Arta care explorează timp și memorie
-
0:01 - 0:03Aș dori să încep cu o întrebare.
-
0:03 - 0:05Unde începe arta?
-
0:06 - 0:09Uneori această întrebare e absurdă.
-
0:09 - 0:13Poate părea înșelător de simplă,
-
0:13 - 0:16ca atunci când am pus întrebarea
cu această lucrare, „Planetariul portabil” -
0:16 - 0:18în anul 2010.
-
0:18 - 0:20Am pus întrebarea:
-
0:20 - 0:24„Cum ar fi să construim
un planetariu personal al cuiva?” -
0:24 - 0:26Știu că e o întrebare „populară”,
-
0:26 - 0:28dar eu chiar mi-am adresat-o.
-
0:29 - 0:30Iar ca artist,
-
0:30 - 0:33m-am gândit la efortul nostru,
-
0:33 - 0:39la dorința, la dorul continuu
pe care l-am avut de-a lungul anilor -
0:39 - 0:42de a da un sens lumii din jur
-
0:42 - 0:43prin materiale.
-
0:43 - 0:47Iar pentru mine, să încerc și să găsesc
un fel de minune, -
0:47 - 0:52dar și inutilitatea acestei căutări,
-
0:52 - 0:54face parte din munca mea.
-
0:54 - 0:57Așa că aduc laolaltă
materialele pe care le găsesc, -
0:57 - 1:01le adun pentru a încerca
să creez experiențe, -
1:01 - 1:04experiențe captivante ce ocupă camere,
-
1:04 - 1:07ce ocupă ziduri, peisaje, clădiri.
-
1:07 - 1:10Dar în cele din urmă,
vreau ca ele să ocupe amintirea. -
1:11 - 1:13Iar după ce fac o lucrare,
-
1:13 - 1:18constat că am de obicei în minte
o amintire a acelei lucrări. -
1:18 - 1:20Și asta e pentru mine amintirea,
-
1:20 - 1:22a fost această experiență surprinzătoare
-
1:22 - 1:26de a mă cufunda în opera de artă.
-
1:26 - 1:29A rămas cu mine și a reapărut în munca mea
-
1:29 - 1:30cam după 10 ani.
-
1:30 - 1:34Dar vreau să revin la studioul meu școlar.
-
1:34 - 1:38Cred că e interesant, uneori,
când începi o lucrare, -
1:38 - 1:41trebuie să cureți total locul,
-
1:41 - 1:42să dai totul la o parte.
-
1:42 - 1:45Asta poate nu pare că faci locul curat,
-
1:45 - 1:46dar pentru mine asta era.
-
1:46 - 1:50Fiindcă am studiat pictura
timp de 10 ani, -
1:50 - 1:52și când am terminat facultatea,
-
1:52 - 1:55mi-am dat seama că dezvoltasem abilități,
dar nu aveam un subiect. -
1:55 - 1:56Era ca o abilitate atletică,
-
1:56 - 1:59fiindcă puteam picta rapid personajul,
-
1:59 - 2:00dar nu știam de ce.
-
2:00 - 2:02Îl puteam picta bine,
dar nu avea conținut. -
2:02 - 2:06Așa că am decis să las vopselurile
pentru o vreme, -
2:06 - 2:09și să pun această întrebare:
-
2:09 - 2:13„De ce și cum dobândesc valoare
obiectele pentru noi?” -
2:13 - 2:18Cum ajunge un tricou
pe care știu că-l poartă mii de oameni, -
2:18 - 2:19un tricou ca acesta,
-
2:19 - 2:21cum poate simți cineva că e al lui?
-
2:21 - 2:22Așa că am început acel experiment,
-
2:23 - 2:26am decis, colecționând materiale
ce aveau o anumită calitate. -
2:26 - 2:29Erau produse de serie, ușor accesibile,
-
2:29 - 2:32proiectate complet pentru scopul lor,
-
2:32 - 2:34nu pentru estetică.
