Sensul vieții potrivit Simonei de Beauvoir - Iseult Gillespie

Vezi lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/the-meaning-of-life-according-to-simone-de-beauvoir-iseult-gillespie

La vârsta de 21 de ani, Simone de Beauvoir a devenit cea mai tânără persoană care a dat examenele de filozofie de la cea mai respectată universitate din Franța. Dar îndată ce și-a însușit regulile filozofiei, și-a dorit să le încalce. Dorința ei de a explora lumea fizică pe deplin îi va modela viața și într-un final, îi va inspira noi filozofii radicale. Iseult Gillespie explorează viața revoluționarului gânditor.

Lecție de Iseult Gillespie, regie de Sarah Saidan.

La 21 de ani, Simone de Beauvoir
a devenit cea mai tânără persoană

care a dat examenele de filozofie
la cea mai bună universitate din Franța.

Le-a trecut cu brio.

Dar îndată ce și-a însușit
regulile filozofiei,

și-a dorit să le încalce.

Fusese educată conform
Teoriei formelor a lui Platon,

ce respinge lumea fizică,
fiind o reflecție defectă

ale adevărurilor supreme
și ale idealurilor monotone.

Însă pentru Beauvoir, viața pământească
era captivantă, senzuală și nu statică.

Dorința ei de a explora lumea fizică
pe deplin avea să-i modeleze viața

și într-un final, să inspire
o nouă filozofie extremă.

Dezbătând la nesfârșit cu partenerul ei
romantic și intelectual, Jean Paul Sartre,

de Beauvoir a explorat voința proprie,
dorința, drepturile, responsabilitățile

și valoarea experienței personale.

În anii după cel de-al
Doilea Război Mondial,

aceste idei s-au întrunit
într-o școală de gândire

care e mai apropiată
de creația lor: existențialismul.

În timp ce tradițiile iudeo-creștine

propovăduiau că oamenii sunt născuți
cu un scop prestabilit,

de Beauvoir și Sartre au propus
o alternativă revoluționară.

Ei susțineau că oamenii
sunt născuți liberi

și sunt aruncați în lume
fără un plan divin.

Aşa cum a recunoscut de Beauvoir,

libertatea lor reprezintă
o binecuvântare și o povară.

În „Etica ambiguității" ea susține
că cea mai mare obligație etică a noastră

e crearea propriului sens al vieții,

în timp ce protejăm libertatea altora
de a proceda la fel.

Aşa cum a scris de Beauvoir:

„O libertate care nu folosește

decât la negarea libertății
trebuie negată".

Această filozofie i-a provocat studenții
să găsească ambiguitățile și conflictele

pe care le provoacă dorințele noastre,
atât cele interne cât și cele externe.

Întrucât de Beauvoir dorea
să-și găsească propriul scop,

ea a început să se întrebe:

dacă oricine merită
să-și urmeze liber sensul vieții,

de ce era limitată de idealurile
societății asupra condiției femeii?

În ciuda scrierii, predării
și activismului său prolific,

de Beauvoir se străduia
să fie luată în serios de colegii săi.

Ea a respins educația sa catolică
și așteptările matrimoniale

pentru a studia la universitate

și pentru a scrie memorii,
ficțiune și filozofie.

Însă riscurile pe care și le-a asumat
prin alegerea acestui stil de viață

nu au fost înțelese
de mulți dintre omologii săi bărbați,

care considerau
că aceste libertăți li se cuvin.

Ei nu aveau niciun interes intelectual
în opera lui de Beauvoir,

ce explora viețile interioare ale femeii,

precum și relația deschisă
și bisexualitatea autoarei.

Pentru a transmite importanța
perspectivei sale,

de Beauvoir a început să scrie
cea mai provocatoare carte de până atunci.

Așa cum a pus bazele existențialismului,

acum ea avea să redefinească
limitele genului.

Publicată în 1949, „Al doilea sex"
susține că, precum sensul vieții noastre,

genul nu este predestinat.

Aşa cum a scris celebra de Beauvoir:

„Nu te naști femeie, ci devii femeie".

Iar pentru a „deveni" femeie, ea afirma,
trebuia să devii Celălalt,

De Beauvoir a definit această Alteritate
drept procesul de etichetare a femeilor

drept inferioare bărbaților,
care au definit istoric

și încă definesc idealul umanității.

Drept Celălalt, ea afirma că femeile
erau considerate inferioare bărbaților,

deci limitate în mod sistematic
de a-și urma libertatea.

„Al doilea sex" a devenit
un tratat feminist important,

oferind o istorie detaliată
a opresiunilor femeilor

și o mulțime de mărturii anecdotice.

Îmbinarea dintre experiența personală

și perspectiva filozofică
din „Al doilea sex",

a oferit un limbaj nou
pentru a discuta teoria feministă.

Astăzi, acele conversații sunt totuși
bazate pe insistența lui de Beauvoir

că în căutarea egalității

„nu e nicio separare
între filozofie și viață".

Ca orice altă lucrare fundamentală,
ideile din „Al doilea sex"

au fost discutate pe larg
chiar de la publicarea sa.

Mulți gânditori moderni
au explorat alte căi

prin care oamenii erau făcuți Ceilalți,
nerecunoscute de către de Beauvoir.

Acestea includ identitățile rasiale
și cele economice,

precum și un spectru mai larg al genului
și al identităților sexuale de astăzi.

Moștenirea lui de Beauvoir
e complicată și mai mult

de acuzațiile de agresiune sexuală
de către doi studenți ai săi.

În vederea acestor acuzații,

i-a fost retras dreptul de a preda
din cauza abuzului de poziție.

În această privință și altele,

viața lui de Beauvoir
rămâne controversată,

iar opera sa reprezintă
un moment discutabil

în apariția timpurie a feminismului.

Ea a luat parte în acele conversații
pentru tot restul vieții sale;

scriind ficțiune, filozofie și memorii
până la moartea sa în 1986.

Astăzi, opera sa oferă un limbaj filozofic

pentru a fi reinventat,
revizionat și răzvrătit —

un răspuns pe care acest
gânditor revoluționar l-ar fi acceptat.