WEBVTT

00:00:01.540 --> 00:00:04.940
Încep așa: acum câţiva ani m-a sunat
o organizatoare de evenimente,

00:00:04.940 --> 00:00:08.800
pentru că urma să ţin un discurs
şi mi-a spus:

00:00:08.800 --> 00:00:12.450
„Mă chinui să-mi dau seama
cum să te descriu în anunţ.”

00:00:12.450 --> 00:00:15.210
„De ce te chinui?”, am întrebat.

00:00:15.210 --> 00:00:19.270
„Te-am văzut vorbind şi
te-aş numi cercetător,

00:00:19.270 --> 00:00:21.660
dar atunci n-ar mai veni nimeni,

00:00:21.660 --> 00:00:24.760
pentru că ar crede că eşti
plictisitoare şi neimportantă.”

00:00:24.760 --> 00:00:26.030
(Râsete)

00:00:26.030 --> 00:00:28.080
„Bine”, am spus.

00:00:28.080 --> 00:00:31.190
„Dar mi-a plăcut la discursul tău
că povesteşti captivant,

00:00:31.190 --> 00:00:34.630
aşa că te voi numi povestitoare.”

00:00:34.630 --> 00:00:38.530
Evident că partea academică
nesigură din mine a reacţionat:

00:00:38.530 --> 00:00:42.060
„Cum mă vei numi?”
„Te voi numi povestitoare.”

00:00:42.060 --> 00:00:46.453
M-am gândit:
„De ce nu spiriduşa fermecată?”

00:00:46.453 --> 00:00:47.346
(Râsete)

00:00:47.346 --> 00:00:51.990
Am spus: „Stai să mă gândesc puţin.”

00:00:51.990 --> 00:00:55.930
Mi-am căutat în adâncuri curajul
şi m-am gândit:

00:00:55.930 --> 00:01:01.150
sunt o povestitoare, cercetător calitativ,
adun poveşti. Asta fac.

00:01:01.150 --> 00:01:04.300
Poate că poveştile
sunt informaţii cu un suflet

00:01:04.300 --> 00:01:06.810
şi poate sunt doar o povestitoare.

00:01:06.810 --> 00:01:11.090
I-am spus: „Ştii ce? De ce nu spui
că sunt cercetător-povestitor?”

00:01:11.090 --> 00:01:15.446
La care ea:
„Ha ha, nu există aşa ceva!”

00:01:15.446 --> 00:01:16.392
(Râsete)

00:01:16.392 --> 00:01:19.950
Aşa că-s cercetător-povestitor
şi azi vă voi spune

00:01:19.950 --> 00:01:22.240
– că tot vorbeam
de extinderea percepţiei –

00:01:22.240 --> 00:01:26.860
vă voi spune câteva poveşti
despre o parte a cercetării mele

00:01:26.860 --> 00:01:31.260
care mi-a lărgit fundamental orizontul
şi a schimbat realmente

00:01:31.260 --> 00:01:35.130
modul în care trăiesc, iubesc,
muncesc şi-mi cresc copiii.

NOTE Paragraph

00:01:35.130 --> 00:01:37.680
Aici începe povestea mea.

00:01:37.680 --> 00:01:40.400
Când eram o tânără cercetătoare
la doctorat,

00:01:40.400 --> 00:01:44.300
am avut în primul an un profesor
la cercetare care ne-a spus:

00:01:44.300 --> 00:01:49.260
„Treaba stă în felul următor:
ce nu poţi măsura, nu există.”

00:01:50.000 --> 00:01:55.480
Am crezut că mă păcăleşte: „Serios?”
Mi-a răspuns: „Da, categoric!”

00:01:55.480 --> 00:01:58.710
Înţelegeţi că aveam diplomă
în asistenţă socială,

00:01:58.710 --> 00:02:01.720
aveam și master şi lucram la
un doctorat în asistenţă socială.

00:02:01.720 --> 00:02:06.640
Întreaga carieră fusesem înconjurată 
de oameni cu următorul crez:

00:02:06.640 --> 00:02:10.000
„Viaţa-i întortocheată, deci iubeşte-o.”

00:02:10.000 --> 00:02:15.630
Iar crezul meu e: „Viaţa e întortocheată,
aşa că fă curat, organizeaz-o

00:02:15.630 --> 00:02:18.773
şi pune-o într-o cutie compartimentată.”

00:02:18.773 --> 00:02:19.826
(Râsete)

00:02:19.826 --> 00:02:24.920
Iar eu îmi găsisem chemarea,
cariera care să mă poarte...

