Frida Kahlo: Femeia din spatele legendei - Iseult Gillespie

Pentru lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/frida-kahlo-the-woman-behind-the-legend-iseult-gillespie

În 1925, Frida Kahlo venea de la școală spre casă, în Mexico City, când autobuzul în care călătorea s-a izbit de un tramvai. A suferit leziuni aproape fatale și invaliditatea ei a devenit o temă majoră în picturile sale. De-a lungul vieții, a fost și creatorul, și muza din spatele unor lucrări de artă extraordinare. Iseult Gillespie face o incursiune în viața și opera Fridei Kahlo.

Lecție de Iseult Gillespie, regia Ivana Bošnjak și Thomas Johnson.

În 1925,

Frida Kahlo se întorcea de la școală
spre casă, în Mexico City,

când autobuzul în care se afla
s-a izbit de un tramvai.

A suferit leziuni aproape fatale
la coloană, pelvis și șolduri,

fiind imobilizată la pat luni întregi.

În timpul recuperării,

avea un șevalet special atașat la pat,

astfel că a putut învăța
tehnici de pictură.

Când a început să lucreze,

picta lumea dintr-o viziune originală.

De-a lungul vieții sale,

a fost și creatorul, și muza
din spatele unei opere unice.

Deși probabil ați mai văzut
privirea lui Kahlo,

opera sa oferă posibilitatea
de a vedea lumea prin ochii ei.

Și-a pictat prietenii și familia,

naturi moarte și scene spirituale;

dar autoportretele sale fermecătoare

au fost cele care au atras atenția lumii.

Într-una din primele lucrări,

„Autoportret în rochie de catifea",

accentul e pe sprâncenele accentuate,
părul facial, gâtul lung

și privirea puternică.

Astfel de trăsături s-au menținut,

însă Kahlo a început curând să se prezinte
în moduri mai neobișnuite.

De exemplu,

„Coloana frântă” folosește simbolismul,

imagini religioase și un peisaj spart
ca să arate starea ei fizică și mintală.

În 1928, Kahlo a început o relație
cu pictorul Diego Rivera.

Au devenit parteneri pe viață,
cultivând o celebritate excentrică.

Au vizitat toată lumea împreună,
dedicându-se artei,

politicii comuniste
și naționalismului mexican.

Kahlo și Rivera au împărtășit
o adâncă afinitate cu Mexicanidad,

o mișcare care celebra
cultura autohtonă de după Revoluție.

În viața ei de zi cu zi, Kahlo purta
rochia tradițională Tehuana

și se implica profund
în spiritualitatea nativă.

Iar în lucrările ei,

făcea în permanență trimiteri
la pictura populară mexicană,

încorporând culorile ei vii

și tema morții, religiei și naturii.

Datorită imaginilor sale
cu flori plutitoare uriașe,

reliefuri ondulate, părți de corp
transplantate și nori de demoni,

Kahlo a fost adesea
asociată cu suprarealismul.

Pe când suprarealiștii utilizau simboluri
onirice pentru a explora subconștientul,

Kahlo le folosea pentru a-și reprezenta
corpul și experiențele de viață.

Două dintre cele mai expuse experiențe

au fost handicapul fizic și căsătoria.

În urma accidentului de autobuz,

a suferit multe complicații
de-a lungul vieții

și a trecut prin multe spitalizări.

A avut adesea în vedere
efectele fizice și psihologice

ale invalidității în munca sa;

pictându-se în suferință,

recuperându-se după operații,

sau incluzând obiecte precum
suportul de spate și scaunul cu rotile.

Între timp, relația ei cu Rivera
era una furtunoasă,

marcată de infidelitate de ambele părți.

La un moment dat, chiar au divorțat,

recăsătorindu-se un an mai târziu.

În această perioadă,

a pictat un autoportret dublu:
„Cele două Frida”,

care vorbește despre durerea pierderii
și distrugerea sentimentul de sine.

Frida din stânga are inima frântă,

din care picură sânge pe rochia ei
victoriană de modă veche.

Ea simbolizează o versiune
a artistului rănit de trecut,

dar este, în același timp,
legat de o arteră de un al doilea sine.

Această Frida e îmbrăcată
în straie din Tehuana

și, deși își amintește de Diego
cu un mic portret în mână,

inima ei rămâne întreagă.

Împreună, cele două sugerează
o poziție prinsă între trecut și prezent,

individualitate și dependență.

Kahlo a murit în 1954,
la vârsta de 47 de ani.

În anii de după moartea ei,

popularitatea ei a cunoscut o creștere
care a durat până în zilele noastre.

Și, deși valoarea sa
a continuat să crească,

opera Fridei Kahlo

ne reamintește că nu există
adevăruri simple

despre viața, munca și moștenirea
femeii din spatele modelului.

Mai mult, ea și-a expus
mai multe versiuni ale realității

și ne-a oferit câteva căi de intrare
spre esența sufletului său.