-
2:34 - 2:37Lucruri ca scobitori, pioneze,
-
2:37 - 2:39bucăți de hârtie igienică,
-
2:39 - 2:44să văd dacă, investindu-mi energia,
abilitatea, timpul, -
2:44 - 2:49comportamentul ar putea crea valoare
în lucrarea însăși. -
2:49 - 2:52Una dintre celelalte idei
e că voiam ca lucrarea să prindă viață. -
2:52 - 2:54Așa că voiam s-o iau de pe piedestal,
-
2:54 - 2:55nu să o înrămez,
-
2:55 - 2:58să nu ți se pară că ai venit la ceva
-
2:58 - 3:00și ți s-a spus că e important,
-
3:00 - 3:03ci că ai descoperit
că era din timpul tău. -
3:04 - 3:07Este ca o foarte, foarte veche
idee din sculptură, -
3:07 - 3:12și anume: cum insuflăm viață
materialelor neînsuflețite? -
3:12 - 3:15Astfel, mergeam în spații ca acesta,
-
3:15 - 3:16unde era un zid,
-
3:16 - 3:18și utilizam chiar vopseaua,
-
3:18 - 3:20o smulgeam de pe zid,
-
3:20 - 3:22pentru a crea o sculptură în spațiu.
-
3:22 - 3:24Dar eram și interesată de ideea
-
3:24 - 3:28că acești termeni: „sculptură”,
„pictură”, „instalație” - -
3:28 - 3:31niciunul dintre ei nu contau
în felul cum vedem de fapt lumea. -
3:31 - 3:33Așa că am vrut să estompez limitele,
-
3:33 - 3:37atât între medii
despre care vorbesc artiștii, -
3:37 - 3:40dar să estompez experiența
de a fi în viață și de a fi în artă, -
3:40 - 3:42ca atunci când ești într-o zi obișnuită,
-
3:42 - 3:44sau când ești într-una din lucrările mele,
-
3:44 - 3:48și ai văzut, ai recunoscut cotidianul,
-
3:48 - 3:52poți muta acea experiență
în propria ta viață, -
3:52 - 3:56și poate poți vedea arta
în viața de zi cu zi. -
3:56 - 3:58Eram la liceu în anii '90,
-
3:58 - 4:01iar studioul meu
se umplea tot mai mult cu imagini, -
4:01 - 4:02la fel și viața mea.
-
4:02 - 4:06Iar acest melanj de imagini și obiecte
-
4:06 - 4:10era un mod prin care încercam
să dau un sens materialelor. -
4:10 - 4:12De asemenea, eram interesată
cum ar putea schimba asta -
4:12 - 4:15felul în care experimentăm timpul.
-
4:15 - 4:18Dacă experimentăm timpul prin materiale,
-
4:18 - 4:23ce se întâmplă când imaginile și obiectele
se confundă în spațiu? -
4:23 - 4:27Așa că am început să fac
câteva experimente cu imagini. -
4:27 - 4:31Dacă ne uităm la anii 1880,
-
4:31 - 4:35e perioada când primele fotografii
au început să se transforme în film. -
4:35 - 4:40Erau făcute prin studii pe animale,
-
4:40 - 4:41pe mișcarea animalelor.
-
4:41 - 4:44Cai din Statele Unite, păsări din Franța.
-
4:44 - 4:46Erau aceste studii ale mișcării
-
4:46 - 4:48care încet, ca zootropii, au devenit film.
-
4:49 - 4:51Așa că am decis că voi lua un animal
-
4:51 - 4:53și mă voi juca cu acea idee
-
4:53 - 4:58despre cum imaginea nu mai e statică,
cum se mișcă. -
4:58 - 4:59Se mișcă în spațiu.
-
4:59 - 5:03Am ales ca personaj ghepardul,
-
5:03 - 5:07fiindcă este cea mai rapidă
creatură terestră. -
5:07 - 5:08El deține acest record,
-
5:08 - 5:10iar eu vreau să-l utilizez
-
5:10 - 5:14ca să fac un fel de băț
pentru măsurarea timpului. -
5:14 - 5:18Așa arăta în sculptură
-
5:18 - 5:19mișcându-se în spațiu.
-
5:19 - 5:22Acest tip de cadru frânt al imaginii,
în spațiu, -
5:22 - 5:25fiindcă a trebuit să pun hârtie
-
5:25 - 5:28și să proiectez pe ea.