00:02:24.920 --> 00:02:28.250
De fapt se spune adesea
în asistenţa socială:

00:02:28.250 --> 00:02:31.130
„Scufundă-te în neplăcerile muncii.”

00:02:31.130 --> 00:02:32.456
Dar eu sunt genul:

00:02:32.456 --> 00:02:36.252
„Dă-i în cap disconfortului,
dă-l din drum şi ia doar 10.”

00:02:36.252 --> 00:02:39.050
Asta era mantra mea.

00:02:39.050 --> 00:02:44.130
Eram foarte încântată:
asta e cariera potrivită pentru mine,

00:02:44.130 --> 00:02:46.850
pentru că mă interesează
subiecte întortocheate.

00:02:46.850 --> 00:02:51.430
Dar vreau să le pot descurca.
Vreau să le înţeleg.

00:02:51.430 --> 00:02:55.060
Vreau să disec aceste lucruri
care ştiu că-s importante

00:02:55.060 --> 00:02:57.690
şi să pun soluţia la dispoziţia tuturor.

NOTE Paragraph

00:02:57.690 --> 00:03:03.940
Am început cu relaţiile, pentru că
după 10 ani de asistenţă socială,

00:03:03.940 --> 00:03:08.440
înțelegi că relaţiile sunt motivul
pentru care existăm.

00:03:08.440 --> 00:03:13.610
Ele dau scop şi sens vieţilor noastre.
Totul se reduce la ele.

00:03:13.610 --> 00:03:16.990
Fie că vorbeşti cu lucrători
în dreptate socială, boli mintale,

00:03:16.990 --> 00:03:18.510
abuzuri şi neglijenţă,

00:03:18.510 --> 00:03:24.300
ştim că relaţiile, capacitatea
de a te simţi legat de cineva,

00:03:24.300 --> 00:03:28.180
– neurobiologic suntem construiţi aşa –
e motivul pentru care suntem aici.

00:03:28.180 --> 00:03:31.750
De asta m-am gândit să încep
cu legătura dintre oameni.

00:03:31.750 --> 00:03:36.183
Ştiţi situaţia în care eşti evaluat de şef

00:03:36.183 --> 00:03:38.986
şi-ţi spune 37 de lucruri
la care eşti grozav

00:03:38.986 --> 00:03:41.760
şi unul singur
unde poţi face îmbunătăţiri?

00:03:41.760 --> 00:03:43.810
(Râsete)

00:03:43.810 --> 00:03:47.280
Şi apoi, numai acolo te gândeşti? Este?

00:03:47.280 --> 00:03:50.250
Cred că mie de-asta mi-a mers
munca atât de bine:

00:03:50.250 --> 00:03:55.050
atunci când îi întrebi despre dragoste,
oamenii îţi povestesc suferinţa.

00:03:55.050 --> 00:04:00.220
Când îi întrebi despre apartenenţă,
îţi spun cele mai dureroase experienţe

00:04:00.220 --> 00:04:01.810
despre cum e să fii exclus.

00:04:01.810 --> 00:04:06.970
Când i-am întrebat despre relaţii,
mi-au povestit de ruperea lor.

NOTE Paragraph

00:04:07.800 --> 00:04:13.630
Curând, cam după 6 săptămâni de cercetare,
am dat peste un lucru nenumit,

00:04:13.630 --> 00:04:19.860
care mi-a dezvăluit relaţiile într-un mod
nemaiîntâlnit, pe care nu-l înţelegeam.

00:04:19.860 --> 00:04:23.880
M-am retras din cercetare
ca să-mi dau seama ce reprezenta.

00:04:23.880 --> 00:04:27.000
S-a dovedit a fi ruşinea.

00:04:28.010 --> 00:04:31.910
Ruşinea e uşor de privit
ca teama de rupere a relaţiei.

00:04:31.910 --> 00:04:36.390
„E ceva legat de mine, pe care
dacă l-ar şti sau vedea oamenii,

00:04:36.390 --> 00:04:40.320
nu voi mai fi demnă de o relaţie cu ei.”

00:04:40.320 --> 00:04:43.350
Vă pot spune despre ea
că e universală, că toţi o simţim.

00:04:43.350 --> 00:04:48.000
Cei care nu simt ruşine n-au empatie
sau capacitatea de a stabili legături.

00:04:48.000 --> 00:04:49.850
Nimeni nu vrea să vorbească de ea

00:04:49.850 --> 00:04:53.780
şi cu cât vorbeşti mai puţin de ea
cu atât mai mult o simţi.

