1 00:00:01,540 --> 00:00:04,940 Încep așa: acum câţiva ani m-a sunat o organizatoare de evenimente, 2 00:00:04,940 --> 00:00:08,800 pentru că urma să ţin un discurs şi mi-a spus: 3 00:00:08,800 --> 00:00:12,450 „Mă chinui să-mi dau seama cum să te descriu în anunţ.” 4 00:00:12,450 --> 00:00:15,210 „De ce te chinui?”, am întrebat. 5 00:00:15,210 --> 00:00:19,270 „Te-am văzut vorbind şi te-aş numi cercetător, 6 00:00:19,270 --> 00:00:21,660 dar atunci n-ar mai veni nimeni, 7 00:00:21,660 --> 00:00:24,760 pentru că ar crede că eşti plictisitoare şi neimportantă.” 8 00:00:24,760 --> 00:00:26,030 (Râsete) 9 00:00:26,030 --> 00:00:28,080 „Bine”, am spus. 10 00:00:28,080 --> 00:00:31,190 „Dar mi-a plăcut la discursul tău că povesteşti captivant, 11 00:00:31,190 --> 00:00:34,630 aşa că te voi numi povestitoare.” 12 00:00:34,630 --> 00:00:38,530 Evident că partea academică nesigură din mine a reacţionat: 13 00:00:38,530 --> 00:00:42,060 „Cum mă vei numi?” „Te voi numi povestitoare.” 14 00:00:42,060 --> 00:00:46,453 M-am gândit: „De ce nu spiriduşa fermecată?” 15 00:00:46,453 --> 00:00:47,346 (Râsete) 16 00:00:47,346 --> 00:00:51,990 Am spus: „Stai să mă gândesc puţin.” 17 00:00:51,990 --> 00:00:55,930 Mi-am căutat în adâncuri curajul şi m-am gândit: 18 00:00:55,930 --> 00:01:01,150 sunt o povestitoare, cercetător calitativ, adun poveşti. Asta fac. 19 00:01:01,150 --> 00:01:04,300 Poate că poveştile sunt informaţii cu un suflet 20 00:01:04,300 --> 00:01:06,810 şi poate sunt doar o povestitoare. 21 00:01:06,810 --> 00:01:11,090 I-am spus: „Ştii ce? De ce nu spui că sunt cercetător-povestitor?” 22 00:01:11,090 --> 00:01:15,446 La care ea: „Ha ha, nu există aşa ceva!” 23 00:01:15,446 --> 00:01:16,392 (Râsete) 24 00:01:16,392 --> 00:01:19,950 Aşa că-s cercetător-povestitor şi azi vă voi spune 25 00:01:19,950 --> 00:01:22,240 – că tot vorbeam de extinderea percepţiei – 26 00:01:22,240 --> 00:01:26,860 vă voi spune câteva poveşti despre o parte a cercetării mele 27 00:01:26,860 --> 00:01:31,260 care mi-a lărgit fundamental orizontul şi a schimbat realmente 28 00:01:31,260 --> 00:01:35,130 modul în care trăiesc, iubesc, muncesc şi-mi cresc copiii. 29 00:01:35,130 --> 00:01:37,680 Aici începe povestea mea. 30 00:01:37,680 --> 00:01:41,110 Când eram o tânără cercetătoare, doctorand în primul an, 31 00:01:41,110 --> 00:01:44,300 am avut un profesor la cercetare care ne-a spus: 32 00:01:44,300 --> 00:01:50,000 „Treaba stă în felul următor: ce nu poţi măsura, nu există.” 33 00:01:50,000 --> 00:01:55,480 Am crezut că mă păcăleşte: „Serios?” „Da, categoric!”, mi-a răspuns. 34 00:01:55,480 --> 00:01:58,710 Înţelegeţi că aveam diplomă în asistenţă socială, 35 00:01:58,710 --> 00:02:01,720 aveam și master şi lucram la un doctorat în asistenţă socială. 36 00:02:01,720 --> 00:02:06,640 Întreaga carieră fusesem înconjurată de oameni cu următorul crez: 37 00:02:06,640 --> 00:02:10,000 „Viaţa-i întortocheată, deci iubeşte-o.” 38 00:02:10,000 --> 00:02:15,630 Iar crezul meu e: „Viaţa e întortocheată, aşa că fă curat, organizeaz-o 39 00:02:15,630 --> 00:02:18,773 şi pune-o într-o cutie compartimentată.” 40 00:02:18,773 --> 00:02:19,826 (Râsete) 41 00:02:19,826 --> 00:02:24,920 Iar eu îmi găsisem chemarea, cariera care să mă poarte... 