De ce să citiți „Dumnezeul lucrurilor mărunte” de Arundathi Roy? - Laura Wright

Vedeți întreaga lecție aici: https://ed.ted.com/lessons/why-should-you-read-the-god-of-small-things-by-arundhati-roy-laura-wright

Desfășurată într-un mic oraș din India, povestea „Dumnezeul lucrurilor mărunte” se învârte în jurul fraților gemeni Rahel și Estha, care sunt separați timp de 23 de ani după orele funeste în care verișoara lor se îneacă, aventura mamei lor iese la iveală, iar iubitul ei este ucis. Cartea descrie momentul reunirii gemenilor și confruntarea lor cu moravurile sociale din India. Laura Wright se avântă în măiestria de povestitor a lui Arundathi Roy.

Lecție de Laura Wright, regizată de Martina Meštrović.

„Câteva zeci de ore pot afecta
întreaga viață/

Și când o fac, aceste zeci de ore,

ca rămășițele unui ceas ars...

trebuie să fie înviate din ruine
și examinate”.

Asta e premiza romanului lui Arundhati Roy
din 1997, „Dumnezeul lucrurilor mărunte”.

Într-un oraș din Kerala, India,
numit Ayemenem,

povestea se învârte
în jurul fraților gemeni Rahel și Estha,

care sunt separați timp de 23 de ani
după cele câteva zeci de ore funeste

în care verișoara lor se îneacă, aventura
ilicită a mamei lor iese la iveală,

iar iubitul ei este ucis.

În timp ce cartea se concentrează
pe reîntâlnirea lui Rahel cu Estha,

povestea se desfășoară
mai ales în trecut, reconstruind detaliile

din jurul tragicului eveniment
ce a condus la despărțirea lor.

Limbajul bogat al lui Roy
și măiestria de povestitor

i-au adus prestigiosul Booker Prize
pentru „Dumnezeul lucrurilor mărunte”.

În roman, ea interoghează
cultura din țara natală, India,

inclusiv moravurile sociale
și istoria colonială.

Un aspect pe care se concentrează
e sistemul castelor,

un mod de a clasifica oamenii
pe baza clasei sociale ereditare,

care e vechi de mii de ani.

La jumătatea secolului XX,

cele patru caste originare
asociate cu ocupații specifice

au fost divizate
în peste 3.000 de subcaste.

Deși sistemul castelor a fost abolit
prin Constituție în 1950,

el continuă să contureze
viața socială din India,

marginalizându-i
pe oamenii din castele inferioare.

În roman, Rahel și Estha
au o relație apropiată cu Velutha,

muncitor la fabrica de murături a familiei

și membru al așa-numitei
caste „de neatins”.

Când Velutha și mama gemenilor,
Ammu, încep o relație,

ei violează ceea ce Roy descrie
ca „legile iubirii”

care interzic intimitatea
între caste diferite.

Roy avertizează că tragicele
consecințe ale relației lor

„vor pândi mereu în lucrurile obișnuite”
ca „umerașele”, „asfaltul de pe drum”

și „absența cuvintelor”.

Scriitura lui Roy face uz permanent
de aceste lucruri obișnuite,

aducând detalii luxuriante
chiar și despre cele mai tragice momente.

Cartea începe cu funeraliile
verișoarei gemenilor, Sophie,

după înecul acesteia.

Când familia jelește, crinii se răsucesc
și se rup în căldura din biserică.

Un bebeluș se cocoață
pe un sari de înmormântare.

Lacrimile curg de pe o bărbie
ca stropii de ploaie de pe un acoperiș.

Romanul face incursiune în trecut
să exploreze lupta personajelor

pentru a trăi într-o lume
unde nu prea se potrivesc,

împreună cu tumultul politic al națiunii.

Ammu se luptă
să nu-și piardă copiii iubiți

când se simte prinsă
în casa părinților ei din micul oraș

unde vecinii o judecă și o resping
fiindcă este divorțată.

Velutha, între timp, păstrează echilibrul
relației cu Ammu și prieteniei cu gemenii,

nu doar cu slujba la familia lor,

dar și cu apartenența la o mișcare
comunistă ce înmugurește

și cu „Revoluția verde” a Indirei Gandhi.

În anii '60, sub înșelătoarea denumire
„Revoluția verde”

au fost introduși fertilizatori
și pesticide

și s-au îndiguit râurile din India.

În timp ce aceste politici produceau
recolte bogate care eradicau foametea,

ele forțau oamenii din castele inferioare
să-și părăsească terenurile

și cauzau deteriorarea larg răspâdită
a mediului înconjurător.

Când gemenii s-au întors
la Ayemenem ca adulți,

consecințele Revoluției verzi
erau peste tot în jur.

Râul care era plin de viață
în copilăria lor

i-a întâmpinat „cu un zâmbet fantomatic,
cu găuri în loc de dinți,

și cu o mână moale
ridicată dintr-un pat de spital”.

Când Roy sondează
adâncimile experienței umane,

nu pierde din vedere
modul în care prind formă personajele

în funcție de timpul și locul
în care trăiesc.

În lumea din „Dumnezeul
lucrurilor mărunte”,

„Diverse tipuri de disperare
se luptau pentru supremație...

disperarea personală nu putea fi vreodată
destul de disperată...

tumultul personal a căzut lângă altarul
vastului, violentului, rotitorului,

ridicolului, nebunescului, imposibilului
tumult public al unei națiuni.”