Umorul sarcastic al lui Jane Austen - Iseult Gillespie

Vezi lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/the-wicked-wit-of-jane-austen-iseult-gillespie

Fie că descrie certuri familiale, declarații de dragoste discrete sau bârfe picante, opera lui Jane Austen deseori pare că e scrisă special pentru voi. Sarcasmul și insolența sa jucăușă impregnează spiritul eroinelor sale, ale căror ton de conversație îmbie la conspirație. Iseult Gillespie explorează satira socială vicleană și umorul sarcastic al lui Jane Austen.

Lecție de Iseult Gillespie, regie de Compote Collective.

Fie că descrie certuri familiale,

declarații de dragoste discrete
sau bârfe picante,

deseori pare că opera lui Jane Austen
a fost scrisă doar pentru voi.

Sarcasmul și insolența sa jucăușă
impregnează spiritul eroinelor sale,

ale căror ton de conversație
îmbie cititorii la conspirație.

Unii cititori chiar se simțeau
confidenți secreți ai autoarei,

făcând schimb de scrisori
cu prietena lor încântător de poznașă.

Însă acest stil unic de umor ironic

e doar unul din multiplele isprăvi
găsite în satirele sale viclene

despre societate, politețe
și dragoste zdrobitoare.

Scrise la începutul secolului XIX,
romanele lui Austen

reflectă viețile retrase
ale aristocraților în Anglia rurală.

De la resentimentul ascuns în dulcegării

la cearta ce maschează atracția,

creația sa explorează confruntarea
derutantă a emoțiilor și a etichetei.

Dar în timp ce poveștile de iubire
predomină în creația sa,

Austen a respins stilul de scriere
sentimental atât de popular pe atunci.

În schimbul poveștilor de dragoste mărețe,

personajele ei acționează firesc
și deseori în mod ciudat.

Ele fac schimb de sfaturi practice,
glume prietenoase

și remarci sarcastice
despre semenii lor aroganți.

În timp ce suportă
regulile interminabile ale societății,

deseori personajele lui Austen
pot găsi umor

în ipocrizie, maniere și bârfe.

Precum glumește domnul Bennet
cu fiica sa preferată:

„Pentru ce altceva trăim,
decât să petrecem pe socoteala vecinilor,

și să râdem de ei, la rândul nostru?".

Deși eroinele ei pot ridiculiza
moravurile sociale absurde,

Austen a înțeles pe deplin

importanța practică
a menținerii aparențelor.

În vremurile când scria,

o căsătorie din interes
era o necesitate financiară pentru tinere,

iar ea deseori explorează tensiunea
dintre mitica căutare a iubirii

și beneficiile economice de a găsi un soț.

Mary Crawford, doamna isteață mondenă
rezumă toate astea în „Parcul Mansfield":

„Aș vrea ca toți să se căsătorească,
dacă ar face-o cum se cuvine:

nu-mi place ca oamenii să se irosească".

Aceste tematici erau prezente
și în viața personală a lui Austen.

Născută în 1775,
ea a trăit în cercurile sociale

ce se găsesc în romanele sale.

Părinții lui Jane i-au susținut educația

și i-au oferit spațiu ca să scrie
și să-și publice creația în mod anonim.

Însă scrierea nu prea era profitabilă.

Deși avuse câteva pasiuni,

ea nu s-a căsătorit niciodată.

Elemente ale circumstanțelor ei
pot fi găsite în multe personaje;

deseori femei inteligente
cu personalități spirituale și pragmatice

și cu o viață interioară bogată.

Aceste eroine încăpățânate
reprezintă o inspirație distractivă

pentru povestirile lor romantice
tumultuoase.

Precum impertinenta Elizabeth Bennet
din „Mândrie și prejudecată",

al cărei devotament
către viața amoroasă a surorilor ei

o împiedică să vadă
un pețitor neîndemânatic.

Sau Anne Elliot cu voință de fier
din „Persuasiune",

care alege să rămână necăsătorită
după dispariția primei sale iubiri.

Şi Elinor Dashwood,
care își protejează familia cu înverșunare

cu prețul propriilor sale dorințe
în „Rațiune și simțire".

Toate aceste femei
se confruntă cu decizii dificile

privind stabilitatea sentimentală,
filială și financiară,

fiind rezolvate fără a le sacrifica
valorile sau simțul umorului.

Desigur, aceste personaje
nu sunt perfecte.

Deseori ele cred
că dețin toate răspunsurile.

Iar prin relatarea povestirii
din perspectiva lor,

Austen îl face pe spectator
să creadă că eroina lor știe mai bine;

doar pentru a-i afecta și mai mult
pe protagonist și pe cititor.

În „Emma", personajul titular
se simte înconjurat de vecini plictisitori

și prieteni ce nu se ridică la nivelul ei.

În timp ce oaspeții ei
pălăvrăgesc întruna,

cititorul începe să fie de acord;

Emma e unicul personaj captivant
în acest cartier liniștit.

În ciuda egoului ei tot mai puternic,

Emma nu deține controlul
așa cum crede: în viață sau în dragoste.

Iar utilizarea intimă
a perspectivei în scrierile lui Austen

fac și mai surprinzătoare
aceste revelații,

luând-o prin surprindere
atât pe Emma cât și pe publicul ei.

Dar în loc să-și submineze eroinele,

aceste imperfecțiuni doar confirmă
„inconsecvența firii umane".

Complexitatea lor a contribuit
la succesul ei pe scenă și pe ecran,

iar creația sa a devenit mai adaptată
la sensibilitatea modernă.

Deci, sperăm că viitorii cititori

vor continua să găsească
un prieten în doamna Austen

pentru mulți ani înainte.