Ce m-a învățat citirea lentă despre scris
-
0:01 - 0:04A fost odată, demult, un Uriaș,
-
0:04 - 0:09un Uriaș egoist, a cărui grădină minunată
era cea mai frumoasă din tot ținutul. -
0:10 - 0:12Într-o seară, Uriașul a venit acasă
-
0:12 - 0:15și a găsit niște copii
jucându-se în grădina lui, -
0:15 - 0:16și s-a înfuriat.
-
0:17 - 0:20„Grădina mea este grădina mea!”
-
0:20 - 0:22a spus Uriașul.
-
0:22 - 0:25Și a construit în jurul ei un zid înalt.
-
0:26 - 0:31Autorul Oscar Wilde a scris povestea
„Uriașul cel egoist” în 1888. -
0:32 - 0:37Aproape o sută de ani mai târziu, Uriașul
s-a mutat în copilăria mea, în Brooklyn -
0:37 - 0:38și n-a mai plecat.
-
0:39 - 0:41Am fost crescută
într-o familie religioasă, -
0:41 - 0:44și am crescut citind
atât Biblia cât și Coranul. -
0:45 - 0:48Orele petrecute citind,
atât religie cât și lecturi de recreere, -
0:48 - 0:51au depășit cu mult orele
de vizionat programe la televizor. -
0:51 - 0:54În orice zi, ne puteai găsi
pe frații mei și pe mine -
0:54 - 0:57citind ghemuiți
într-un colț al apartamentului, -
0:57 - 0:59uneori nefericiți,
-
0:59 - 1:03fiindcă vara în New York City,
hidrantul explodează, -
1:03 - 1:06și spre marea noastră invidie,
îi puteam auzi pe prietenii noștri -
1:06 - 1:08jucându-se cu apa care țâșnea,
-
1:08 - 1:11bucuria lor imensă făcându-se simțită
prin ferestrele noastre deschise. -
1:12 - 1:15Dar am învățat că,
pe măsură ce mă afund în lectură, -
1:15 - 1:17cu cât aloc mai mult timp
fiecărei propoziții, -
1:17 - 1:20cu atât aud mai puțin
zgomotul din lumea exterioară. -
1:20 - 1:23Astfel, spre deosebire de frații mei,
care citeau în viteză, -
1:23 - 1:25eu citeam lent,
-
1:25 - 1:27foarte, foarte lent.
-
1:28 - 1:31Eram acel copil
care urmărea cuvintele cu degetul, -
1:31 - 1:36până când am fost dezvățată să fac asta;
copiii mari nu citesc cu degetul. -
1:36 - 1:40În clasa a treia, eram puși să stăm
cu mâinile împreunate pe bancă, -
1:40 - 1:44să le desfacem doar pentru a da pagina,
apoi să revenim în aceeași poziție. -
1:45 - 1:48Învățătoarea noastră nu era crudă.
-
1:48 - 1:49Erau anii '70,
-
1:49 - 1:52iar scopul era să ne facă să citim
nu doar la nivelul nostru, -
1:52 - 1:54ci mult mai avansat.
-
1:54 - 1:57Și mereu eram puși să citim mai repede.
-
1:58 - 2:01Dar în liniștea apartamentului meu,
departe de privirea învățătoarei, -
2:01 - 2:04urmăream cuvintele cu degetul.
-
2:04 - 2:07Și acel Uriaș egoist
mi-a spus din nou povestea lui, -
2:07 - 2:11cum se simțise trădat
de copiii care i se strecurau în grădină, -
2:11 - 2:13cum construise zidul înalt,
-
2:13 - 2:15care îi ținea pe copii afară,
-
2:15 - 2:18dar o iarnă cenușie
a căzut peste grădina lui -
2:18 - 2:20și a rămas acolo...
-
2:21 - 2:23De fiecare dată când reciteam
învățam ceva nou -
2:23 - 2:27despre pietrele de pe drum
cu care trebuiau să se joace copiii -
2:27 - 2:29când erau dați afară din grădină,
-
2:29 - 2:32despre gentilețea unui băiețel
care a apărut într-o zi, -
2:33 - 2:35și chiar despre Uriaș.
-
2:35 - 2:38Poate că nu erau chiar așa furioase
cuvintele lui. -
2:38 - 2:40Poate că erau o pledoarie pentru empatie,
-
2:40 - 2:42pentru înțelegere.
