-
Cred că cele mai interesante monumente
-
sunt fie cele care dispar,
-
își pun întrebări,
-
sau complică unele din poveștile
-
în care credem.
-
(sirenă de ambulanță)
-
Propun de ceva timp
-
o abordare a anti-monumentului,
-
una care le permite oamenilor
-
să se reprezinte pe ei.
-
M-am îmbolnăvit de COVID
în martie aici în New York.
-
Mi-a fost destul de rău,
eu am astm.
-
Să nu poți respira
te face să te simți neputincios.
-
Cred că multe
din cazurile de care am auzit
-
erau despre membri ai familiei
-
care erau internați
-
și nu-i puteai însoți
-
iar după două săptămâni au murit
-
și nu puteai merge
nici la înmormântare.
-
Eu sunt mexican și noi
ne gândim constant la moarte
-
la toate tradițiile,
paharele închinate
-
și lucrurile pe care la facem
pentru a ne împăca cu pierderea
-
care sunt esențiale
-
pentru supraviețuirea comunității noastre.
-
Toate astea au fost interzise.
-
Muzeul Brooklyn lucrează
să fie o punte de legătură
-
între proiectul artistic
și comunitățile din New York
-
pentru ca oamenii
să poată comemora
-
piederea celor apropiați.
-
Nu se prea vorbește despre moarte
în cultura chineză.
-
(Cartierul Chinezesc)
-
Este văzută ca un semn rău
-
care ar putea să aducă
alte decese sau ghinion.
-
Teama există de dinainte de pandemie.
-
Cred că din cauza pandemiei
oamenii sunt prea speriați
-
să vorbească despre moarte.
-
Mătușa mea s-a stins în martie.
-
Ea era totul pentru noi.
-
Ne-a fost greu
să înțelegem și să acceptăm
-
că mătușa a murit
când tocmai ne văzusem
-
de Anul Nou chinezesc
cu puțin timp înainte.
-
Un obicei la înmormântările chinezilor
-
este să arzi bilete funerare.
-
Oamenii fac sculpturi din papier mâché
-
care reprezintă bunuri materiale.
-
Spre exemplu, o casă, o mașină,
un iPhone.
-
Dar nu ni s-a permis,
-
n-am putut să ne strângem
ca să ne amintim împreună
-
și să ne consolăm
alături de cei apropiați
-
ca să trecem peste
-
fără să simțim tristețea
atât de puternic.
-
Eu și studioul meu am decis
să facem o lucrare
-
care să le permită oamenilor
-
să se strângă
si să vadă un eveniment live.
-
A fost important să fie live
-
ca cineva din alt fus orar
să se poată loga
-
și să participe
alături de cei dragi.
-
Fisura din Clepsidră este
un braț robotic controlat
-
de un software special conceput.
-
Ne trimiți o fotografie a cuiva drag,
o rudă sau un prieten
-
prin site-ul
acrackinthehourglass.net.
-
Fotografia este analizată
și este reprodusă încet
-
folosind nisip dintr-o clepsidră.
-
Pe măsură ce imaginea apare,
-
două camere transmit procesul live.
-
Astfel, când participi,
-
poți invita prietenii
să se logheze și să urmărească.
-
Lucrarea este rezultatul colaborarării
-
celor care lucrează în studioul meu,
-
Ideea vine din discuțiile lor
-
și din dorința de a face ceva
-
ca să nu ne mai simțim
atât de izolați.
-
Când intri în holul
Muzeului Brooklyn
-
și vezi toate acele chipuri
-
observi schimburi de priviri
-
peste tot prin cameră.
-
Majoritatea portretelor se uită
direct la tine.
-
Cei mai mulți aleg fotografii
-
în care persoana nu este distantă,
sau își ferește privirea
-
ci se uită direct la cameră.
-
La un moment dat
imaginea se înclină lent
-
și gravitația face nisipul să cadă
-
șterge portretul
-
și recuperează nisipul
care va fi refolosit
-
pentru alte portrete.
-
Toate portretele, sute până acum,
sunt făcute
-
cu același nisip.
-
Aspectul ăsta este important pentru mine
-
pentru că sugerează
solidaritate universală
-
și conexiune umană.
-
Când mă simt optimist
-
mă gândesc că există empatie
-
și că oamenii înțeleg
-
că i s-ar putea întâmpla
oricui de oriunde
-
ceea ce ne aduce împreună
-
și ne face să înțelegem ceva invizibil.
-
Lucrurile efemere te pot ajuta
să-ți amintești.
Art21