00:04:53.780 --> 00:04:58.840
La baza acestei ruşini,
a ideii „nu-s suficient de bun”

00:04:58.840 --> 00:05:02.190
– toţi ştim sentimentul:
nu-s destul de imaculat, de slab,

00:05:02.190 --> 00:05:06.240
de bogat, de frumos, de deştept,
de promovat –,

00:05:06.240 --> 00:05:11.593
la bază e o chinuitoare vulnerabilitate,

00:05:11.593 --> 00:05:16.016
ideea că, pentru ca relaţia să se creeze,

00:05:16.016 --> 00:05:20.020
trebuie să permitem
să fim văzuţi cu adevărat.

NOTE Paragraph

00:05:20.750 --> 00:05:23.720
Ştiţi ce cred eu despre vulnerabilitate.
O urăsc!

00:05:23.720 --> 00:05:28.550
M-am gândit că asta e şansa mea
s-o înfrâng cu armele mele.

00:05:28.550 --> 00:05:34.480
O să-mi dau seama ce-i cu ruşinea,
chit că-mi ia un an s-o fac bucăţi!

00:05:34.480 --> 00:05:36.620
O să-nţeleg cum funcţionează
vulnerabilitatea

00:05:36.620 --> 00:05:39.410
şi o să i-o iau înainte.

00:05:39.410 --> 00:05:43.500
Eram pregătită şi foarte entuziasmată.

00:05:44.990 --> 00:05:47.913
Ştiţi că nu se va termina cu bine.

00:05:47.913 --> 00:05:49.546
(Râsete)

00:05:49.546 --> 00:05:51.420
Ştiţi deja!

00:05:51.420 --> 00:05:55.300
Aş putea să vă spun multe despre ruşine,
dar mi-ar trebui şi timpul celorlalţi.

00:05:55.300 --> 00:05:58.000
Dar vă spun scurt la ce se reduce.

00:05:58.000 --> 00:06:00.790
E printre cele mai important lucruri
pe care le-am învăţat,

00:06:00.790 --> 00:06:04.000
în deceniul petrecut cu acest studiu.

00:06:04.780 --> 00:06:08.930
Anul alocat s-a transformat în 6 ani,

00:06:08.930 --> 00:06:13.760
mii de poveşti, sute de interviuri lungi
şi grupuri tematice.

00:06:13.760 --> 00:06:17.980
Într-o vreme îmi trimiteau pagini
din jurnalele lor, poveştile lor,

00:06:17.980 --> 00:06:22.070
mii de informaţii, în 6 ani.

00:06:22.070 --> 00:06:27.050
I-am cam dat de cap. Am înţeles
ce e ruşinea şi cum funcţionează.

NOTE Paragraph

00:06:28.100 --> 00:06:34.480
Am scris o carte, am publicat o teorie,
dar ceva nu era în regulă.

00:06:34.480 --> 00:06:38.540
E vorba de faptul că
dacă i-aş lua pe toţi cei intervievaţi

00:06:38.540 --> 00:06:44.910
şi i-aş împărţi în oameni care
au sentimentul propriei valori

00:06:44.910 --> 00:06:48.000
– la asta se reduce:
la sentimentul valorii de sine,

00:06:48.000 --> 00:06:51.210
aceştia simt puternic iubirea
şi ataşamentul –

00:06:51.210 --> 00:06:56.070
şi oameni care se chinuie să-l aibă,
care se întreabă dacă-s destul de buni.

00:06:56.070 --> 00:07:01.150
E o singură variabilă care-i separă pe cei
care simt puternic iubirea şi ataşamentul

00:07:01.150 --> 00:07:03.350
de cei care se luptă pentru asta.

00:07:03.350 --> 00:07:07.110
Cei care simt puternic
iubirea şi ataşamentul

00:07:07.110 --> 00:07:10.376
cred că sunt demni să le primească.

00:07:10.376 --> 00:07:11.782
Atâta tot.

00:07:12.252 --> 00:07:14.660
Sunt convinşi că merită.

00:07:15.450 --> 00:07:19.260
Pentru mine partea grea

00:07:19.260 --> 00:07:24.600
– ce ne împiedică să creăm relații
e teama că nu suntem demni de ele –

00:07:24.600 --> 00:07:29.380
era ceva ce, personal şi profesional,
simțeam că trebuie să înţeleg mai bine.