-
2:42 - 2:46„Grădina mea este grădina mea.”
-
2:48 - 2:50După mulți ani, am aflat
de un scriitor numit John Gardner -
2:50 - 2:53care numea asta „vis fictiv”
-
2:53 - 2:54sau „vis de ficțiune”,
-
2:54 - 2:58și am realizat că așa mă simțeam
în acea carte, -
2:58 - 3:01petrecând timpul cu personajele
și cu lumea creată de autor -
3:01 - 3:03în care eram invitată.
-
3:03 - 3:06Copil fiind, știam că poveștile
erau menite să fie savurate, -
3:06 - 3:09poveștile voiau să fie lente,
-
3:09 - 3:14și că unii autori petreceau luni,
poate ani de zile, scriindu-le. -
3:14 - 3:15Iar treaba mea ca cititor,
-
3:15 - 3:18mai ales ca cititor care dorea
ca într-o zi să devină scriitor, -
3:18 - 3:20era să respect acea poveste.
-
3:21 - 3:27Mult înainte de cablu sau internet
sau chiar de telefon, -
3:27 - 3:32erau oameni care împărtășeau idei
și informații și amintiri prin povești. -
3:32 - 3:35Este una din cele mai timpurii
forme de conectare tehnologică. -
3:36 - 3:38Era povestea a ceva mai bun
de-a lungul Nilului -
3:38 - 3:41care-i făcea pe egipteni să-l însoțească,
-
3:41 - 3:43povestea unui mod mai bun
de păstrare a morților -
3:43 - 3:46care a adus rămășițele lui Tutankamon
în secolul XXI. -
3:46 - 3:48Acum mai mult de două milioane de ani,
-
3:48 - 3:52când primii oameni
făceau unelte de piatră, -
3:52 - 3:54cineva trebuie să fi spus:
„Cum ar fi dacă...?” -
3:54 - 3:57Și altcineva și-a amintit povestea.
-
3:57 - 4:01Fie că au spus-o prin cuvinte,
gesturi sau desene, -
4:01 - 4:04a trecut mai departe, în amintire:
-
4:04 - 4:07fii atent și ascultă povestea.
-
4:08 - 4:09Lumea e tot mai gălăgioasă.
-
4:09 - 4:11Am trecut de la boxe portabile
-
4:12 - 4:16la Walkman, la CD playere,
-
4:16 - 4:18la iPod,
-
4:18 - 4:20la orice cântec dorim, oricând vrem.
-
4:21 - 4:24Am trecut de la patru canale
de televiziune din copilăria mea -
4:24 - 4:27la o infinitate de programe
transmise prin cablu. -
4:27 - 4:32Cu tehnologia care ne trimite
tot mai repede în timp și spațiu, -
4:32 - 4:35pare că vremea poveștilor
este dată la o parte, -
4:35 - 4:38adică chiar e scoasă din poveste.
-
4:39 - 4:42Dar chiar dacă atașamentul nostru
față de povești se schimbă, -
4:42 - 4:48sau capcanele care transformă cartea
în audio sau Instagram sau Snapchat, -
4:48 - 4:50trebuie să ne amintim
urmărirea cuvintelor cu degetul. -
4:50 - 4:53Amintiți-vă că acea poveste,
indiferent în ce format, -
4:53 - 4:56ne-a dus întotdeauna în locuri
unde nu credeam că vom ajunge, -
4:56 - 4:59ne-a prezentat oameni
pe care nu credeam că-i vom cunoaște -
4:59 - 5:02și ne-a arătat lumi
la care nu am fi avut acces. -
5:03 - 5:07În timp ce tehnologia
se mișcă tot mai repede, -
5:07 - 5:09eu sunt mulțumită cu ceva tot mai lent.
-
5:10 - 5:13Urmărind cuvintele cu degetul
am ajuns să scriu cărți -
5:13 - 5:16pentru oameni de toate vârstele,
-
5:16 - 5:18cărți care trebuie citite lent,
-
5:18 - 5:19care trebuie savurate.
