terapeuți,
  • 12:11 - 12:13
    pentru că trebuie s-o facem,
  • 12:13 - 12:16
    fiindcă detectează imediat minciunile.
  • 12:16 - 12:19
    (Râsete)
  • 12:19 - 12:22
    I-am spus: „Uite ce e: mă chinui.”
  • 12:22 - 12:24
    Zice: „Cu ce te chinui?”
  • 12:24 - 12:27
    Zic: „Am probleme cu vulnerabilitatea,
  • 12:27 - 12:32
    şi ştiu că vulnerabilitatea
    stă la baza ruşinii şi a fricii
  • 12:32 - 12:34
    şi a străduinţei noastre de a merita,
  • 12:34 - 12:37
    dar se pare că e şi cea care dă naştere
  • 12:37 - 12:42
    bucuriei, creativităţii,
    apartenenţei, iubirii
  • 12:42 - 12:48
    şi cred că am o problemă
    şi am nevoie de ajutor.
  • 12:48 - 12:50
    Dar uite ce vreau:
  • 12:50 - 12:53
    fără discuţii despre familie
    şi prostii din copilărie...
  • 12:53 - 12:55
    (Râsete)
  • 12:55 - 12:59
    ...vreau să-mi dai câteva strategii.”
  • 12:59 - 13:04
    (Râsete)
  • 13:04 - 13:06
    (Aplauze)
  • 13:06 - 13:08
    Mulţumesc.
  • 13:09 - 13:12
    Reacţia ei.
  • 13:12 - 13:14
    (Râsete)
  • 13:14 - 13:17
    Am întrebat-o: „E rău, nu-i aşa?”
  • 13:17 - 13:21
    Zice: „Nu e nici bine, nici rău.”
  • 13:21 - 13:22
    (Râsete)
  • 13:22 - 13:24
    „E ce e şi atât.”
  • 13:24 - 13:28
    Mi-am spus:
    „O, Doamne, o să fie nasol!”
  • 13:28 - 13:30
    (Râsete)
  • 13:30 - 13:33
    A fost şi n-a fost.
  • 13:33 - 13:35
    A durat cam un an.
  • 13:35 - 13:37
    Ştiţi că sunt oameni care când înțeleg
  • 13:37 - 13:41
    că vulnerabilitatea şi tandreţea
    sunt importante,
  • 13:41 - 13:44
    nu li se mai opun şi le îmbrăţişează?
  • 13:44 - 13:46
    1: eu nu sunt genul
  • 13:46 - 13:49
    şi 2: nici măcar nu mă văd
    cu astfel de oameni.
  • 13:49 - 13:51
    (Râsete)
  • 13:51 - 13:55
    Pentru mine a fost un an întreg
    de lupte de stradă.
  • 13:55 - 13:56
    A fost un măcel.
  • 13:56 - 13:58
    Vulnerabilitatea ataca, atacam şi eu.
  • 13:58 - 14:01
    Am pierdut lupta,
  • 14:01 - 14:03
    dar probabil mi-am recâştigat viaţa.
  • 14:03 - 14:07
    M-am întors în cercetare
    şi am petrecut următorii câţiva ani
  • 14:07 - 14:11
    străduindu-mă să înţeleg
    ce fac oamenii împliniţi, cordiali,
  • 14:11 - 14:16
    ce alegeri fac
    şi ce fac cu vulnerabilitatea.
  • 14:16 - 14:19
    De ce ne chinuim atât de mult cu ea?
  • 14:19 - 14:22
    Sunt eu singura care se luptă
    cu vulnerabilitatea?
  • 14:22 - 14:23
    Nu.
  • 14:23 - 14:25
    Iată ce-am aflat.
  • 14:26 - 14:29
    Ne amorţim vulnerabilitatea.
  • 14:29 - 14:31
    În aşteptarea telefonului...
  • 14:31 - 14:34
    Să vedeți ce am postat
    pe Twitter şi pe Facebook:
  • 14:34 - 14:37
    „Cum definiți vulnerabilitatea?
    Ce te face să te simţi vulnerabil?”
  • 14:37 - 14:41
    Într-o oră şi jumătate
    aveam 150 de răspunsuri.
  • 14:41 - 14:45
    Voiam să ştiu ce păreri există.
  • 14:46 - 14:51
    „Să-mi rog soţul să mă ajute, pentru că
    mi-e rău şi suntem proaspăt căsătoriţi.”
  • 14:51 - 14:56
    „Să iniţiez un act sexual cu soţul meu.”
