Destăinuiri dintr-o viață dedicată dansului

„Dansul poate eleva experiența noastră umană dincolo de cuvinte” afirmă Judith Jamison, director artistic emerit al Teatrului American de Dans Alvin Ailey. Între câteva interpretări din operele clasice „Revelații” și „Țipăt”, Jamison reflectează asuprea puterii dansului de a transforma istoria în artă care încântă publicul din întreaga lume. (Interpretări de Solomon Dumas, Samantha Figgins şi Constance Stamatiou)

(Muzică: „Aruncați-vă în apă”
de Ella Jenkins)

Aruncați-vă în apă,

Aruncați-vă în apă, copii,

Aruncați-vă în apă,

Domnul va tulbura apele acestea

Oh, de ce nu vă aruncați în apă

Aruncați-vă în apă, copii

Aruncați-vă în apă

Domnul va tulbura apele acestea

Îl vedeți pe omul îmbrăcat complet în alb

Domnul va tulbura apele acestea

Arată ca un izraelit

Domnul va tulbura apele acestea

Aruncați-vă în apă

Aruncați-vă în apă, copii

Aruncați-vă în apă

Domnul va tulbura apele acestea

Îl vedeți pe omul îmbrăcat complet în roșu

Domnul va tulbura apele acestea

Pare omul pe care l-a condus Moise

Domnul va tulbura apele acestea

Aruncați-vă în apă

Aruncați-vă în apă, copii

Aruncați-vă în apă

Domnul va tulbura apele acestea

Domnul l-a izbăvit pe Daniel

pe Daniel, pe Daniel

Nu-i așa că Domnul l-a izbăvit pe Daniel

De ce n-ar face asta cu fiecare om?

Nu-i așa că Domnul l-a izbăvit pe Daniel?

pe Daniel, pe Daniel

Nu-i așa că Domnul l-a izbăvit pe Daniel?

De ce n-ar face asta cu fiecare om?

Omul a mers până la râu

Omul a mers până la râu

Omul a mers până la râu

A mers acolo să se roage

Omul a mers până la râu

Omul a mers până la râu

Omul a mers până la râu

Ca să își spele păcatele

S-a spălat toată ziua,
S-a spălat toată noaptea

S-a spălat până ce mâinile
îi erau pline de răni

S-a spălat toată ziua,
S-a spălat toată noaptea

Până ce nu mai avea ce spăla

Omul a mers până la râu

Omul a mers până la râu

Omul a mers până la râu

(Muzica se estompează)

(Aplauze)

(Juliet Blake) Iar acum
să o primim în mod călduros

pe cea care e director artistic emerit
al Teatrului American de Dans Alvin Ailey,

Judith Jamison.

(Aplauze)

Judith Jamison: Mulțumesc!

Cum sunteți?

(Publicul ovaționează)

JJ: Voi știți că tocmai
ați fost la biserică?

(Râsete)

Tocmai ați văzut un botez, da?

Acesta face parte dintr-o piesă minunată
creată de domnul Ailey în 1960,

numită „Revelații”.

Domnul Ailey avea 29 de ani când a făcut
coregrafia acestei capodopere.

A fost dansată în întreaga lume
și a fost înțeleasă în mod universal

deoarece el a înțeles umanitatea
din noi toți.

„Revelații” e o reflecție a unei călătorii
pe care o facem cu toții în viață,

și, sper eu, cu toții în mod triumfător.

Acesta a fost magia lui Alvin Ailey.

Putea să te remarce, adică publicul,

să mă remarce, adică dansatoarea,

și să vadă conexiunea dintre noi,

și a coregrafiat opere
care ne conectau pe noi pe toți.

Deci simțeai că el relata
întocmai povestea ta,

în timp ce eu simțeam
că o dansam pe a mea.

Am început să dansez
de la vârsta de șase ani

în Philadelphia.

Eram firavă...

(Râsete)

Tenul de culoarea ciocolatei,

un copil cu picioare până la subsuori.

Primul meu spectacol pe care l-am avut
la Școala de Dans Judimar,

a fost într-o cămașă în carouri roșii,

pantaloni de stambă, pantofi de balet roz,

și dansam pe „Sunt un bătrân cowboy
din Rio Grande.”

Am adorat fiecare clipă a spectacolului

Adică, am adorat efectiv
fiecare clipă a spectacolului,

în special atunci când am auzit aplauzele,

și am știut foarte bine,
atunci când aveam șase ani

că „Asta e pentru mine.”

