Cum puteți ajuta la salvarea fluturelui monarh și a planetei

Fluturii monarh au o rată de mortalitate alarmantă în toată lumea; se întrevede o dispariție ce ar putea pune în pericol și viața umană. Dar avem exact ceea ce ne-ar putea ajuta să salvăm aceste insecte, spune autoarea Mary Ellen Hannibal: cercetătorii amatori. Aflați cum acești voluntari locali joacă un rol esențial în măsurarea și salvarea populației de monarhi în scădere și în ce mod v-ați putea alătura pentru a ajuta să protejăm natura.
(Veți fi într-o companie bună: Charles Darwin a fost un cercetător amator!)

Salutare!

Obișnuiesc să spun că aș vrea
ca fluturii să poată vorbi,

recent însă m-am răzgândit,

fiindcă deja trăim într-o lume
destul de zgomotoasă.

Vă puteți imagina dacă fluturii
ar pălăvrăgi peste tot?

Dar aș vrea să le pun
fluturilor o întrebare:

care e sensul unor istorii despre ei,
pe care noi oamenii le tot spunem?

Fiindcă în mod uimitor, în toată lumea,
culturile au istorii foarte asemănătoare,

mitologii asemănătoare despre fluturi
referitoare la sufletul uman.

Unele culturi ne spun că fluturii
poartă sufletele copiilor

care au murit pe nedrept sau prea devreme,

iar alte culturi ne spun

că fluturii poartă sufletele
strămoșilor noștri printre noi.

Acest fluture se numește Kallima inachus.

Pe o parte, pare a fi un fluture frumos,

iar pe cealaltă parte, seamănă cu o frunză

și se pliază ca o frunză
pentru a se feri de prădători.

Acum îl vezi, acum nu-l mai vezi,

ceva ascuns, ceva descoperit.

Probabil ideile noastre
despre sufletul uman

provin de la acest fluture.

Deci e posibil ca fluturii să aibă

un fel de rol supradimensionat
în viața noastră de apoi.

Dar în această viață, în această lume,
fluturii sunt în mare pericol.

Aceasta e o molie.

Moliile și fluturii sunt înrudiți.
Moliile de obicei zboară noaptea.

Aceasta se numește „praedicta”,

fiindcă Darwin a prezis
că ea trebuie să existe.

Deci astăzi, mai mult de 60
de specii de fluturi

sunt pe cale de dispariție în toată lumea,

dar mai mult de atât,

numărul insectelor este în scădere.

În ultimii 50 de ani,
am pierdut aproape 50%

din numărul total de insecte.

E o adevărată catastrofă.

Ne-ar putea afecta într-un mod mai grav
și mai rapid decât schimbarea climatică,

fiindcă fluturii nu contribuie mult
la ecosistemul de care depindem,

însă ei fac lucruri
pentru alte creaturi de care depindem,

și asta e valabil
pentru viața tuturor insectelor.

Viaţa insectelor se află la baza
sistemelor noastre de menținere a vieții.

Nu putem pierde aceste insecte.

Biodiversitatea de pe tot globul
e într-un mare declin.

Pierderea habitatului, pesticidele,
erbicidele și schimbarea climatică.

Pierderea habitatului e un lucru grav

și iată unde trebuie
să ne dezvoltăm mai bine,

mai conștient.

Trăim în cele mai grele vremuri,

suntem cam împovărați
de problemele noastre.

Dar suntem și în cele mai bune vremuri;
avem noutăți foarte bune.

Avem exact ce ne trebuie.

Avem platforma potrivită
pentru a salva natura.

Se numește știința cetățenilor.

Deci știința cetățenilor e un termen
folosit pentru oamenii fără doctorat

ce contribuie la cercetarea științifică.

Uneori, e numită știința comunității,

ce ajunge la scopul comun
al științei cetățenilor,

cel de a face ceva împreună
pentru bunul comun.

E o știință pentru amatori.

În prezent viteza sa e intensificată
de o mare putere de calcul,

de analiză statistică și de smartphone,

dar e o practică veche
pe care oamenii au aplicat-o mereu.

E o știință pentru amatori.

Știința profesională își are rădăcinile
în știința pentru amatori.

Charles Darwin a fost
un cercetător amator.