42 00:02:24,920 --> 00:02:28,250 De fapt se spune adesea în asistenţa socială: 43 00:02:28,250 --> 00:02:31,130 „Scufundă-te în neplăcerile muncii.” 44 00:02:31,130 --> 00:02:32,456 Dar eu sunt genul: 45 00:02:32,456 --> 00:02:36,252 „Dă-i în cap disconfortului, dă-l din drum şi ia doar 10.” 46 00:02:36,252 --> 00:02:39,050 Asta era mantra mea. 47 00:02:39,050 --> 00:02:44,130 Eram foarte încântată: asta e cariera potrivită pentru mine, 48 00:02:44,130 --> 00:02:46,850 pentru că mă interesează subiecte întortocheate, 49 00:02:46,850 --> 00:02:51,430 dar vreau să le pot descurca, vreau să le înţeleg. 50 00:02:51,430 --> 00:02:55,060 Vreau să disec aceste lucruri care ştiu că-s importante 51 00:02:55,060 --> 00:02:57,690 şi să pun soluţia la dispoziţia tuturor. 52 00:02:57,690 --> 00:03:03,940 Am început cu relaţiile, pentru că după 10 ani de asistenţă socială, 53 00:03:03,940 --> 00:03:08,440 înțelegi că relaţiile sunt motivul pentru care existăm. 54 00:03:08,440 --> 00:03:13,610 Ele dau scop şi sens vieţilor noastre. Totul se reduce la ele. 55 00:03:13,610 --> 00:03:16,990 Fie că vorbeşti cu lucrători în dreptate socială, boli mintale, 56 00:03:16,990 --> 00:03:18,510 abuzuri şi neglijenţă, 57 00:03:18,510 --> 00:03:24,300 ştim că relaţiile, capacitatea de a te simţi legat de cineva, 58 00:03:24,300 --> 00:03:28,180 – neurobiologic suntem construiţi aşa – e motivul pentru care suntem aici. 59 00:03:28,180 --> 00:03:31,750 De asta m-am gândit să încep cu legătura dintre oameni. 60 00:03:31,750 --> 00:03:36,183 Ştiţi situaţia în care eşti evaluat de şef 61 00:03:36,183 --> 00:03:38,986 şi-ţi spune 37 de lucruri la care eşti grozav 62 00:03:38,986 --> 00:03:41,760 şi unul singur unde poţi face îmbunătăţiri? 63 00:03:41,760 --> 00:03:43,810 (Râsete) 64 00:03:43,810 --> 00:03:47,280 Şi apoi, numai acolo te gândeşti? Este? 65 00:03:47,280 --> 00:03:50,250 Cred că mie de-asta mi-a mers munca atât de bine: 66 00:03:50,250 --> 00:03:55,050 atunci când îi întrebi despre dragoste, oamenii îţi povestesc suferinţa. 67 00:03:55,050 --> 00:04:00,220 Când îi întrebi despre apartenenţă, îţi spun cele mai dureroase experienţe 68 00:04:00,220 --> 00:04:01,810 despre cum e să fii exclus. 69 00:04:01,810 --> 00:04:06,970 Când i-am întrebat despre relaţii, mi-au povestit de ruperea lor. 70 00:04:07,800 --> 00:04:13,630 Curând, cam după 6 săptămâni de cercetare, am dat peste un lucru nenumit, 71 00:04:13,630 --> 00:04:19,860 care mi-a dezvăluit relaţiile într-un mod nemaiîntâlnit, pe care nu-l înţelegeam. 72 00:04:19,860 --> 00:04:23,880 M-am retras din cercetare ca să-mi dau seama ce reprezenta. 73 00:04:23,880 --> 00:04:27,000 S-a dovedit a fi ruşinea. 74 00:04:28,010 --> 00:04:31,910 Ruşinea e uşor de privit ca teama de rupere a relaţiei. 75 00:04:31,910 --> 00:04:36,390 „E ceva legat de mine, pe care dacă l-ar şti sau vedea oamenii, 76 00:04:36,390 --> 00:04:40,320 nu voi mai fi demnă de o relaţie cu ei.” 77 00:04:40,320 --> 00:04:43,350 Vă pot spune despre ea că e universală, că toţi o simţim. 78 00:04:43,350 --> 00:04:48,000 Cei care nu simt ruşine n-au empatie sau capacitatea de a stabili legături. 79 00:04:48,000 --> 00:04:49,850 Nimeni nu vrea să vorbească de ea 80 00:04:49,850 --> 00:04:53,780 şi cu cât vorbeşti mai puţin de ea cu atât mai mult o simţi. 