00:07:29.380 --> 00:07:35.590
Aşa că am luat toate interviurile
unde am găsit autoapreciere,

00:07:35.590 --> 00:07:40.110
unde oamenii trăiau cu acel sentiment,
şi le-am analizat doar pe acelea.

NOTE Paragraph

00:07:40.110 --> 00:07:42.090
Ce aveau oamenii aceia în comun?

00:07:42.090 --> 00:07:46.700
Eu am o uşoară dependenţă de birotică,
dar asta-i o altă prezentare.

00:07:46.700 --> 00:07:52.560
Aveam un dosar şi un pix Sharpie
şi mă gândeam: cum să numesc studiul?

00:07:52.560 --> 00:07:56.450
Primul cuvânt care mi-a venit
în minte a fost: cordiali.

00:07:56.450 --> 00:07:59.840
Sunt oameni deschişi,
care îşi trag seva din propria valoare.

00:07:59.840 --> 00:08:04.320
Am scris titlul pe dosar
şi-am început să analizez datele.

00:08:04.320 --> 00:08:10.810
Într-o primă fază am parcurs tot,
în patru zile de analiză intensivă,

00:08:10.810 --> 00:08:14.000
am extras interviurile,
am extras poveştile şi incidentele.

00:08:14.000 --> 00:08:17.170
Care-i tema? Care-i tiparul?

00:08:17.170 --> 00:08:20.000
Soţul a luat copiii şi au plecat din oraş,

00:08:20.000 --> 00:08:23.000
pentru că mereu intru într-o stare
de frenezie gen Jackson Pollock,

00:08:23.000 --> 00:08:28.260
în care scriu într-una,
calată pe stilul meu de „cercetător”.

00:08:28.260 --> 00:08:30.400
Iată ce am aflat.

00:08:32.820 --> 00:08:36.290
Au în comun un sentiment al curajului.

00:08:36.290 --> 00:08:39.250
Vreau să diferenţiez pentru voi
curajul şi vitejia.

00:08:39.250 --> 00:08:43.400
Curajul, la originea sa,
a pătruns în limba engleză

00:08:43.400 --> 00:08:46.250
din latinescul „cor”,
care înseamnă „inimă”,

00:08:46.250 --> 00:08:51.030
şi definea persoanele
care acţionează din toată inima.

00:08:51.790 --> 00:08:56.840
Aceşti oameni aveau curajul
să fie imperfecţi.

00:08:58.210 --> 00:09:02.300
Aveau compasiunea necesară
pentru a fi blânzi cu ei în primul rând,

00:09:02.300 --> 00:09:06.470
apoi şi cu ceilalţi, pentru că 
nu putem simţi compasiune pentru alţii

00:09:06.470 --> 00:09:09.000
dacă nu ne tratăm
pe noi înşine cu blândeţe,

00:09:09.000 --> 00:09:11.420
şi în sfârşit aveau o legătură.

00:09:11.420 --> 00:09:16.260
Şi – acum vine partea dificilă –
ca rezultat al autenticităţii

00:09:16.260 --> 00:09:19.450
erau dispuşi să renunţe
la cine credeau că trebuie să fie

00:09:19.450 --> 00:09:21.420
pentru a fi cine erau cu adevărat,

00:09:21.420 --> 00:09:25.920
ceea ce e obligatoriu
pentru crearea legăturii.

NOTE Paragraph

00:09:28.000 --> 00:09:31.833
Mai aveau în comun următorul lucru:

00:09:31.833 --> 00:09:35.616
(Curaj, compasiune, legătură,
vulnerabilitate.)

00:09:35.616 --> 00:09:38.360
acceptau complet vulnerabilitatea.

00:09:40.410 --> 00:09:44.130
Erau convinşi

00:09:44.130 --> 00:09:48.230
că ceea ce-i face vulnerabili,
îi face frumoşi.

00:09:50.850 --> 00:09:54.860
Nu spuneau că vulnerabilitatea
le e comodă,

00:09:54.860 --> 00:09:57.220
dar nici nu spuneau că ar fi chinuitoare,

00:09:57.220 --> 00:09:59.910
cum auzisem despre ruşine,
în interviurile anterioare.

00:09:59.910 --> 00:10:03.320
Spuneau doar că e necesară.

00:10:03.320 --> 00:10:09.050
Vorbeau despre disponibilitatea
de a spune primii „te iubesc”,

00:10:09.050 --> 00:10:14.600
despre disponibilitatea de a face ceva
când nu ai nicio garanţie,

00:10:15.870 --> 00:10:20.330
despre disponibilitatea
de a aştepta telefonul doctorului

00:10:20.330 --> 00:10:23.350
cu rezultatul mamografiei.