(Râsete)

La șase ani nu te gândești

că asta are să fie cariera vieții tale,

dar atunci a fost momentul perfect.

Am dansat în timpul școlii
și în timpul colegiului,

și încă nu m-am prins
că asta voiam efectiv să fac.

Am mers la o probă

și eram îngrozită -

e singura probă la care am mers
în viața mea -

şi când am fost eliminată
de la acea audiere -

deoarece am crezut că atunci
când mi s-a spus „Mulțumim mult”

asta însemna să rămân.

(Râsete)

Am alergat sus pe scări,

și acolo era un bărbat
care stătea pe scări.

Eu abia l-am văzut.

Era un observator.

Peste trei zile acel bărbat m-a chemat

și m-a întrebat dacă vreau să mă alătur
Teatrului de Dans Alvin Ailey.

Exact așa s-a întâmplat, oameni buni,
asta e povestea mea.

Nu e nicio dramă sau traumă.

(Aplauze)

Am petrecut 15 ani dansând
în cadrul acelei companii

și apoi am condus-o
timp de aproximativ 21 de ani.

Dacă erai de culoare și pe deasupra
afro-american și dansatoare

oricând între anii '40 și '70,

aveai multe de spus,

pentru că vocea ta nu era auzită.

Și nu erai reprezentată
după cum erai în realitate.

Alvin Ailey a avut curajul,

chiar în mijlocul Mișcării
pentru Drepturile Civile,

să prezinte adevărul despre cine eram noi,

creativitatea noastră, frumusețea noastră,

inteligența noastră, talentul nostru

erau toate parte intrinsecă
a strălucitoarei culturi americane.

Scopul nostru a fost mereu
acela de a educa, de a încânta

și de a eleva publicul nostru.

Domnul Ailey avea convingerea
că dansul vine de la oameni

și trebuia livrat înapoi oamenilor.

Nu dansam doar pentru a dansa.

Misiunea noastră era de a servi oamenii.

O numim depăşire acum,

însă mereu a fost parte
din ceea ce am fost și încă mai suntem,

60 de ani mai târziu
și până în ziua de azi.

Să includem publicul

a fost mereu un scop important
al companiei noastre.

Ne întrebăm: pentru cine dansăm?

De ce dansăm, dacă nu pentru a arăta
oamenilor cum e să fii uman

și a ne conecta cu publicul
pentru care dansăm.

Mereu ne-am simțit responsabili
să ne asigurăm de faptul că oamenii

înțeleg că ceea ce facem
e o parte a moștenirii lor.

Nu facem asta doar în America,

o facem în întreaga lume.

Mergem în turnee mai mult decât
oricare altă companie de dans din lume.

După ce Nelson Mandela
a fost eliberat din închisoare,

ne-am gândit că a sosit vremea
să mergem în Africa de Sud.

Și asta a fost un fel de extindere.

Am mers în Johannesburg, Soweto,

și alte câteva orașe care se aflau
cu adevărat într-o situație disperată.

Și mi-a venit ideea când eram acolo:

„Suntem aici în inima Mamei Africa

și noi încercăm să-i învățăm
pe acești oameni cum se dansează?”

(Râsete)

Însă aceștia erau interesați
de afro-americanismul nostru

și de cultura pe care am dezvoltat-o
în ultimii 400 de ani.

Am mers în turnee în întreaga lume
de mai multe ori,

fie că am fost în Europa,
în America de Sud, în Asia

sau altundeva,

publicul era în culmea fericirii
și exaltat.

Voi păreați în culmea
fericirii și exaltați.

Uneori cu lacrimi în ochi,

fiindcă această comunicare non-verbală
chiar funcționează.

E ca și cum i-ai îmbrățișa pe toți.

Alvin n-a fost nevoit să ne explice

ce se întâmpla pe vremea aceea,
în anii '60 și '70;

era evident pentru ce făceam treaba asta.

Știa despre ce era vorba în vremea aceea

și nu îi era teamă
să exprime asta prin dans.

A exploatat fiecare emoție
pe care o avea și o aveam,

de la mânie la fericire, la durere

și la tot ce se află între acestea,

el ne cunoștea pe toți.

A luat istoria noastră
și a transformat-o într-un dans puternic.

El și cu mine
ne-am intersectat generațional.