81 00:04:53,780 --> 00:04:58,840 La baza acestei ruşini, a ideii „nu-s suficient de bun” 82 00:04:58,840 --> 00:05:02,190 – toţi ştim sentimentul: nu-s destul de imaculat, de slab, 83 00:05:02,190 --> 00:05:06,240 de bogat, de frumos, de deştept, de promovat –, 84 00:05:06,240 --> 00:05:11,593 la bază e o chinuitoare vulnerabilitate, 85 00:05:11,593 --> 00:05:16,016 ideea că, pentru ca relaţia să se creeze, 86 00:05:16,016 --> 00:05:20,020 trebuie să permitem să fim văzuţi cu adevărat. 87 00:05:20,750 --> 00:05:23,720 Ştiţi ce cred eu despre vulnerabilitate. O urăsc! 88 00:05:23,720 --> 00:05:28,550 M-am gândit că asta e şansa mea s-o înfrâng cu armele mele. 89 00:05:28,550 --> 00:05:34,480 O să-mi dau seama ce-i cu ruşinea, chit că-mi ia un an s-o fac bucăţi! 90 00:05:34,480 --> 00:05:36,620 O să-nţeleg cum funcţionează vulnerabilitatea 91 00:05:36,620 --> 00:05:39,410 şi o să i-o iau înainte. 92 00:05:39,410 --> 00:05:43,500 Eram pregătită şi foarte entuziasmată. 93 00:05:44,990 --> 00:05:47,913 Ştiţi că nu se va termina cu bine. 94 00:05:47,913 --> 00:05:49,546 (Râsete) 95 00:05:49,546 --> 00:05:51,420 Ştiţi asta! 96 00:05:51,420 --> 00:05:55,300 Aş putea să vă spun multe despre ruşine, dar mi-ar trebui şi timpul celorlalţi. 97 00:05:55,300 --> 00:05:58,000 Dar vă spun scurt la ce se reduce. 98 00:05:58,000 --> 00:06:00,790 E printre cele mai important lucruri pe care le-am învăţat, 99 00:06:00,790 --> 00:06:04,000 în deceniul petrecut cu acest studiu. 100 00:06:04,780 --> 00:06:08,930 Anul alocat s-a transformat în 6 ani, 101 00:06:08,930 --> 00:06:13,760 mii de poveşti, sute de interviuri lungi şi grupuri tematice. 102 00:06:13,760 --> 00:06:17,980 Într-o vreme îmi trimiteau pagini din jurnalele lor, poveştile lor, 103 00:06:17,980 --> 00:06:22,070 mii de informaţii, în 6 ani. 104 00:06:22,070 --> 00:06:27,050 I-am cam dat de cap. Am înţeles ce e ruşinea şi cum funcţionează. 105 00:06:28,100 --> 00:06:34,480 Am scris o carte, am publicat o teorie, dar ceva nu era în regulă. 106 00:06:34,480 --> 00:06:38,540 E vorba de faptul că dacă i-aş lua pe toţi cei intervievaţi 107 00:06:38,540 --> 00:06:44,910 şi i-aş împărţi în oameni care au sentimentul propriei valori 108 00:06:44,910 --> 00:06:48,000 – la asta se reduce: la sentimentul valorii de sine, 109 00:06:48,000 --> 00:06:51,210 aceştia simt puternic iubirea şi ataşamentul – 110 00:06:51,210 --> 00:06:56,070 şi oameni care se chinuie să-l aibă, care se întreabă dacă-s destul de buni. 111 00:06:56,070 --> 00:07:01,150 E o singură variabilă care-i separă pe cei care simt puternic iubirea şi ataşamentul 112 00:07:01,150 --> 00:07:03,350 de cei care se luptă pentru asta. 113 00:07:03,350 --> 00:07:07,110 Cei care simt puternic iubirea şi ataşamentul 114 00:07:07,110 --> 00:07:11,500 cred că sunt demni să le primească. Atâta tot. 115 00:07:12,250 --> 00:07:14,660 Cred că merită aşa ceva. 116 00:07:15,450 --> 00:07:18,270 Pentru mine partea grea, 117 00:07:18,270 --> 00:07:24,600 – ce ne împiedică să creăm relații e teama că nu suntem demni de ele – 118 00:07:24,600 --> 00:07:29,380 era ceva ce, personal şi profesional, simțeam că trebuie să înţeleg mai bine. 119 00:07:29,380 --> 00:07:35,590 Aşa că am luat toate interviurile unde era autoapreciere, 120 00:07:35,590 --> 00:07:40,110 unde oamenii trăiau cu acel sentiment, şi le-am analizat doar pe acelea. 