00:10:23.350 --> 00:10:29.050
Sunt dispuşi să investească într-o relaţie
care s-ar putea să meargă sau nu.

00:10:29.050 --> 00:10:32.090
Erau convinşi că e ceva esenţial.

NOTE Paragraph

00:10:32.090 --> 00:10:35.350
Eu, personal, o consideram trădare.

00:10:36.050 --> 00:10:40.100
Nu-mi venea să cred
că jurasem credinţă cercetării,

00:10:40.100 --> 00:10:42.360
care prin definiţie

00:10:42.360 --> 00:10:48.740
studiază fenomene special cu scopul
de a le controla şi a face previziuni,

00:10:48.740 --> 00:10:54.410
iar acum misiunea mea
de a controla şi prezice conchidea

00:10:54.410 --> 00:10:59.000
că viaţa se trăieşte cu vulnerabilitate,
fără a o controla şi a prezice.

00:10:59.000 --> 00:11:02.700
Asta a dus la o micuţă cădere nervoasă.

00:11:02.700 --> 00:11:06.760
(Râsete)

00:11:06.760 --> 00:11:09.660
Care arăta mai mult aşa.

00:11:09.660 --> 00:11:11.240
(Râsete)

00:11:11.240 --> 00:11:13.060
Chiar aşa a fost.

NOTE Paragraph

00:11:13.060 --> 00:11:17.540
Eu o numesc „cădere nervoasă”,
terapeutul meu „trezire spirituală”.

00:11:17.540 --> 00:11:21.170
Trezire spirituală sună mai bine,
dar vă asigur că a fost cădere nervoasă.

00:11:21.170 --> 00:11:24.730
A trebuit să las totul baltă
şi să-mi caut terapeut.

00:11:24.730 --> 00:11:27.890
Afli cine eşti când
îţi suni prietenii să le spui:

00:11:27.890 --> 00:11:32.220
„Cred că trebuie să vorbesc cu cineva.
Ai vreo recomandare?”

00:11:32.220 --> 00:11:36.850
Vreo cinci prieteni mi-au zis:
„Uh! N-aş vrea să fiu terapeutul tău!...”

00:11:36.850 --> 00:11:39.170
(Râsete)

00:11:39.170 --> 00:11:41.673
Întreb: „Ce vrei să spui?!”

00:11:41.673 --> 00:11:46.245
„Ei, zic şi eu... Nu lua rigla cu tine!”

00:11:46.245 --> 00:11:49.207
(Râsete)

00:11:49.207 --> 00:11:51.200
„Bine...”

NOTE Paragraph

00:11:51.200 --> 00:11:53.160
Şi am găsit un terapeut.

00:11:53.160 --> 00:11:56.650
La prima întâlnire cu ea, cu Diana,

00:11:56.650 --> 00:12:00.210
mi-am adus lista cu modul de viaţă
al oamenilor cordiali.

00:12:00.210 --> 00:12:02.960
M-am aşezat şi m-a întrebat:
„Cum te simți?”

00:12:02.960 --> 00:12:06.430
Zic: „Mă simt grozav. Sunt bine.”

00:12:06.430 --> 00:12:08.250
„Ce se întâmplă?”

00:12:08.250 --> 00:12:10.780
E o terapeută
care merge la alți terapeuți,

00:12:10.780 --> 00:12:12.830
pentru că trebuie s-o facem,

00:12:12.830 --> 00:12:16.450
fiindcă detectează imediat minciunile.

00:12:16.450 --> 00:12:18.840
(Râsete)

00:12:18.840 --> 00:12:22.310
I-am spus: „Uite ce e: mă chinui.”

00:12:22.310 --> 00:12:23.810
Zice: „Cu ce te chinui?”

00:12:23.810 --> 00:12:27.000
Zic: „Am probleme cu vulnerabilitatea,

00:12:27.000 --> 00:12:32.380
şi ştiu că vulnerabilitatea
stă la baza ruşinii şi a fricii

00:12:32.380 --> 00:12:34.400
şi a străduinţei noastre de a merita,

00:12:34.400 --> 00:12:37.140
dar se pare că e şi cea care dă naştere

00:12:37.140 --> 00:12:42.490
bucuriei, creativităţii,
apartenenţei, iubirii

00:12:42.490 --> 00:12:47.930
şi cred că am o problemă
şi am nevoie de ajutor.