Nu era nevoie să discutăm prea multe,

deoarece ne înțelegeam în mod implicit
responsabilitățile comune.

Când m-a rugat să preiau compania

înainte să moară în 1989,

m-am simțit pregătită
să o duc mai departe.

Alvin și cu mine eram ca două
părți ale aceluiași copac.

El era rădăcina și trunchiul,

iar noi eram crengile.

Eu am fost muza sa.

Cu toții am fost muzele lui.

Baletul intitulat „Țipăt”,

pe care unii dintre voi
poate că l-ați văzut -

urmează să vedeți o parte din piesă -

a fost făcut despre mine,

Alvin a dedicat-o tuturor
femeilor de culoare

în special mamelor noastre.

Atunci când Alvin și cu mine
am intrat în studio

desigur că nu se gândea:

„Sunt aici, am să creez
o lucrare emblematică.”

Cunoașteți vreun artist care face asta?

Nu mergi în studio

ca să creezi ceva,

ci creezi ceea ce vine
din inimă și din suflet.

Și ai încredere că ai un dansator
cu care poți să împărtășești asta.

Locul de repetiție este un loc sacru,

unde nu poți da buzna

pentru că e vorba de faptul de a vorbi
unul altuia prin suflet.

Ar fi bine să ai ceva tehnică

pe lângă asta, ca să poți dansa.

(Râsete)

L-a adus pe Alvin al lui să vadă „Țipătul”
și eu am adus-o pe Judy a mea.

Tocmai am făcut pașii.

Acesta era un cadou
pentru ziua de naștere a mamei sale,

pentru că nu își putea permite
un cadou tangibil.

Când am interpretat pentru prima dată,

a fost epuizant fizic și emoțional.

Nu am interpretat întreaga piesă
de la început până la final.

Baletul durează 16 minute.

E vorba despre o femeie mândră
care a trecut prin iad și înapoi

în decursul călătoriei sale
de-a lungul Atlanticului.

E epuizată,

e regină,

iar în această secțiune,
veți vedea că e triumfătoare.

A reușit să facă ceea ce și-a propus

și, în ultimul pas
pe care-l întreprinde,

învinge orice este negativ,

cu puterea ei imensă.

În ultimul pas, ea sapă în pământ

și atinge cerul...

căci își eliberează spațiul
pentru următoarea călătorie.

Am interpretat această piesă în 1971,

și încă mai eliberăm spațiu.

Permiteți-mi să vă mai spun
o ultimă idee.

Ne aflăm în secolul XXI,

încă mai luptăm pentru drepturile civile.

Nu trece o zi

fără a fi conștienți de bătălia
care continuă.

Cred cu tărie că dansul ne poate eleva
experiența umană

mai presus de cuvinte.

Când stai în întuneric,

în teatru,

având o experiență personală,

nu te simți blocat sau înțeles greșit.

Te simți deschis,

viu,

și, sperăm noi,

inspirat.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)

(Muzică: „Chiar acum. Fii liber.”
de East Harlem)

Vreau să merg
acolo unde bate vântul nordic,

Vreau să știu ce știe șoimul

Vreau să merg
acolo unde se duce gâsca sălbatică

Pasărea care zboară sus, zboară sus,
zboară deasupra

Vreau să văd norii deasupra capului meu

Nu vreau un pat cumpărat din magazin

Am să trăiesc până când voi fi mort

Mamă, mamă
Salvează-ți copilul

Chiar acum, fii liber

Chiar acum, fii liber

Chiar acum, fii liber

Nu vreau un pat cumpărat din magazin

Chiar acum

Vreau să văd norii deasupra capului

Fii liber

Nu e timp să te temi

Mamă, mamă, mamă
Salvează-ți copilul

(Muzică)

Nu vreau un pat cumpărat din magazin

Chiar acum

Vreau să văd norii deasupra capului meu

Fii liber

Nu e timp să te temi

Mamă, salvează-ți copilul

Vreau să văd un curcubeu pe cer

Vreau să văd cum trec norii

Mi-ar putea face durerea mai ușoară

Doamne, Doamne, Doamne
Unde voi fi mâine seară?

Chiar acum

Fii liber

Chiar acum, fii liber

Chiar acum, fii liber

Chiar acum, fii liber

Chiar acum, fii liber

Chiar acum, fii liber

Chiar acum, fii liber

(Muzica se estompează)

(Aplauze)

(Ovații)

(Aplauze)

(Ovații)

(Aplauze)