121 00:07:40,110 --> 00:07:42,090 Ce aveau oamenii aceia în comun? 122 00:07:42,090 --> 00:07:46,700 Eu am o uşoară dependenţă de birotică, dar asta-i o altă prezentare. 123 00:07:46,700 --> 00:07:52,560 Aveam un dosar şi-un pix Sharpie şi mă gândeam: cum să numesc studiul? 124 00:07:52,560 --> 00:07:56,450 Primul cuvânt care mi-a venit în minte a fost: cordiali. 125 00:07:56,450 --> 00:07:59,840 Aceştia sunt oameni deschişi, care din asta-şi trag seva: propria valoare. 126 00:07:59,840 --> 00:08:04,320 Am scris titlul pe dosar şi-am început să analizez datele. 127 00:08:04,320 --> 00:08:10,810 Într-o primă fază am parcurs tot, în 4 zile de analiză intensivă, 128 00:08:10,810 --> 00:08:14,000 am extras interviurile, am extras poveştile şi incidentele. 129 00:08:14,000 --> 00:08:17,170 Care-i tema? Care-i tiparul? 130 00:08:17,170 --> 00:08:20,000 Soţul a luat copiii şi au plecat din oraş, 131 00:08:20,000 --> 00:08:23,000 pentru că mereu intru într-o stare de frenezie gen Jackson Pollock, 132 00:08:23,000 --> 00:08:28,260 în care scriu într-una, calată pe stilul meu de „cercetător”. 133 00:08:28,260 --> 00:08:30,400 Iată ce am aflat. 134 00:08:32,820 --> 00:08:36,290 Au în comun un sentiment al curajului. 135 00:08:36,290 --> 00:08:39,250 Vreau să diferenţiez pentru voi curajul şi vitejia. 136 00:08:39,250 --> 00:08:43,400 Curajul, la originea sa, a pătruns în limba engleză 137 00:08:43,400 --> 00:08:46,250 din latinescul „cor”, care înseamnă „inimă”, 138 00:08:46,250 --> 00:08:51,030 şi definea persoanele care acţionează din toată inima. 139 00:08:51,790 --> 00:08:56,840 Aceşti oameni aveau curajul să fie imperfecţi. 140 00:08:58,210 --> 00:09:02,300 Aveau compasiunea necesară pentru a fi blânzi cu ei în primul rând, 141 00:09:02,300 --> 00:09:06,470 apoi şi cu ceilalţi, pentru că nu putem simţi compasiune pentru alţii 142 00:09:06,470 --> 00:09:09,000 dacă nu ne tratăm pe noi înşine cu blândeţe, 143 00:09:09,000 --> 00:09:11,420 şi, în cele din urmă, aveau o legătură. 144 00:09:11,420 --> 00:09:16,260 Şi – acum vine partea dificilă – ca rezultat al autenticităţii 145 00:09:16,260 --> 00:09:19,450 erau dispuşi să renunţe la cine credeau că trebuie să fie 146 00:09:19,450 --> 00:09:21,420 pentru a fi cine erau cu adevărat, 147 00:09:21,420 --> 00:09:25,920 ceea ce e obligatoriu pentru crearea legăturii. 148 00:09:28,000 --> 00:09:31,833 Mai aveau în comun următorul lucru: 149 00:09:31,833 --> 00:09:35,616 (Curaj, compasiune, legătură, vulnerabilitate.) 150 00:09:35,616 --> 00:09:38,360 acceptau complet vulnerabilitatea. 151 00:09:40,410 --> 00:09:44,130 Erau convinşi 152 00:09:44,130 --> 00:09:48,230 că ceea ce-i face vulnerabili, îi face frumoşi. 153 00:09:50,850 --> 00:09:54,860 Nu spuneau că vulnerabilitatea le e comodă, 154 00:09:54,860 --> 00:09:57,220 dar nici nu spuneau că ar fi chinuitoare, 155 00:09:57,220 --> 00:09:59,910 cum auzisem despre ruşine, în interviurile anterioare. 156 00:09:59,910 --> 00:10:03,320 Spuneau doar că e necesară. 