00:12:47.930 --> 00:12:49.550
Dar uite ce vreau:

00:12:49.550 --> 00:12:53.010
fără discuţii despre familie
şi prostii din copilărie...

00:12:53.010 --> 00:12:54.550
(Râsete)

00:12:54.550 --> 00:12:58.850
...vreau să-mi dai câteva strategii.”

00:12:58.850 --> 00:13:03.980
(Râsete)

00:13:03.980 --> 00:13:05.770
(Aplauze)

00:13:05.770 --> 00:13:07.570
Mulţumesc.

00:13:09.000 --> 00:13:12.000
Reacţia ei.

00:13:12.000 --> 00:13:14.460
(Râsete)

00:13:14.460 --> 00:13:17.160
Am întrebat-o: „E rău, nu-i aşa?”

00:13:17.160 --> 00:13:20.600
Zice: „Nu e nici bine, nici rău.”

00:13:20.600 --> 00:13:22.000
(Râsete)

00:13:22.000 --> 00:13:24.310
„E ce e şi atât.”

00:13:24.310 --> 00:13:27.840
Mi-am spus:
„O, Doamne, o să fie nasol!”

NOTE Paragraph

00:13:27.840 --> 00:13:30.300
(Râsete)

NOTE Paragraph

00:13:30.300 --> 00:13:32.570
A fost şi n-a fost.

00:13:32.570 --> 00:13:34.820
A durat cam un an.

00:13:34.820 --> 00:13:37.450
Ştiţi că sunt oameni care când înțeleg

00:13:37.450 --> 00:13:40.620
că vulnerabilitatea şi tandreţea
sunt importante,

00:13:40.620 --> 00:13:43.790
nu li se mai opun şi le îmbrăţişează?

00:13:43.790 --> 00:13:45.860
1: eu nu sunt genul

00:13:45.860 --> 00:13:48.910
şi 2: nici măcar nu mă văd
cu astfel de oameni.

00:13:48.910 --> 00:13:50.690
(Râsete)

00:13:50.690 --> 00:13:54.510
Pentru mine a fost un an întreg
de lupte de stradă.

00:13:54.510 --> 00:13:56.000
A fost un măcel.

00:13:56.000 --> 00:13:58.330
Vulnerabilitatea ataca, atacam şi eu.

00:13:58.330 --> 00:14:01.230
Am pierdut lupta,

00:14:01.230 --> 00:14:03.320
dar probabil mi-am recâştigat viaţa.

NOTE Paragraph

00:14:03.320 --> 00:14:06.980
M-am întors în cercetare
şi am petrecut următorii câţiva ani

00:14:07.000 --> 00:14:10.740
străduindu-mă să înţeleg
ce fac oamenii împliniţi, cordiali,

00:14:10.740 --> 00:14:16.090
ce alegeri fac
şi ce fac cu vulnerabilitatea.

00:14:16.090 --> 00:14:18.560
De ce ne chinuim atât de mult cu ea?

00:14:18.560 --> 00:14:21.890
Sunt eu singura care se luptă
cu vulnerabilitatea?

00:14:21.890 --> 00:14:23.160
Nu.

00:14:23.160 --> 00:14:25.330
Iată ce-am aflat.

00:14:26.450 --> 00:14:29.250
Ne amorţim vulnerabilitatea.

00:14:29.250 --> 00:14:31.000
În aşteptarea telefonului...

00:14:31.000 --> 00:14:33.880
Să vedeți ce am postat
pe Twitter şi pe Facebook:

00:14:33.880 --> 00:14:37.160
„Cum definiți vulnerabilitatea?
Ce te face să te simţi vulnerabil?”

00:14:37.160 --> 00:14:41.010
Într-o oră şi jumătate
aveam 150 de răspunsuri.

00:14:41.010 --> 00:14:44.570
Voiam să ştiu ce păreri există.

00:14:45.850 --> 00:14:50.890
„Să-mi rog soţul să mă ajute, pentru că
mi-e rău şi suntem proaspăt căsătoriţi.”

00:14:50.890 --> 00:14:55.620
„Să iniţiez un act sexual cu soţul meu.”
„Să iniţiez un act sexual cu soţia mea.”

00:14:55.620 --> 00:15:00.720
„Să fiu refuzat.” „Să-l invit în oraş.”
„Să aştept telefonul doctorului.”

00:15:00.720 --> 00:15:03.170
„Să fiu concediat.” „Să concediez oameni.”