El nu a avut studii superioare
și a lucrat doar pentru sine.

Deci cineva i-a arătat lui Darwin
această orhidee stea din Madagascar,

cu o ramificație de 30 cm lungime

și această ramificație e partea
unde se găsește nectarul.

Deci această persoană
i-a arătat-o lui Darwin și i-a spus:

„Aceasta demonstrează că evoluția
nu are loc în mod natural.

Această floare arată că doar Dumnezeu
poate aduce aceste creaturi bizare

și aparent înșelătoare pe pământ,

fiindcă nicio insectă
nu ar putea-o poleniza.

Dumnezeu o reproduce”.

Iar Darwin a spus:
„Sunt sigur că există undeva o insectă

cu o trompă destul de lungă
pentru a poleniza orhideea-stea”.

Şi el avea dreptate.

Aceasta e o hartă a fluturelui monarh.

Deci, povestea fluturelui monarh
e diferită de cea a moliei,

însă reflectă aceeași idee de bază
pe care a avut-o Darwin numită coevoluție,

iar coevoluţia e elementul central
al modului în care funcționează natura

și elementul central al lucrurilor
ce nu funcționează astăzi în natură.

Deci cu timpul, în timp ce molia
și-a dezvoltat trompe mai lungi,

planta și-a dezvoltat
o ramificație mai lungă.

Peste milioane de ani,

planta și molia și-au creat o relație

în care ambele își îmbunătățesc
șansele de existență.

Fluturele monarh are o relație
de coevoluție diferită,

aceasta fiind baza problemelor
fluturelui monarh din prezent.

Aceasta e harta migrării
fluturelui monarh.

Monarhul face acest lucru uimitor

și pe parcursul anului,
traversează toată America de Nord.

Face acest lucru
în patru sau cinci generații.

Primele generații trăiesc
doar câteva săptămâni.

Ei se înmulțesc, depun ouă și apoi mor.

Următoarea generație apare ca fluturi
și trece la o altă etapă a călătoriei.

Nimeni nu știe cum o fac.

Între timp se repetă a cincea generație,
ce trăiește mai mult,

ei iernează în Mexic și în California,

până ajung acolo,

acei fluturi se întorc
de unde au venit strămoșii lor,

dar unde nu au mai fost

și nici cei mai înrudiți cu ei
nu au mai fost pe acolo.

Nu știm cum reușesc asta.

Motivul pentru care știm
că migrează astfel,

mai avem încă multe
întrebări fără răspuns

despre migrația monarhului,

e datorită științei cetățenilor.

Decenii întregi oamenii au observat

fluturii monarh, unde și când îi văd

și au trimis aceste observații
platformelor precum Journey North.

Aceasta e o hartă
a unor observații ale fluturilor

trimise pentru Journey North.

După cum puteți vedea,
punctele sunt codificate

în funcție de perioada
în care au fost făcute acele observații.

Aceste cantități mari de date
ajung la Journey North

și creează o hartă
din această perioadă de-a lungul unui an

a locului unde se îndreaptă monarhul.

De asemenea, tot datorită
științei cetățenilor,

înțelegem că numărul
fluturilor monarh tot scade.

Deci în 1980,
fluturii ce iernau în California

numărau patru milioane.

Anul trecut erau 30.000.

(Publicul suspină)

De la patru milioane la 30.000
din anul 1980.

Monarhii de pe coasta de est
o duc un pic mai bine,

dar și numărul lor scade.

Deci ce vom face în această privință?

Ei bine, foarte firesc,
nimeni nu cere nimănui să o facă,

oamenii de pe tot continentul
susțin fluturii monarh.

Miezul problemei pentru monarhi
e planta ce secretă lapte: aliorul.

E o altă relație de coevoluţie
și iată povestea ei.

Aliorul este toxic.

Conține un venin ce a evoluat

pentru a nu permite
altor insecte să o mănânce,

însă monarhul a legat
un alt tip de relație,

o strategie diferită cu aliorul.

Acesta nu doar tolerează toxina,

monarhul sechestrează
toxina în corpul său,

devenind otrăvitor pentru prădători.

Fluturii monarh
își vor depune ouăle pe alior,

iar omizile monarh vor mânca doar aliorul,

fiindcă au nevoie ca acea toxină
să creeze ceea ce sunt ca specie.