157 00:10:03,320 --> 00:10:09,050 Vorbeau despre disponibilitatea de a spune primii „te iubesc”, 158 00:10:09,050 --> 00:10:14,600 despre disponibilitatea de a face ceva când nu ai nicio garanţie, 159 00:10:15,870 --> 00:10:20,330 despre disponibilitatea de a aştepta telefonul doctorului 160 00:10:20,330 --> 00:10:23,350 cu rezultatul mamografiei. 161 00:10:23,350 --> 00:10:29,050 Sunt dispuşi să investească într-o relaţie care s-ar putea să meargă sau nu. 162 00:10:29,050 --> 00:10:32,090 Erau convinşi că e ceva esenţial. 163 00:10:32,090 --> 00:10:35,350 Eu, personal, o consideram trădare. 164 00:10:36,050 --> 00:10:40,100 Nu-mi venea să cred că jurasem credinţă cercetării, 165 00:10:40,100 --> 00:10:42,360 care prin definiţie 166 00:10:42,360 --> 00:10:48,740 studiază fenomene special cu scopul de a le controla şi a face previziuni, 167 00:10:48,740 --> 00:10:54,410 iar acum misiunea mea de a controla şi prezice conchidea 168 00:10:54,410 --> 00:10:59,000 că viaţa se trăieşte cu vulnerabilitate, fără a o controla şi a prezice. 169 00:10:59,000 --> 00:11:02,700 Asta a dus la o micuţă cădere nervoasă. 170 00:11:02,700 --> 00:11:06,760 (Râsete) 171 00:11:06,760 --> 00:11:09,660 Care arăta mai mult aşa. 172 00:11:09,660 --> 00:11:11,240 (Râsete) 173 00:11:11,240 --> 00:11:13,060 Chiar aşa a fost. 174 00:11:13,060 --> 00:11:17,540 Eu o numesc „cădere nervoasă”, terapeutul meu „trezire spirituală”. 175 00:11:17,540 --> 00:11:21,170 Trezire spirituală sună mai bine, dar vă asigur că a fost cădere nervoasă. 176 00:11:21,170 --> 00:11:24,730 A trebuit să las totul baltă şi să-mi caut terapeut. 177 00:11:24,730 --> 00:11:27,890 Afli cine eşti când îţi suni prietenii să le spui: 178 00:11:27,890 --> 00:11:32,220 „Cred că trebuie să vorbesc cu cineva. Ai vreo recomandare?” 179 00:11:32,220 --> 00:11:36,600 Vreo 5 prieteni mi-au zis: „Uh! N-aş vrea să fiu terapeutul tău!...” 180 00:11:36,600 --> 00:11:39,170 (Râsete) 181 00:11:39,170 --> 00:11:41,673 Întreb: „Ce vrei să spui?!” 182 00:11:41,673 --> 00:11:46,245 „Ei, zic şi eu... Nu-ţi aduce rigla!” 183 00:11:46,245 --> 00:11:49,207 (Râsete) 184 00:11:49,207 --> 00:11:51,200 „Bine...” 185 00:11:51,200 --> 00:11:53,160 Şi am găsit un terapeut. 186 00:11:53,160 --> 00:11:56,650 La prima întâlnire cu ea, cu Diana, 187 00:11:56,650 --> 00:12:00,210 mi-am adus lista cu modul de viaţă al oamenilor cordiali. 188 00:12:00,210 --> 00:12:02,960 M-am aşezat şi m-a întrebat: „Cum te simți?” 189 00:12:02,960 --> 00:12:06,430 Zic: „Mă simt grozav. Sunt bine.” 190 00:12:06,430 --> 00:12:08,250 „Ce se întâmplă?” 191 00:12:08,250 --> 00:12:10,780 E o terapeută care merge la alți terapeuți, 192 00:12:10,780 --> 00:12:12,830 pentru că trebuie s-o facem, 193 00:12:12,830 --> 00:12:16,450 fiindcă detectează imediat minciunile. 194 00:12:16,450 --> 00:12:18,840 (Râsete) 195 00:12:18,840 --> 00:12:22,310 I-am spus: „Uite ce e: mă chinui.” 196 00:12:22,310 --> 00:12:24,000 „Cu ce te chinui?” 197 00:12:24,000 --> 00:12:27,000 „Am probleme cu vulnerabilitatea, 198 00:12:27,000 --> 00:12:32,380 şi ştiu că vulnerabilitatea stă la baza ruşinii şi fricii 199 00:12:32,380 --> 00:12:34,650 şi a străduinţei noastre de a merita, 200 00:12:34,650 --> 00:12:37,000 dar se pare că e şi cea care dă naştere 201 00:12:37,130 --> 00:12:42,000 bucuriei, creativităţii, apartenenţei, iubirii 202 00:12:42,000 --> 00:12:47,930 şi cred că am o problemă şi am nevoie de ajutor.” 