Ce s-a întâmplat de fapt în timpul Proceselor Vrăjitoarelor din Salem - Brian A. Pavlac

Vizionați lecția întreagă: https://ed.ted.com/lessons/what-really-happened-during-the-salem-witch-trials-brian-a-pavlac

Ai fost acuzat de o infracțiune pe care nu ai comis-o. E imposibil să-ți dovedești nevinovăția. Dacă insiști că ești nevinovat, probabil vei fi găsit vinovat și executat. Dar dacă mărturisești, îți ceri iertare și incriminezi alte persoane, vei fi eliberat. Aceasta era alegerea cu care cei acuzați de vrăjitorie se confruntau în Salem, Massachusetts în secolul XVII. Cum au decurs lucrurile? Brian A. Pavlac investighează.

Lecție de Brian A. Pavlac, regizat de Lucy Animation Studio.

Ai fost acuzat de o infracțiune
pe care nu ai comis-o.

E imposibil să-ți dovedești nevinovăția.

Dacă insiști că ești nevinovat,

probabil vei fi găsit vinovat
și executat.

Dar dacă mărturisești, te căiești
și incriminezi alte persoane,

vei fi eliberat.

Vei minți sau vei risca să fii spânzurat?

Asta era decizia care trebuia luată
de cei acuzați de vrăjitorie

în satul Salem, Massachusetts
între februarie 1692 și mai 1693.

Acestea erau victimele paranoiei
împotriva supernaturalului,

ardorii religioase greşit direcţionate

și a unui sistem judiciar care punea preț
pe căință, și nu pe adevăr.

Salem a fost stabilit în 1626 de puritani,
un grup de protestanți englezi.

Viața era strictă și izolată
pentru locuitorii din Salem.

Luptele cu vecinii lor, amerindienii,

și grupurile de coloniști francezi,
erau un lucru obișnuit.

Oamenii se temeau de foamete și boli,

iar relațiile dintre locuitori
erau tensionate.

Lucrurile s-au înrăutățit când iarna
din 1692 a fost cea mai friguroasă.

În acea iarnă, două verișoare,

Betty Parris, de 9 ani,
și Abigail Williams, de 11 ani,

au început să se poarte foarte ciudat.

Doctorul nu a găsit nimic în neregulă
cu starea lor fizică,

dar le-a diagnosticat
ca fiind sub „control diabolic".

Puritanii credeau că diavolul crea haos
în lume prin agenți umani,

sau vrăjitoare, care distrugeau natura,
invocau apariții diabolice

și torturau copii.

Când vestea s-a răspândit prin sat,
simptomele au început să se extindă.

Relatările descriu fete de 12 ani,
afectate, care își contorsionau corpurile,

erau furioase, plângându-se
de mâncărimi de piele.

Patru dintre acele fete au acuzat
de supliciu trei femei din sat.

Cele trei acuzate erau considerate
oarecum străine.

Pe 29 februarie,
autoritățile au arestat-o pe Sarah Good,

o mamă însărcinată săracă
ce avea o fetiță;

Sarah Osbourne,
care a absentat de mult de la biserică

și a dat în judecată familia
unuia dintre acuzatori,

și Tituba, o sclavă
din casa lui Betty Parris,

știută doar după prenume.

La început, Tituba a negat
că le-a făcut rău fetelor.

Apoi a mărturisit că practică vrăjitorie
la ordinele diavolului,

și le-a acuzat pe Good și Osbourne
că au forțat-o să facă aceste lucruri.

Osbourne și Good au continuat
să se declare nevinovate.

Osbourne a murit în închisoare, în timp
ce soțul lui Good s-a întors impotriva ei,

declarând că „e o vrăjitoare
sau va fi una curând”.

Fetița de patru ani a lui Good
a fost încarcerată

și până la urmă a depus mărturie
împotriva mamei sale.

Între timp, Good a născut în închisoare.

Copilul a murit, ea a fost condamnată
și spânzurată la puțin timp după.

Tituba a fost ținută în arest până în mai,
iar mai apoi a fost eliberată.

Aceste trei victime au constituit
doar începutul.

Deoarece acuzațiile s-au multiplicat,
altele, precum Tituba,

au dat mărturie mincinoasă
pentru a se salva.

Conform rapoartelor, autoritățile
i-au spus unei vrăjitoare acuzate

că va fi spânzurată dacă nu va mărturisi,
și eliberată dacă va recunoaște.

Nu erau interesați să investigheze
temeinic acuzațiile,

și conform învățăturilor Bisericii,
preferau ca acuzații să mărturisească.

să-și ceară iertare și să promită
că nu vor mai practica vrăjitoria.

Instanța judecătorească accepta
tot felul de dovezi dubioase,

inclusiv și așa-numita „dovadă spectrală”

care cauza fetele să devină delirante
când erau atinse de fantome invizibile.

Pentru a complica lucrurile,
majoritatea juraților

erau rude cu cei acuzați,
compromițându-le obiectivitatea.

Cei care au avut curajul să vorbească,
cum ar fi judele Nathanial Saltonstall,

au fost considerați suspecți.

Până în primăvara lui 1693,
peste o sută de oameni au fost arestați,

iar 14 femei
și 6 bărbați au fost executați.

Până atunci, acuzațiile au început
să se răspândească și dincolo de Salem,

în comunitățile învecinate, devenind ținte
chiar și persoanele importante.

Când soția lui a fost acuzată,

guvernatorul coloniei Massachusetts
a suspendat procesele.

Sentințele au fost modificate,
captivii eliberați și arestările oprite.

Unii au speculat că fetele
aveau halucinații

cauzate de mucegai;

sau de o afecțiune care a cauzat
inflamarea creierului.

Dar nu se știe motivul felului
în care se comportau.

Ce se știe e că adulții acceptau
acuzațiile nebunești făcute de copii

ca dovezi ferme.

Astăzi, Procesele Vrăjitoarelor din Salem
rămân o poveste alarmantă

a pericolului gândirii de grup
și găsirii unui țap ispășitor,

și a puterii fricii
de a manipula percepția umană.