Deci oamenii plantează aliorul
în toată ţara

unde a fost pierdut
din cauza distrugerii habitatului,

a uzului de pesticide, de erbicide
și a impactului schimbării climatice.

Puteți crea o mulțime
de habitate pentru fluturi

și un habitat polenizator pe pervaz.

Mergeți la o grădină botanică locală

și aflați ce este specific
locului în care locuiți

și veți face lucruri frumoase.

Știința cetățenilor poate face mai mult
decât să salveze fluturii monarh.

Aceasta poate ajunge
până la nivelul necesar

de mobilizare pentru a salva natura.

Iar acesta e un exemplu.

E numit City Nature Challenge,

un proiect ce aparține
Academiei de Științe a Californiei

și Muzeului de Istorie Naturală
din Los Angeles.

Timp de patru ani, City Nature Challenge
a ordonat orașelor de pe tot globul

să participe la numărarea
biodiversității din orașele lor.

Avem aproximativ un milion
de observări ale biodiversității

colectate de oameni
de pe tot globul în luna aprilie.

Câștigătorul din acest an
a fost Africa de Sud,

spre disperarea orașului San Francisco.

(Râsete)

Priviți-i, ei au o biodiversitate
mai mare decât noi.

E interesant ce se descoperă
atunci când începi să vezi

care sunt resursele naturale
ale locului unde trăieşti,

fiindcă cu cât mergem înainte,

ne dorim să trăim
unde e mai multă biodiversitate.

Şi apropo, știința cetățenilor

e un instrument potrivit
pentru justiția socială

și pentru atingerea scopurilor
justiției mediului.

Trebuie să avem informații
și să arătați o imagine,

trebuie să indici o cauză

și apoi e nevoie de un atac precis

pentru a ajuta la rezolvarea
acelei probleme.

Cred că City Nature Challenge
ar trebui să fie premiat de ONU.

A mai fost făcut un astfel
de efort global în numele naturii

întreprins în acest mod coordonat?

E uimitor, e fantastic

și e un lucru destul de esențial

și primim informații interesante
despre fluturi și despre alte creaturi

când efectuăm aceste campanii biologice.

City Nature Challenge funcționează
cu ajutorul instrumentului iNaturalist,

iar acesta e medicamentul de intrare
în știința cetățenilor. (Râsete)

Vă sugerez să vă înscrieți
de pe laptop sau de pe calculator

și apoi să instalați aplicația pe telefon.

Cu iNaturalist, fotografiezi o pasăre,
un gândac, un șarpe sau orice

și inteligența artificială

și un expert verifică acea observație.

Aplicația oferă datele observării,
timpul, latitudinea și longitudinea,

geolocalizează acea observație.

Acestea sunt datele,
așa funcționează știința cetățenilor.

Apoi aceste date sunt distribuite

și această distribuire reprezintă
sufletul științei cetățenilor.

Când distribuim informațiile,

vedeam mult mai bine ce se întâmplă.

Nu putem vedea
întreaga migrație a monarhului

fără să distribuim datele
adunate de-a lungul deceniilor,

văzând inima și sufletul
despre cum funcționează natura

prin știința cetățenilor.

Acesta e fluturele albastru Xerces,

ce a dispărut când și-a pierdut
habitatul din Golden Gate Park.

El a avut o relație de coevoluţie
cu o furnică și asta deja e altă poveste.

(Râsete)

Am să închei discursul cu o rugăminte,

vă rog să participați
în știința cetățenilor sub orice formă.

E un lucru surprinzător de pozitiv.

E nevoie de o armată de oameni
ca să funcționeze.

Şi doar voi adăuga faptul că fluturii

probabil au într-adevăr destule pe cap

fără să poarte sufletele oamenilor.

(Râsete)

Dar sunt multe lucruri
pe care nu le știm, nu-i aşa?

Şi cum rămâne cu toate acele istorii?
Ce ne spun aceste istorii?

Poate sufletele noastre
au coevoluat odată cu fluturii?

Desigur, suntem legați de fluturi
mult mai profund decât știm,

iar misterul fluturelui nu va fi dezvăluit

dacă nu-i vom salva.

Deci, vă rog, alăturați-vă
pentru a salva natura acum.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)