203 00:12:47,930 --> 00:12:49,000 „Dar uite ce vreau: 204 00:12:49,000 --> 00:12:53,010 fără discuţii despre familie şi prostii din copilărie... 205 00:12:53,010 --> 00:12:55,000 (Râsete) 206 00:12:55,000 --> 00:12:58,850 ...vreau să-mi dai câteva strategii.” 207 00:12:58,850 --> 00:13:02,340 (Râsete) 208 00:13:02,340 --> 00:13:05,350 (Aplauze) 209 00:13:05,350 --> 00:13:07,380 Mulţumesc. 210 00:13:09,000 --> 00:13:12,000 Reacţia ei. 211 00:13:12,000 --> 00:13:14,000 (Râsete) 212 00:13:14,000 --> 00:13:17,230 „E rău, nu-i aşa?”, am întrebat-o. 213 00:13:17,230 --> 00:13:20,600 „Nu e nici bine, nici rău.” 214 00:13:20,600 --> 00:13:22,000 (Râsete) 215 00:13:22,000 --> 00:13:24,000 „E ce e şi atât.” 216 00:13:24,000 --> 00:13:27,000 Mi-am spus: „O Doamne, o să fie nasol!” 217 00:13:27,000 --> 00:13:30,000 (Râsete) 218 00:13:30,000 --> 00:13:32,160 A fost şi n-a fost. 219 00:13:32,160 --> 00:13:35,000 A durat cam un an. 220 00:13:35,000 --> 00:13:37,000 Ştiţi că sunt oameni care când înțeleg 221 00:13:37,000 --> 00:13:40,000 că vulnerabilitatea şi tandreţea sunt importante, 222 00:13:40,000 --> 00:13:43,150 nu li se mai opun şi le îmbrăţişează? 223 00:13:43,430 --> 00:13:45,550 1: eu nu sunt genul 224 00:13:45,550 --> 00:13:48,210 şi 2: nici măcar nu mă văd cu astfel de oameni. 225 00:13:48,210 --> 00:13:51,000 (Râsete) 226 00:13:51,000 --> 00:13:54,190 Pentru mine a fost un an întreg de lupte de stradă. 227 00:13:54,190 --> 00:13:56,000 A fost un măcel. 228 00:13:56,000 --> 00:13:58,000 Vulnerabilitatea ataca, atacam şi eu. 229 00:13:58,000 --> 00:14:01,000 Am pierdut lupta, 230 00:14:01,000 --> 00:14:03,320 dar probabil mi-am recâştigat viaţa. 231 00:14:03,320 --> 00:14:06,980 M-am întors în cercetare şi am petrecut următorii câţiva ani 232 00:14:07,000 --> 00:14:10,000 străduindu-mă să înţeleg ce fac oamenii împliniţi, cordiali, 233 00:14:10,000 --> 00:14:15,980 ce alegeri fac şi ce fac cu vulnerabilitatea. 234 00:14:16,000 --> 00:14:18,000 De ce ne chinuim atât de mult cu ea? 235 00:14:18,000 --> 00:14:21,360 Sunt eu singura care se luptă cu vulnerabilitatea? 236 00:14:21,760 --> 00:14:23,000 Nu. 237 00:14:23,240 --> 00:14:25,000 Iată ce-am aflat. 238 00:14:26,000 --> 00:14:29,000 Ne amorţim vulnerabilitatea. 239 00:14:29,000 --> 00:14:31,000 În aşteptarea acelui telefon... 240 00:14:31,000 --> 00:14:33,700 Să vedeți ce am postat pe Twitter şi pe Facebook: 241 00:14:33,700 --> 00:14:37,000 „Cum aţi defini vulnerabilitatea? Ce te face să te simţi vulnerabil?” 242 00:14:37,000 --> 00:14:40,000 Într-o oră şi jumătate aveam 150 de răspunsuri. 243 00:14:41,110 --> 00:14:43,500 Voiam să ştiu ce păreri există. 244 00:14:45,000 --> 00:14:49,950 „Să-mi rog soţul să mă ajute, pentru că mi-e rău şi suntem proaspăt căsătoriţi.” 245 00:14:50,000 --> 00:14:55,310 „Să iniţiez un act sexual cu soţul meu.” „Să iniţiez un act sexual cu soţia mea.” 246 00:14:55,310 --> 00:15:00,540 „Să fiu refuzat.” „Să-l invit în oraş.” „Să aştept telefonul doctorului.” 247 00:15:00,540 --> 00:15:03,000 „Să fiu concediat.” „Să concediez oameni.” 248 00:15:03,000 --> 00:15:05,400 Asta e lumea în care trăim. 249 00:15:05,400 --> 00:15:08,000 Trăim într-o lume vulnerabilă. 