Secretele arhitecturale ale minunilor antice

Cum au mutat civilizațiile antice pietre masive pentru a construi Stonehenge, Piramidele și statuile din Insula Paștelui? În acest rapid discurs încântător, Brandon Clifford, TED Fellow, dezvăluie secretele arhitecturale ale trecutului și ne arată cum putem folosi aceste tehnici ingenioase ca să construim pentru viitor. „Într-o epocă în care proiectăm clădiri să dureze 30, poate 60 de ani,” spune el, „aș dori să învăț cum să creez ceva care ar putea dura o eternitate.”

Credeți că lucrurile
pe care le construim astăzi

vor fi considerate minuni în viitor?

Gândiți-vă la Stonehenge,

la Piramide,

la Machu Picchu și Insula Paștelui.

Toate sunt destul de diferite
față de ceea ce facem azi,

cu toate acele pietre masive,

asamblate în mod complex
și aparent ilogic,

și toate urmele construcției lor șterse,

învăluindu-le în mister.

Pare că oamenii n-ar fi putut
construi aceste lucruri,

fiindcă nu oamenii au făcut-o.

Ele au fost fabricate cu grijă
de o rasă primordială de giganți

numiți Ciclopi.

(Râsete)

Și am colaborat cu acești monștri

ca să le învăț secretele
pentru a muta aceste pietre uriașe.

Și s-a dovedit că Ciclopii
nu sunt chiar atât de puternici.

Eu sunt doar foarte deștepți în a face
ca materialele să lucreze pentru ei.

Filmul din spatele meu cu creaturi mari,
ca niște pietre clătinându-se,

e rezultatul acestei colaborări.

Bine, deci Ciclopii ar putea fi
creaturi mitice,

dar acele minuni sunt reale.

Oamenii le-au făcut.

Dar tot ei au creat
și miturile din jurul lor,

și când e vorba de minuni,
este o strânsă legătură

între mitologie și realitate.

Să luăm de exemplu Insula Paștelui.

Când exploratorii olandezi
au văzut-o pentru prima dată,

i-au întrebat pe oamenii din Rapa Nui

cum a fost posibil ca strămoșii lor
să mute acele statui masive.

Iar Rapa Nui au răspuns:

„Strămoșii noștri nu au mutat statuile,

fiindcă statuile au mers singure.”

Timp de secole, ideea a fost respinsă,
dar de fapt e adevărată.

Statuile, cunoscute ca moai,
au fost transportate în picioare,

balansându-le de pe o parte pe alta.

Bine?

Oricât de spectaculoase ar fi moai
pentru vizitatorii de azi,

trebuie să vă imaginați cum era atunci,

cu moai colosali mergând pe insulă.

Fiindcă adevăratul monument
nu erau obiectele însele,

ci era ritualul cultural
de a aduce o piatră la viață.

Ca arhitect, am alergat după acest vis.

Cum putem schimba paradigma construirii
pentru a accepta aspectul mitic?

Ceea ce am făcut a fost să mă provoc

să realizez o serie de prestații

ce priveau sarcina antică,
dar foarte clară

de a muta și ridica obiecte mari și grele,

ca acest megalit înalt de cinci metri
proiectat să meargă pe pământ

și să stea vertical;

sau această creatură de 2.000 Kg
care prinde viață

și dansează pe scenă.

Și ceea ce am descoperit
este că, privind arhitectura

nu ca pe un produs finit,
ci ca pe o sarcină de îndeplinit

de la concepție până la finalizare,

am ajuns să redescoperim
câteva metode ingenioase de a construi.

Știți, multe discuții despre viitor

se concentrează pe tehnologie,
eficiență și viteză.

Dar dacă am învățat ceva de la Ciclopi,

este că minunile
pot fi inteligente, spectaculoase

și sustenabile,

datorită greutății și misterului lor.

Deși oamenii încă vor să știe cum au fost
construite acele minuni antice,

eu i-am întrebat pe Ciclopi
cum să creez misterul

care determină oamenii
să pună fix această întrebare.

Fiindcă într-o epocă
în care proiectăm clădiri

pentru 30, poate 60 de ani,

mi-ar plăcea să învăț cum să creez ceva

care ar putea dura o eternitate.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)