    „Să iniţiez un act sexual cu soţia mea.”
  • 14:56 - 15:01
    „Să fiu refuzat.” „Să-l invit în oraş.”
    „Să aştept telefonul doctorului.”
  • 15:01 - 15:03
    „Să fiu concediat.” „Să concediez oameni.”
  • 15:03 - 15:06
    Asta e lumea în care trăim.
  • 15:06 - 15:09
    Trăim într-o lume vulnerabilă.
  • 15:09 - 15:12
    Şi un mod de a-i face faţă
    e să amorțim vulnerabilitatea.
  • 15:12 - 15:16
    Cred că există dovezi, şi nu e
    singurul motiv pentru existenţa lor,
  • 15:16 - 15:19
    dar avem dovezi clare:
  • 15:19 - 15:23
    suntem cea mai îndatorată,
  • 15:23 - 15:26
    cea mai obeză,
  • 15:26 - 15:28
    cea mai dependentă
    şi mai îndopată cu medicamente
  • 15:28 - 15:31
    generație de adulţi din istoria SUA.
  • 15:33 - 15:40
    Problema este – şi știu asta din studiu –
    că nu poţi amorţi selectiv emoţiile.
  • 15:40 - 15:43
    Nu poţi spune: „Astea-s emoţiile rele:
  • 15:43 - 15:47
    vulnerabilitatea, durerea, ruşinea,
    teama şi dezamăgirea.
  • 15:47 - 15:49
    Nu mai vreau să le simt.
  • 15:49 - 15:52
    O să beau nişte beri şi-o să mănânc
    brioşe cu banane şi nuci.
  • 15:52 - 15:54
    (Râsete)
  • 15:54 - 15:56
    Nu mai vreau să le simt.”
  • 15:56 - 15:59
    Râsul vostru vă dă de gol.
  • 15:59 - 16:01
    Meseria mea e să-mi bag nasul
    în vieţile voastre.
  • 16:01 - 16:04
    Recunosc acel: „Ha ha... Dumnezeule!”
  • 16:04 - 16:06
    (Râsete)
  • 16:06 - 16:11
    Nu poţi amorţi sentimentele dureroase
    fără să le amorţeşti şi pe celelalte.
  • 16:11 - 16:13
    Nu poţi amorţi selectiv.
  • 16:13 - 16:18
    Amorţindu-le pe cele dureroase
    amorţim bucuria,
  • 16:18 - 16:22
    recunoştinţa, fericirea.
  • 16:22 - 16:27
    Apoi ne simţim mizerabil
    şi ne căutăm ţelul şi sensul,
  • 16:27 - 16:31
    apoi ne simţim vulnerabili, aşa că bem
    nişte bere şi luăm o brioşă cu banane.
  • 16:31 - 16:35
    Şi totul se transformă
    într-un cerc vicios periculos.
  • 16:36 - 16:42
    Cred că trebuie să ne gândim
    de ce şi cum amorţim.
  • 16:42 - 16:45
    Nu trebuie să fie vorba
    de vreo dependenţă.
  • 16:45 - 16:50
    Alt lucru pe care-l facem e să transformăm
    orice e incert în certitudine.
  • 16:50 - 16:55
    Religia a trecut de la
    „cred în soartă şi mister” la certitudine.
  • 16:55 - 16:58
    „Eu am dreptate, tu nu! Să taci!”
  • 16:59 - 17:00
    Atât.
  • 17:01 - 17:02
    Să fie sigur.
  • 17:03 - 17:07
    Cu cât ne temem mai mult, cu atât devenim
    mai vulnerabili şi ne temem şi mai mult.
  • 17:07 - 17:09
    Aşa e politica în zilele noastre.
  • 17:09 - 17:14
    Nu mai există discurs,
    nici conversaţie, ci doar învinovăţiri.
  • 17:14 - 17:17
    Ştiţi cum e descrisă
    învinovăţirea în cercetare?
  • 17:17 - 17:21
    Un mod de a scăpa
    de durere şi disconfort.
  • 17:22 - 17:24
    Perfecţionăm.
  • 17:24 - 17:27
    Eu sunt cineva care ar vrea
    ca viaţa să arate aşa.
  • 17:27 - 17:29
    Dar nu merge,
  • 17:29 - 17:32
    pentru că ne luăm grăsimea de pe fund
    şi ne-o punem în obraji.
