Cum a cucerit porumbul lumea - Chris Kniesly

Vezi lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/how-corn-conquered-the-world-chris-kniesly

Porumbul reprezintă în prezent mai mult de o zecime din producția noastră mondială de cereale. Și peste 99% din porumbul cultivat este exact de același tip: Yellow Dent # 2. Aceasta înseamnă că oamenii cultivă mai mult Yellow Dent # 2 decât oricare altă plantă de pe planetă. Așadar, cum a devenit această varietate unică a acestei singure plante cea mai mare poveste de succes din istoria agriculturii? Chris Kniesly investighează ascensiunea acestei recolte minune.

Lecție de Chris Kniesly, regia Artrake Studio.

Porumbul reprezintă astăzi mai mult de 10%
din producția mondială de cereale.

Lanurile de porumb din SUA ar putea
acoperi Germania ca suprafață.

Dar în timp ce alte culturi se găsesc
în mai multe varietăți,

peste 99% din porumbul cultivat este
exact de același tip: Yellow Dent #2.

Asta înseamnă că oamenii cultivă
mai mult Yellow Dent #2

decât oricare altă plantă din lume.

Cum se face că o singură varietate
a unei plante

a devenit cel mai mare succes
din istoria agriculturii?

În urmă cu aproximativ 9.000 de ani,
porumbul

a fost domesticit din teosint,
o plantă provenită din Mezoamerica.

Semințele tari ca piatra ale teosintului
erau cu greu comestibile,

dar coaja fibroasă putea fi transformată
într-un material versatil.

În următorii 4.700 de ani, fermierii
au transformat-o într-o plantă de bază,

cu coceni mai mari și semințe comestibile.

Pe măsură ce porumbul s-a răspândit
în Americi, a preluat un rol important,

numeroase comunități indigene venerând
o „Mamă a Porumbului”

drept zeița care a creat agricultura.

Când europenii au descoperit America,
s-au ferit de ciudata plantă.

Mulți chiar credeau că porumbul era sursa
diferențelor culturale și fizice

dintre ei și mezoamericani.

Dar încercările lor de a crește culturi
europene în sol american au eșuat rapid,

iar coloniștii au fost forțați
să-și îmbogățească dieta.

Recolta fiind pe gustul lor,
curând porumbul a traversat Atlanticul,

unde abilitatea de adaptare la diverse
climate a făcut-o o grână populară

în multe țări din Europa.

Dar nou-înființatele State Unite încă erau
capitala mondială a porumbului.

La începutul anilor 1800,
diferite regiuni de pe teritoriul țării

produceau varietăți care difereau
ca mărime și gust.

În anii 1850, însă,

aceste varietăți unice se dovedeau greu
de împachetat pentru operatorii de tren

și greu de vândut pentru negustori.

Comitetele comerciale din centre feroviare
precum Chicago încurajau fermierii

să creeze o plantă standard.

Acest vis avea să devină realitate
la Târgul Mondial din 1893,

unde Yellow Dent al lui James Reid
a câștigat Funda Albastră.

În următorii 50 de ani, porumbul Yellow
Dent s-a răspândit în toată țara.

Ca urmare a evoluției tehnologice
din Al Doilea Război Mondial,

secerătoarele mecanizate au devenit
disponibile pe scară largă.

Asta însemna că un lot de porumb care dura
o zi întreagă să fie recoltat manual,

acum putea fi recoltat în doar 5 minute.

O altă tehnologie de război,
explozibilul chimic de azotat de amoniu

și-a găsit utilitate la fermă.

Cu acest nou fertilizator sintetic,

fermierii puteau să planteze câmpuri dese
de porumb an după an,

fără a fi nevoie de rotația culturilor
pentru a reface nivelul de azot în sol.

În timp ce aceste progrese făceau porumbul
o recoltă dorită de fermierii americani,

politica agricolă din SUA a limitat
producțiile fermierilor

pentru a asigura prețuri mari de vânzare.

Dar în 1972, președintele Richard Nixon
a renunțat la aceste limitări

în timp ce negocia vânzarea de cantități
uriașe de grâne Uniunii Sovietice.

Cu această nouă tranzacție comercială
și cu tehnologia de război,

producția de porumb a ajuns
un fenomen global.

Acești munți de porumb au inspirat
diverse preparate.

Amidonul de porumb era folosit ca agent
de îngroșare, de la benzină la lipici,

sau procesat într-un îndulcitor ieftin,
numit sirop de porumb bogat în fructoză.

Porumbul a devenit rapid
unul din cele mai ieftine furaje din lume.

Astfel se putea obține
o producție de carne ieftină,

care a dus la creșterea
cererii de carne și furaje de porumb.

Astăzi, oamenii consumă
doar 40% din tot porumbul cultivat,

în timp ce restul de 60% sprijină
industria bunurilor de consum din lume.

Cu toate acestea, răspândirea acestei
cereale-minune are consecințele ei.

Resursele de apă globală sunt poluate
de excesul de nitrat de amoniu din lanuri.

Porumbul reprezintă o mare parte
din emisiile agricole de carbon,

parțial din cauza creșterii
producției de carne pe care o permite.

Siropul de porumb poate contribui
la apariția diabetului și obezității.

Dezvoltarea agriculturii monoculturale

a făcut rezerva noastră de hrană periculos
de vulnerabilă la dăunători și patogeni -

un singur virus ar putea infecta rezerva
mondială din această cultură omniprezentă.

Porumbul a evoluat de la o plantă stufoasă

la un element esențial
pentru industriile lumii.

Timpul însă va spune dacă ne-a condus
într-un labirint al nesustenabilității.