-
5:20 - 5:24Dragostea mea de a privi lumea
în profunzime și cu atenție, -
5:24 - 5:27de a mă transpune
pe mine însămi în ea, și făcând asta, -
5:27 - 5:30de a vedea
multiplele posibilități ale poveștii, -
5:30 - 5:32s-a dovedit a fi un dar,
-
5:32 - 5:34fiindcă timpul pe îndelete
-
5:34 - 5:37m-a învățat ceva
ce trebuia să știu despre scris. -
5:37 - 5:41Iar scrisul m-a învățat
tot ce trebuia să știu despre a crea lumi -
5:41 - 5:44unde oamenii pot fi văzuți și auziți,
-
5:44 - 5:48unde experiențele lor pot fi acceptate,
-
5:48 - 5:51și unde povestea mea,
citită sau auzită de altă persoană, -
5:51 - 5:54le-a inspirat ceva
ce a devenit o conexiune între noi, -
5:54 - 5:56o conversație.
-
5:56 - 5:59Și nu despre asta este totul -
-
5:59 - 6:04să găsim o cale, la sfârșitul zilei,
să nu ne simțim singuri în această lume, -
6:04 - 6:08și o cale de a simți
că am schimbat-o înainte de a o părăsi? -
6:08 - 6:11De la piatră la ciocan, de la om la mumie,
-
6:11 - 6:15de la idee la poveste,
și totul rămas în amintite. -
6:17 - 6:20Uneori citim să înțelegem viitorul.
-
6:20 - 6:23Alteori citim să înțelegem trecutul.
-
6:23 - 6:27Citim să dispărem, să uităm
de vremurile grele în care trăim, -
6:27 - 6:30și citim să ne amintim
de cei ce au fost înaintea noastră, -
6:30 - 6:32și care au trăit vremuri mai grele.
-
6:33 - 6:35Eu scriu din aceleași motive.
-
6:36 - 6:40Înainte de a veni la Brooklyn, familia mea
trăia în Greenville, Carolina de Sud, -
6:40 - 6:43într-un cartier segregat numit Nicholtown.
-
6:44 - 6:46Toți de acolo eram descendenții unui popor
-
6:46 - 6:49căruia nu-i fusese permis
să învețe să scrie sau să citească. -
6:50 - 6:51Închipuiți-vă:
-
6:51 - 6:55pericolul de a înțelege
cum literele formează cuvinte, -
6:55 - 6:58pericolul cuvintelor în sine,
-
6:58 - 7:02al unui popor cu știință de carte
și poveștile lui. -
7:04 - 7:07Dar împotriva acestui pericol
de a fi amenințat cu moartea -
7:07 - 7:09pentru că păstram povestea,
-
7:09 - 7:11poveștile noastre n-au murit,
-
7:11 - 7:15fiindcă mai este încă o poveste
sub aceasta. -
7:15 - 7:17Și așa a fost dintotdeauna.
-
7:17 - 7:19Cât timp am comunicat,
-
7:19 - 7:21au existat straturi ale poveștii,
-
7:21 - 7:25povești sub povești și altele sub ele.
-
7:25 - 7:29Acesta este modul în care
povestea continuă să supraviețuiască. -
7:29 - 7:34Când am început să fac legătura
dintre modul cum am învățat să scriu, -
7:34 - 7:35modul cum am învățat să citesc
-
7:35 - 7:38și un popor aproape redus la tăcere,
-
7:38 - 7:43am realizat că povestea mea
era mai mare, mai veche și mai profundă -
7:43 - 7:45decât aș putea fi eu vreodată.
-
7:45 - 7:48Și din această cauză, ea va continua.
-
7:49 - 7:51Printre acești oameni aproape tăcuți
-
7:51 - 7:54erau unii care nu învățaseră niciodată
să citească. -
7:55 - 7:59Descendenții lor,
acum generații ieșite din sclavie, -
8:00 - 8:01dacă erau mai înstăriți
-
8:01 - 8:04merseseră la liceu,
la facultate, și chiar mai sus. -
8:05 - 8:08Unii, ca bunica și frații mei,
păreau că s-au născut citind, -
8:08 - 8:11ca și când istoria
se ferise din drumul lor. -
8:12 - 8:15Alții, ca mama mea,
au sărit în vagonul Marii Migrații, -
8:15 - 8:18care nu era tocmai un vagon,
-
8:18 - 8:20luându-și adio de la Sud.