250 00:15:08,000 --> 00:15:11,920 Şi un mod de a-i face faţă e să amorțim vulnerabilitatea. 251 00:15:12,000 --> 00:15:14,000 Cred că există dovezi, 252 00:15:14,000 --> 00:15:16,000 şi nu-i singurul motiv pentru existenţa lor, 253 00:15:16,000 --> 00:15:18,000 dar avem dovezi clare 254 00:15:18,000 --> 00:15:22,000 că suntem cea mai îndatorată, 255 00:15:22,000 --> 00:15:25,000 cea mai obeză, 256 00:15:25,000 --> 00:15:28,360 cea mai dependentă şi mai îndopată cu medicamente 257 00:15:28,360 --> 00:15:31,430 generație de adulţi din istoria SUA. 258 00:15:33,000 --> 00:15:39,850 Problema este – şi știu asta din studiu – că nu poţi amorţi selectiv emoţiile. 259 00:15:40,000 --> 00:15:43,000 Nu poţi spune: „astea-s emoţiile rele: 260 00:15:43,000 --> 00:15:46,940 vulnerabilitatea, durerea, ruşinea, teama şi dezamăgirea. 261 00:15:47,000 --> 00:15:49,000 Nu mai vreau să le simt. 262 00:15:49,000 --> 00:15:52,330 O să beau nişte beri şi-o să mănânc brioşe cu banane şi nuci. 263 00:15:52,330 --> 00:15:54,170 (Râsete) 264 00:15:54,170 --> 00:15:56,090 Nu mai vreau să le simt.” 265 00:15:56,090 --> 00:15:58,790 Râsul vostru vă dă de gol. Ştiu că ştiţi. 266 00:15:58,790 --> 00:16:01,000 Meseria mea e să-mi bag nasul în vieţile voastre. 267 00:16:01,000 --> 00:16:03,000 Recunosc acel: „Ha ha... Dumnezeule!” 268 00:16:03,000 --> 00:16:05,000 (Râsete) 269 00:16:05,000 --> 00:16:10,690 Nu poţi amorţi sentimentele dureroase fără să le amorţeşti şi pe celelalte. 270 00:16:10,690 --> 00:16:12,080 Nu poţi amorţi selectiv. 271 00:16:12,080 --> 00:16:20,680 Amorţindu-le pe cele dureroase amorţim bucuria, recunoştinţa, fericirea. 272 00:16:21,060 --> 00:16:26,910 Apoi ne simţim mizerabil şi ne căutăm ţelul şi sensul, 273 00:16:26,910 --> 00:16:28,000 apoi ne simţim vulnerabili, 274 00:16:28,000 --> 00:16:31,000 aşa că bem nişte bere şi luăm o brioşă cu banane. 275 00:16:31,000 --> 00:16:34,000 Şi totul se transformă într-un cerc vicios periculos. 276 00:16:36,000 --> 00:16:40,940 Cred că trebuie să ne gândim de ce şi cum amorţim. 277 00:16:41,000 --> 00:16:44,000 Nu trebuie să fie vorba de vreo dependenţă. 278 00:16:45,020 --> 00:16:46,280 Alt lucru pe care-l facem 279 00:16:46,280 --> 00:16:49,630 e să transformăm orice e nesigur în certitudine. 280 00:16:50,000 --> 00:16:54,640 Religia a trecut de la „cred în soartă şi mister” la certitudine. 281 00:16:55,000 --> 00:16:58,000 „Eu am dreptate, tu nu! Să taci!” 282 00:16:58,620 --> 00:17:00,390 Asta e. 283 00:17:00,650 --> 00:17:02,320 Să fie sigur. 284 00:17:03,000 --> 00:17:05,250 Cu cât ne temem mai mult, cu atât devenim mai vulnerabili 285 00:17:05,250 --> 00:17:06,940 şi ne temem şi mai mult. 286 00:17:06,940 --> 00:17:08,650 Aşa e politica în zilele noastre. 287 00:17:08,650 --> 00:17:13,500 Nu mai există discurs, nici conversaţie. Doar învinovăţiri. 288 00:17:14,000 --> 00:17:17,000 Ştiţi cum e descrisă învinovăţirea în cercetare? 289 00:17:17,000 --> 00:17:20,160 Un mod de a scăpa de durere şi disconfort. 290 00:17:21,610 --> 00:17:23,630 Perfecţionăm. 291 00:17:23,630 --> 00:17:27,260 Eu sunt cineva care ar vrea ca viaţa să arate aşa, 292 00:17:27,260 --> 00:17:28,630 dar nu funcţionează, 293 00:17:28,630 --> 00:17:32,300 pentru că ne luăm grăsimea de pe fund şi ne-o punem în obraji. 