  • 17:32 - 17:36
    (Râsete)
  • 17:36 - 17:40
    Sper că peste 100 de ani
    oamenii se vor „minuna” de asta!
  • 17:40 - 17:42
    (Râsete)
  • 17:42 - 17:45
    Cel mai periculos e
    că ne perfecţionăm copiii.
  • 17:45 - 17:47
    Iată cum îi vedem pe copii:
  • 17:47 - 17:50
    sunt perfect pregătiţi de luptă
    când vin pe lume.
  • 17:50 - 17:56
    Când ţinem în braţe bebeluşul
    ne minunăm: „Cât de perfect e!”
  • 17:56 - 17:58
    şi credem că trebuie să-l păstrăm perfect:
  • 17:58 - 18:02
    să fie în echipa de tenis până într-a 5-a
    şi admis la Yale până într-a 7-a.
  • 18:02 - 18:04
    Nu asta avem de făcut,
    ci trebuie doar să-i spunem:
  • 18:04 - 18:10
    „Eşti imperfect și pregătit de luptă,
    dar meriţi iubire şi apartenenţă.”
  • 18:10 - 18:12
    Asta e treaba noastră.
  • 18:12 - 18:16
    Cu o generaţie de copii crescuţi aşa,
    rezolvăm problemele observate azi.
  • 18:17 - 18:23
    Ne prefacem că acţiunile noastre
    nu-i afectează pe ceilalţi.
  • 18:23 - 18:26
    Așa facem în viaţa personală,
    așa facem și la muncă,
  • 18:26 - 18:31
    fie că e sprijin financiar,
    accident petrolier sau revocare,
  • 18:31 - 18:35
    ne prefacem că acţiunile noastre
    n-au impact major asupra altora.
  • 18:36 - 18:41
    Aş spune companiilor:
    „Nu ne-am născut ieri.
  • 18:41 - 18:45
    Vă cerem doar să fiţi sinceri şi realişti.
  • 18:45 - 18:49
    Să spuneţi că vă pare rău
    şi că veţi drege situaţia.”
  • 18:50 - 18:53
    Există şi un alt mod de viaţă,
    şi cu asta închei.
  • 18:53 - 18:58
    Am descoperit că trebuie
    să ne lăsăm văzuţi în totalitate,
  • 18:58 - 19:01
    să ne arătăm vulnerabilităţile.
  • 19:01 - 19:06
    Să iubim din suflet,
    chiar dacă n-avem nicio garanţie.
  • 19:06 - 19:08
    E foarte greu, şi v-o spun ca părinte
  • 19:08 - 19:11
    că e îngrozitor de greu.
  • 19:13 - 19:17
    Să exersăm recunoştinţa şi bucuria
    în acele momente oarecum terorizante
  • 19:17 - 19:20
    când ne surprindem:
    „Pot să te iubesc atât de mult?”
  • 19:20 - 19:24
    „Pot să cred în asta cu atâta pasiune?”
    „Pot să fiu neînfricat cu asta?”
  • 19:24 - 19:27
    Doar să ne oprim şi,
    în loc să ne așteptăm la catastrofe,
  • 19:27 - 19:29
    să ne spunem:
    „Sunt doar profund recunoscător,
  • 19:29 - 19:33
    pentru că a fi atât de vulnerabil
    înseamnă a trăi.”
  • 19:33 - 19:38
    La urmă şi poate cel mai important,
    e să fim convinşi că suntem suficienţi.
  • 19:39 - 19:45
    Când acţionăm cu acest crez
    – „Sunt destul” –
  • 19:45 - 19:49
    încetăm să ţipăm şi începem să ascultăm.
  • 19:49 - 19:53
    Suntem mai buni şi mai blânzi
    cu cei din jur şi cu noi înşine.
  • 19:55 - 19:56
    Asta a fost tot.
    Mulţumesc.
  • 19:56 - 19:59
    (Aplauze)
Titel:
Puterea vulnerabilităţii
Sprecher:
Brené Brown
Beschreibung:

Brené Brown studiază legăturile umane – capacitatea de empatie, sentimentul de apartenență, capacitatea de a iubi. Într-o prezentare incisivă şi amuzantă, susţinută la TEDxHouston, ne detaliază studiul care a determinat-o să pornească într-o aventură de autocunoaştere şi de înţelegere a umanităţii. Un discurs de transmis şi altora.

more » « less
Video Language:
English
Team:
TED
Projekt:
TEDTalks
Duration:
19:59

Untertitel in Romanian

Revisionen Compare revisions