Este marijuana dăunătoare pentru creier? - Anees Bahji

Pentru prezentarea integrală: https://ed.ted.com/lessons/is-marijuana-bad-for-your-brain-anees-bahji

În 1970, marijuana a fost clasificată ca medicament de categoria I în SUA: cea mai strictă clasificare posibilă, ceea ce înseamnă că era complet ilegală și nu îi erau recunoscute beneficiile medicale. În zilele noastre, beneficiile terapeutice ale marijuanei sunt recunoscute pe scară largă, dar aceasta nu răspunde la întrebarea: este marijuana recreativă dăunătoare pentru creierul tău? Anees Bahji studiază această problemă.

Prezentare de Anees Bahji, regia Anton Bogaty.

În 1970, marijuana a fost clasificată
ca drog de categoria I în SUA:

un drog de mare risc,

adică era complet ilegal și nu avea
vreun beneficiu medical recunoscut.

Această opinie s-a păstrat multă vreme

și a întârziat cercetările asupra
efectelor și utilizării în scop medical.

Astăzi, beneficiile terapeutice
ale marijuanei sunt larg recunoscute,

unele țări legalizând sau fiind pe cale
să legalizeze folosirea în scop medical.

Dar recunoașterea beneficiilor
medicale nu răspunde la întrebarea:

este benefică pentru creier
marijuana recreațională?

Marijuana acționează asupra
sistemului canabinoid al corpului,

ai cărui receptori sunt răspândiți
peste tot în creier și organism.

Moleculele native ale corpului,
numite endocanabinoizi,

acționează și ele
asupra acestor receptori.

Nu înțelegem în totalitate
sistemul canabinoid,

dar el are o caracteristică extrem
de importantă pentru funcționarea sa.

Majoritatea neutransmițătorilor
trec de la un neuron la altul

printr-o sinapsă,
pentru a transmite un mesaj.

Însă endocanabinoizii
călătoresc în direcție opusă.

Când un mesaj
trece de la un neuron la altul,

neuronul receptor
eliberează endocanabinoizi.

Aceștia călătoresc înapoi
ca să influențeze neuronul transmițător,

oferindu-i feedback
de la neuronul receptor.

De aceea oamenii de știință
cred că sistemul endocanabinoid

servește în principal
la modularea altor semnale,

amplificându-le pe unele
și diminuându-le pe altele.

Răspunsul endocanabinoizilor
încetinește rata semnalului neuronal.

Asta nu înseamnă neapărat o încetinire
a comportamentului și a percepției.

De exemplu, încetinirea unui semnal
care inhibă mirosul

ar putea intensifica mirosurile.

Marijuana conține
doi compuși activi principali,

tetrahidrocanabinol sau THC
și canabidol sau CBD.

THC se presupune că e responsabil
pentru efectele psihoactive ale marijuanei

asupra comportamentului,
cunoașterii și percepției,

în timp ce CBD este responsabil
pentru efectele non-psihoactive.

La fel ca endocanabinoizii,

THC încetinește semnalizarea,
legându-se de receptorii canabinoizi.

Dar se leagă imediat de receptori
în tot acest sistem ramificat,

în timp ce endocanabinoizii
sunt eliberați într-o anumită zonă,

ca răspuns la un stimul specific.

Această activitate extinsă,
alături de faptul că sistemul canabinoid

afectează indirect multe alte sisteme,

demonstrează că genetica
și chimia creierului fiecărei persoane

și experiențele anterioare determină
modul în care reacționăm la acest drog.

Asta se întâmplă mai mult
cu marijuana decât cu alte droguri

care produc efecte într-unul
sau mai multe moduri specifice.

Efectele nocive, dacă există,
variază mult de la o persoană la alta.

Cu toate că nu știm exact

care sunt efectele nocive ale marijuanei,

există factori de risc
care cresc posibilitatea

de a fi experimentate.

Cel mai mare factor de risc este vârsta.

La persoanele sub 25 de ani, receptorii
canabinoizi sunt mai concentrați

în materia albă
decât la cei trecuți de 25.

Materia albă e importantă în comunicare,

învățare, memorie și emoții.

Folosirea frecventă a marijuanei
perturbă dezvoltarea căilor materiei albe

și afectează abilitatea creierului
de a crea noi conexiuni.

Astfel e afectată capacitatea de învățare
pe termen lung și rezolvare a problemelor.

Deocamdată, nu știm cât de grav
și ireversibil este acest lucru.

În rândul tinerilor, riscul e mai mare
cu cât persoana e mai tânără,

mult mai mare pentru un tânăr de 15 ani
decât pentru unul de 22.

Marijuana poate provoca
halucinații sau delir paranoic.

Cunoscute ca psihoză indusă de marijuana,

aceste simptome dispar de obicei
atunci când persoana renunță la drog.

Dar în cazuri izolate, psihoza nu dispare,

ci scoate la iveală
o tulburare psihotică de durată.

Antecedentele de boli psihotice
ale familiei, în special schizofrenia,

deși nu doar ea, sunt un factor de risc
pentru acest efect.

Psihoza indusă de marijuana
este întâlnită și la tinerii adulți,

dar e de menționat
că tulburările psihotice

apar oricum la această vârstă.

Un lucru care nu e clar în aceste cazuri
este dacă tulburarea psihotică

ar fi apărut
și în lipsa folosirii marijuanei,

dacă marijuana grăbește apariția,

dacă e un catalizator pentru un punct
critic la care nu s-ar fi ajuns,

sau dacă reacția la marijuana
este cumva un indicator

al unei tulburări preexistente.

Cel mai probabil, rolul marijuanei
variază de la o persoană la alta.

Indiferent de vârstă,
ca și în cazul altor substanțe,

creierul și corpul devin mai puțin
sensibile după folosirea repetată,

ceea ce înseamnă că e nevoie de mai mult
ca să obții aceleași efecte.

Din fericire,
spre deosebire de alte droguri,

nu există niciun risc de supradoză
mortală pentru marijuana

și chiar consumul mare
nu duce la simptome grave

sau care să pună viața în pericol
când consumatorul se oprește.

Sunt mai multe tipuri de sevraj
în urma consumului de marijuana,

care includ tulburări de somn,
iritabilitate, stare de depresie,

care trec în câteva săptămâni
de la oprirea consumului.

Prin urmare, este marijuana
dăunătoare pentru creier?

Depinde cine ești.

Dar în timp ce unii factori pot fi
identificați cu ușurință, alții nu sunt,

ceea ce înseamnă că există posibilitatea
de a experimenta efectele negative,

chiar dacă nu ai niciunul
din factorii de risc cunoscuți.