-
Își fac temele la timp.
-
Scriu frumos.
-
Au camera curată.
-
Adesea sunt cam timizi,
vor să-și ajute părinții.
-
Folosesc frânele
când coboară cu bicicleta.
-
Fiindcă aparent nu cauzează probleme,
-
asumăm că totul e în regulă
cu copiii buni.
-
Ei nu dau bătăi de cap,
-
spre deosebire de copiii
care fac graffiti.
-
Oamenii își închipuie
că copiii buni sunt în regulă
-
deoarece întâlnesc toate așteptările.
-
Bineînțeles, tocmai asta e problema.
-
Frământările secrete
și viitoarele probleme
-
ale copiilor buni
-
încep cu o nevoie internă
de cumințenie excesivă.
-
Copilul bun nu e bun de la sine,
ci pentru că nu poate fi altfel.
-
Sunt copii buni
pentru că nu au altă opțiune.
-
Cumințenia lor e mai degrabă
o necesitate decât o alegere.
-
Mulți copii sunt buni din dragoste
pentru un părinte deprimat,
-
care exprimă că n-ar putea face față
altor probleme sau dificultăți.
-
Sau poate sunt buni ca să îmbuneze
un părinte nervos și violent
-
care ar putea deveni înfricoșător
la orice comportament mai puțin perfect.
-
Dar suprimarea emoțiilor provocatoare,
-
deși îi face cuminți pe termen scurt,
-
adună multe probleme pe termen lung.
-
Învățătorii și părinții ar trebui
să observe semne de politețe exagerată
-
și s-o trateze ca pe un mare pericol,
cum e de fapt.
-
Copilul bun ține prea multe secrete
-
și devine un comunicator rezervat
de lucruri triviale, dar importante.
-
Copiii buni spun cuvinte frumoase,
-
sunt experți în a satisface
așteptările publicului lor,
-
dar adevăratele lor gânduri și dorințe
rămân ascunse,
-
ceea ce generează mai apoi
simptome psihosomatice,
-
frământări, accese de furie
și amărăciune.
-
Problema copilului bun
e că n-are experiența
-
ca alte persoane să-i tolereze partea rea.
-
A pierdut un privilegiu vital,
acordat copilului sănătos,
-
anume dreptul de a-și arăta
invidia, lăcomia, egoismul
-
și totuși să fie tolerat și iubit.
-
Tipic, o persoană bună
are probleme cu sexul.
-
Ca și copil, a fost lăudat
pentru că era pur și inocent,
-
dar când devine adult, ca noi toți,
descoperă extazul sexului,
-
ce poate fi atractiv de pervers
și palpitant de dezgustător.
-
Dar asta poate fi în contradicție
cu ideea sa de comportament ideal.
-
Ca reacție, își poate nega dorințele
sau detașa de corpul său
-
sau poate ceda dorințelor,
dar în mod disproporționat,
-
destructiv pentru alte părți ale vieții,
-
ceea ce-l lasă dezgustat și înspăimântat.
-
Adultul bun are probleme și la muncă.
-
Ca și copil, a urmat regulile,
n-a cauzat probleme
-
și a avut grijă să nu deranjeze pe nimeni.
-
Dar ca adult, dacă urmezi regulile
nu vei ajunge prea departe.
-
Aproape orice e interesant
sau important va fi contrazis.
-
O idee genială aproape sigur
îi va dezamăgi pe unii,
-
totuși poate merită păstrată.
-
Copilul bun e condamnat
la o carieră mediocră
-
și la mulțumirea sterilă a altora.
-
A fi adult cu adevărat implică
o relație sinceră și netemătoare
-
cu propriile părți întunecate,
-
complexități și ambiții.
-
Implică acceptarea faptului
că nu tot ce ne face fericiți
-
îi va mulțumi pe alții
-
sau va fi lăudat de societate,
-
dar că totuși merită să investim în asta.
-
Dorința de a fi bun e printre
cele mai frumoase lucruri din lume.
-
Dar pentru a avea o viață bună cu adevărat
-
uneori va trebui să fim,
-
după standardul copilului bun,
-
în mod constructiv
și îndrăzneț... răi.