00:15:03.170 --> 00:15:05.700
Asta e lumea în care trăim.

00:15:05.700 --> 00:15:08.650
Trăim într-o lume vulnerabilă.

00:15:08.650 --> 00:15:12.340
Şi un mod de a-i face faţă
e să amorțim vulnerabilitatea.

NOTE Paragraph

00:15:12.340 --> 00:15:16.090
Cred că există dovezi, şi nu e
singurul motiv pentru existenţa lor,

00:15:16.090 --> 00:15:18.650
dar avem dovezi clare:

00:15:18.650 --> 00:15:23.230
suntem cea mai îndatorată,

00:15:23.230 --> 00:15:25.640
cea mai obeză,

00:15:25.640 --> 00:15:28.280
cea mai dependentă 
şi mai îndopată cu medicamente

00:15:28.280 --> 00:15:31.430
generație de adulţi din istoria SUA.

00:15:33.000 --> 00:15:40.000
Problema este – şi știu asta din studiu –
că nu poţi amorţi selectiv emoţiile.

00:15:40.000 --> 00:15:43.000
Nu poţi spune: „Astea-s emoţiile rele:

00:15:43.000 --> 00:15:47.080
vulnerabilitatea, durerea, ruşinea,
teama şi dezamăgirea.

00:15:47.080 --> 00:15:49.130
Nu mai vreau să le simt.

00:15:49.130 --> 00:15:52.330
O să beau nişte beri şi-o să mănânc
brioşe cu banane şi nuci.

00:15:52.330 --> 00:15:54.170
(Râsete)

00:15:54.170 --> 00:15:56.500
Nu mai vreau să le simt.”

00:15:56.500 --> 00:15:58.710
Râsul vostru vă dă de gol.

00:15:58.710 --> 00:16:01.050
Meseria mea e să-mi bag nasul
în vieţile voastre.

00:16:01.050 --> 00:16:03.540
Recunosc acel: „Ha ha... Dumnezeule!”

00:16:03.540 --> 00:16:05.600
(Râsete)

00:16:05.600 --> 00:16:11.100
Nu poţi amorţi sentimentele dureroase
fără să le amorţeşti şi pe celelalte.

00:16:11.100 --> 00:16:12.670
Nu poţi amorţi selectiv.

00:16:12.670 --> 00:16:17.866
Amorţindu-le pe cele dureroase
amorţim bucuria,

00:16:17.866 --> 00:16:21.712
recunoştinţa, fericirea.

00:16:21.712 --> 00:16:26.840
Apoi ne simţim mizerabil
şi ne căutăm ţelul şi sensul,

00:16:26.840 --> 00:16:31.360
apoi ne simţim vulnerabili, aşa că bem
nişte bere şi luăm o brioşă cu banane.

00:16:31.360 --> 00:16:34.600
Şi totul se transformă
într-un cerc vicios periculos.

NOTE Paragraph

00:16:35.850 --> 00:16:41.510
Cred că trebuie să ne gândim
de ce şi cum amorţim.

00:16:41.510 --> 00:16:45.030
Nu trebuie să fie vorba
de vreo dependenţă.

00:16:45.030 --> 00:16:50.270
Alt lucru pe care-l facem e să transformăm
orice e incert în certitudine.

00:16:50.270 --> 00:16:55.040
Religia a trecut de la
„cred în soartă şi mister” la certitudine.

00:16:55.040 --> 00:16:58.000
„Eu am dreptate, tu nu! Să taci!”

00:16:58.880 --> 00:17:00.390
Atât.

00:17:01.230 --> 00:17:02.430
Să fie sigur.

00:17:02.910 --> 00:17:06.950
Cu cât ne temem mai mult, cu atât devenim
mai vulnerabili şi ne temem şi mai mult.

00:17:06.950 --> 00:17:08.950
Aşa e politica în zilele noastre.

00:17:08.950 --> 00:17:13.520
Nu mai există discurs,
nici conversaţie, ci doar învinovăţiri.

00:17:13.520 --> 00:17:17.220
Ştiţi cum e descrisă
învinovăţirea în cercetare?

00:17:17.220 --> 00:17:21.190
Un mod de a scăpa
de durere şi disconfort.

00:17:22.370 --> 00:17:23.630
Perfecţionăm.

00:17:23.630 --> 00:17:27.260
Eu sunt cineva care ar vrea
ca viaţa să arate aşa.

00:17:27.260 --> 00:17:28.630
Dar nu merge,

00:17:28.630 --> 00:17:32.300
pentru că ne luăm grăsimea de pe fund
şi ne-o punem în obraji.