-
8:20 - 8:23Dar iată povestea din poveste:
-
8:23 - 8:26cei care au plecat și cei care au rămas
-
8:26 - 8:28ducând cu ei istoria unei povești,
-
8:28 - 8:33erau conștienți de faptul că scrisul
nu e singurul mod de a o păstra, -
8:33 - 8:37știau că pot sta pe verandă
încovoiați după o zi lungă -
8:37 - 8:40depănând molcom
o poveste pentru copiii lor. -
8:40 - 8:45Ei știau că își pot cânta poveștile
în arșiță, la cules de bumbac -
8:45 - 8:46și cultivând tutun,
-
8:46 - 8:50știau că-și pot predica poveștile
și că le pot coase în pături colorate, -
8:50 - 8:54transformându-le pe cele mai dureroase
în ceva amuzant, -
8:54 - 8:57iar printre acele râsete,
depănau povestea unei țări -
8:57 - 8:59care a încercat iar și iar
-
9:00 - 9:01să le fure trupurile,
-
9:01 - 9:03spiritul
-
9:03 - 9:04și povestea.
-
9:06 - 9:10Copil fiind, am învățat să-mi imaginez
un deget invizibil -
9:10 - 9:13care mă purta de la un cuvânt la altul,
-
9:13 - 9:15de la o propoziție la alta,
-
9:15 - 9:18de la ignoranță la cunoaștere.
-
9:19 - 9:22Când tehnologia continuă s-o ia la fugă,
-
9:22 - 9:24eu continui să citesc lent,
-
9:26 - 9:30știind că respect munca autorului
-
9:30 - 9:32și puterea durabilă a poveștii.
-
9:32 - 9:36Citesc lent să acopăr zgomotul
-
9:36 - 9:39și să-mi amintesc de cei dinaintea mea,
-
9:39 - 9:46care au fost probabil primii oameni
care au învățat să controleze focul -
9:46 - 9:48și au încercuit noua putere
-
9:49 - 9:53a focului, luminii și căldurii.
-
9:54 - 9:58Citesc lent pentru a-mi aminti
de Uriașul egoist, -
9:58 - 10:00cum a dărâmat acel zid
-
10:00 - 10:02și i-a lăsat pe copii
să alerge prin grădina lui. -
10:03 - 10:07Citesc lent pentru a-i omagia pe strămoși,
-
10:07 - 10:10cărora nu le era deloc permis să citească.
-
10:10 - 10:13Și ei trebuie să fi avut cercuri de foc,
-
10:13 - 10:16vorbind în șoaptă despre visurile lor,
-
10:16 - 10:19despre speranțele lor, despre viitor.
-
10:20 - 10:25De fiecare dată când citim, scriem
sau spunem o poveste, -
10:25 - 10:27pășim în cercul lor,
-
10:28 - 10:31iar el rămâne intact.
-
10:32 - 10:35Și puterea poveștii continuă să trăiască.
-
10:36 - 10:37Vă mulțumesc!
-
10:37 - 10:40(Aplauze)
- Title:
- Ce m-a învățat citirea lentă despre scris
- Speaker:
- Jacqueline Woodson
- Description:
-
Citirea lentă - urmărirea cuvintelor cu degetul, deși fusese învățată să n-o facă, a condus-o pe Jacqueline Woodson la o viață în care scrie cărți savuroase. Într-un discurs liric, ea ne invită să încetinim și să apreciem poveștile care ne poartă în locuri unde nu credeam că vom ajunge și ne prezintă unor oameni pe care nu credeam că-i vom întâlni. „Nu despre asta e totul? Să găsești o cale, la sfârșitul zilei, de a nu te simți singur în această lume, și o cale de a simți că am schimbat-o înainte de a o părăsi?” întreabă ea.
- Video Language:
- English
- Team:
- closed TED
- Project:
- TEDTalks
- Duration:
- 10:54
Mirel-Gabriel Alexa approved Romanian subtitles for What reading slowly taught me about writing | ||
Mirel-Gabriel Alexa edited Romanian subtitles for What reading slowly taught me about writing | ||
Mirel-Gabriel Alexa edited Romanian subtitles for What reading slowly taught me about writing | ||
Bianca-Ioanidia Mirea accepted Romanian subtitles for What reading slowly taught me about writing | ||
Bianca-Ioanidia Mirea edited Romanian subtitles for What reading slowly taught me about writing | ||
Mihaida Meila edited Romanian subtitles for What reading slowly taught me about writing | ||
Mihaida Meila edited Romanian subtitles for What reading slowly taught me about writing | ||
Mihaida Meila edited Romanian subtitles for What reading slowly taught me about writing |