294 00:17:32,300 --> 00:17:35,610 (Râsete) 295 00:17:35,610 --> 00:17:39,170 Sper că peste 100 de ani oamenii se vor „minuna” de asta! 296 00:17:39,170 --> 00:17:41,380 (Râsete) 297 00:17:41,380 --> 00:17:44,950 Cel mai periculos e că ne perfecţionăm copiii. 298 00:17:45,000 --> 00:17:47,000 Iată cum îi vedem pe copii: 299 00:17:47,000 --> 00:17:50,000 sunt perfect pregătiţi de luptă când vin pe lume. 300 00:17:50,000 --> 00:17:55,880 Când ţinem în braţe acel bebeluş, ne minunăm: „Cât de perfect e!” 301 00:17:55,880 --> 00:17:58,380 şi credem că trebuie să ne asigurăm că rămâne perfect, adică: 302 00:17:58,380 --> 00:18:01,260 să fie în echipa de tenis până într-a 5-a şi admis la Yale până într-a 7-a. 303 00:18:01,320 --> 00:18:04,100 Nu asta avem de făcut. Trebuie doar să le spunem: 304 00:18:04,100 --> 00:18:10,050 „Eşti imperfect și pregătit de luptă, dar meriţi iubire şi apartenenţă.” 305 00:18:10,100 --> 00:18:11,690 Asta e treaba noastră. 306 00:18:11,690 --> 00:18:16,260 Cu o generaţie de copii crescuţi aşa, rezolvăm problemele observate azi. 307 00:18:16,530 --> 00:18:22,510 Ne prefacem că acţiunile noastre nu-i afectează pe ceilalţi. 308 00:18:23,000 --> 00:18:26,610 Așa facem în viaţa personală, așa facem și la muncă, 309 00:18:26,610 --> 00:18:30,980 fie că e sprijin financiar, accident petrolier sau revocare, 310 00:18:31,000 --> 00:18:34,660 ne prefacem că acţiunile noastre n-au impact major asupra altora. 311 00:18:36,000 --> 00:18:39,380 Aş spune companiilor: „Nu ne-am născut ieri. 312 00:18:40,000 --> 00:18:44,000 Vă cerem doar să fiţi sinceri şi realişti. 313 00:18:44,000 --> 00:18:48,000 Să spuneţi că vă pare rău şi că veţi drege situaţia.” 314 00:18:50,210 --> 00:18:52,740 Există şi un alt mod de viaţă, şi cu asta închei. 315 00:18:52,740 --> 00:18:57,650 Am descoperit că trebuie să ne lăsăm văzuţi în totalitate, 316 00:18:57,650 --> 00:19:01,000 să ne arătăm vulnerabilităţile. 317 00:19:01,340 --> 00:19:05,450 Să iubim din suflet, chiar dacă n-avem nicio garanţie. 318 00:19:05,450 --> 00:19:08,100 Asta e foarte greu, şi v-o spun din prisma unui părinte, 319 00:19:08,100 --> 00:19:10,870 că e îngrozitor de greu. 320 00:19:12,960 --> 00:19:17,080 Să exersăm recunoştinţa şi bucuria în acele momente oarecum terorizante 321 00:19:17,080 --> 00:19:20,340 când ne surprindem: „Pot să te iubesc atât de mult?” 322 00:19:20,340 --> 00:19:23,960 „Pot să cred în asta cu atâta pasiune?” „Pot să fiu neînfricat cu asta?” 323 00:19:24,000 --> 00:19:27,050 Doar să ne oprim şi, în loc să ne așteptăm la catastrofe, 324 00:19:27,050 --> 00:19:29,000 să ne spunem: „Sunt doar profund recunoscător, 325 00:19:29,000 --> 00:19:32,730 pentru că a fi atât de vulnerabil înseamnă a trăi.” 326 00:19:33,480 --> 00:19:38,650 La urmă şi poate cel mai important, e să fim convinşi că suntem suficienţi. 327 00:19:39,000 --> 00:19:44,150 Când acţionăm cu acest crez – „Sunt destul” – 328 00:19:44,940 --> 00:19:48,590 încetăm să ţipăm şi începem să ascultăm. 329 00:19:49,420 --> 00:19:53,070 Suntem mai buni şi mai blânzi cu cei din jur şi cu noi înşine. 330 00:19:54,000 --> 00:19:56,000 Asta a fost tot. Mulţumesc. 331 00:19:56,000 --> 00:19:59,000 (Aplauze)