00:17:32.300 --> 00:17:35.610
(Râsete)

00:17:35.610 --> 00:17:39.830
Sper că peste 100 de ani
oamenii se vor „minuna” de asta!

NOTE Paragraph

00:17:39.830 --> 00:17:41.570
(Râsete)

NOTE Paragraph

00:17:41.570 --> 00:17:45.100
Cel mai periculos e
că ne perfecţionăm copiii.

00:17:45.100 --> 00:17:47.280
Iată cum îi vedem pe copii:

00:17:47.280 --> 00:17:50.100
sunt perfect pregătiţi de luptă
când vin pe lume.

00:17:50.100 --> 00:17:55.800
Când ţinem în braţe bebeluşul
ne minunăm: „Cât de perfect e!”

00:17:55.800 --> 00:17:57.890
şi credem că trebuie să-l păstrăm perfect:

00:17:57.890 --> 00:18:01.550
să fie în echipa de tenis până într-a 5-a
şi admis la Yale până într-a 7-a.

00:18:01.550 --> 00:18:04.270
Nu asta avem de făcut,
ci trebuie doar să-i spunem:

00:18:04.270 --> 00:18:10.200
„Eşti imperfect și pregătit de luptă,
dar meriţi iubire şi apartenenţă.”

00:18:10.200 --> 00:18:11.830
Asta e treaba noastră.

00:18:11.830 --> 00:18:16.150
Cu o generaţie de copii crescuţi aşa,
rezolvăm problemele observate azi.

00:18:16.700 --> 00:18:22.510
Ne prefacem că acţiunile noastre
nu-i afectează pe ceilalţi.

00:18:23.440 --> 00:18:26.300
Așa facem în viaţa personală,
așa facem și la muncă,

00:18:26.300 --> 00:18:31.150
fie că e sprijin financiar,
accident petrolier sau revocare,

00:18:31.150 --> 00:18:35.380
ne prefacem că acţiunile noastre
n-au impact major asupra altora.

00:18:36.170 --> 00:18:40.600
Aş spune companiilor:
„Nu ne-am născut ieri.

00:18:40.600 --> 00:18:44.650
Vă cerem doar să fiţi sinceri şi realişti.

00:18:44.650 --> 00:18:48.560
Să spuneţi că vă pare rău
şi că veţi drege situaţia.”

NOTE Paragraph

00:18:50.210 --> 00:18:52.990
Există şi un alt mod de viaţă,
şi cu asta închei.

00:18:52.990 --> 00:18:57.650
Am descoperit că trebuie
să ne lăsăm văzuţi în totalitate,

00:18:57.650 --> 00:19:00.810
să ne arătăm vulnerabilităţile.

00:19:01.450 --> 00:19:05.870
Să iubim din suflet,
chiar dacă n-avem nicio garanţie.

00:19:05.870 --> 00:19:08.100
E foarte greu, şi v-o spun ca părinte

00:19:08.100 --> 00:19:10.870
că e îngrozitor de greu.

00:19:12.960 --> 00:19:17.350
Să exersăm recunoştinţa şi bucuria
în acele momente oarecum terorizante

00:19:17.350 --> 00:19:20.090
când ne surprindem:
„Pot să te iubesc atât de mult?”

00:19:20.090 --> 00:19:23.930
„Pot să cred în asta cu atâta pasiune?”
„Pot să fiu neînfricat cu asta?”

00:19:23.930 --> 00:19:27.050
Doar să ne oprim şi,
în loc să ne așteptăm la catastrofe,

00:19:27.050 --> 00:19:29.490
să ne spunem:
„Sunt doar profund recunoscător,

00:19:29.490 --> 00:19:32.730
pentru că a fi atât de vulnerabil
înseamnă a trăi.”

00:19:33.480 --> 00:19:38.160
La urmă şi poate cel mai important,
e să fim convinşi că suntem suficienţi.

00:19:39.300 --> 00:19:45.260
Când acţionăm cu acest crez
– „Sunt destul” –

00:19:45.260 --> 00:19:49.480
încetăm să ţipăm şi începem să ascultăm.

00:19:49.480 --> 00:19:53.410
Suntem mai buni şi mai blânzi
cu cei din jur şi cu noi înşine.

NOTE Paragraph

00:19:54.550 --> 00:19:56.460
Asta a fost tot.
Mulţumesc.

NOTE Paragraph

00:19:56.460 --> 00:19:59.000
(Aplauze)