-
5:28 - 5:31Apoi am făcut acest experiment
cu un fel de cursă, -
5:31 - 5:33cu toate aceste unelte noi
și un video cu care m-am jucat. -
5:33 - 5:35Șoimul iese în față,
-
5:35 - 5:37ghepardul vine al doilea,
-
5:37 - 5:40iar rinocerul încearcă
să-i prindă din urmă. -
5:40 - 5:42Apoi un alt experiment,
-
5:42 - 5:43mă gândeam cum,
-
5:43 - 5:47dacă încercăm să ne amintim
un lucru care ni s-a întâmplat, -
5:47 - 5:50când aveam, să zicem, 10 ani.
-
5:50 - 5:53E foarte greu să ne amintim
ce s-a întâmplat în acel an. -
5:53 - 5:56Pentru mine, mă gândesc
la un lucru, poate două, -
5:56 - 6:01iar acel moment
se extinde în mintea mea -
6:01 - 6:03și umple întregul an.
-
6:03 - 6:06Deci nu experimentăm timpul
în minute și secunde. -
6:06 - 6:10Acesta este un cadru
al unui video pe care l-am făcut, -
6:10 - 6:11l-am imprimat pe hârtie,
-
6:11 - 6:15hârtia a fost ruptă și apoi filmul
a fost proiectat peste ea. -
6:15 - 6:17Am vrut să mă joc cu această idee
-
6:17 - 6:21despre cum, în imersiunea de imagini
-
6:21 - 6:23care ne-a învăluit,
-
6:23 - 6:27cum o imagine poate să crească
-
6:27 - 6:28și să ne bântuie.
-
6:29 - 6:30Am avut toate aceste...
-
6:30 - 6:34acestea sunt trei din 100
de experimente cu imagini -
6:34 - 6:36timp de peste un deceniu,
-
6:36 - 6:37și nu le-am expus niciodată,
-
6:37 - 6:42și m-am gândit: bine, cum duc asta
din studio într-un spațiu public, -
6:42 - 6:45păstrând acest tip de energie
și experimentare -
6:45 - 6:48care se vede într-un laborator,
-
6:48 - 6:50într-un studio,
-
6:50 - 6:52și am obținut acest show și mi-am zis:
-
6:52 - 6:55bine, o să pun biroul în mijlocul camerei.
-
6:55 - 6:57Așa că mi-am adus biroul
și l-am pus în cameră, -
6:57 - 7:01și chiar a funcționat
în mod surprinzător pentru mine, -
7:02 - 7:07de departe era ca o pâlpâire,
din cauza ecranelor video. -
7:07 - 7:08Avea toate proiectoarele pe ea,
-
7:08 - 7:11proiectoarele creau spațiu în jurul ei,
-
7:11 - 7:14dar pâlpâirea te atrăgea ca o flacără.
-
7:14 - 7:17Apoi erai învăluit de lucrare
-
7:17 - 7:19la scara familiară tuturor,
-
7:19 - 7:24ca în fața unui birou
sau chiuvetă sau masă, -
7:24 - 7:28și te cufunzi înapoi în scară,
-
7:28 - 7:32această scară unu-la-unu
a corpului în relație cu imaginea. -
7:32 - 7:33Dar pe această suprafață,
-
7:33 - 7:38erau proiecțiile pe hârtie
fluturând în vânt, -
7:38 - 7:41ceea ce crea confuzie
referitor la ce era imagine -
7:41 - 7:42și ce era obiect.
-
7:42 - 7:45Deci așa arăta lucrarea
într-o cameră mai mare, -
7:45 - 7:47și până când am făcut această piesă,
-
7:47 - 7:52n-am realizat că făcusem efectiv
interiorul unui planetariu, -
7:52 - 7:54fără măcar să-mi dau seama.
-
7:54 - 7:59Îmi amintesc, copil fiind,
că-mi plăcea să merg la planetariu. -
7:59 - 8:01Și pe vremea aceea, planetariul
-
8:01 - 8:04nu era doar cu imagini uimitoare pe tavan,
-
8:04 - 8:08dar puteai să vezi însuși proiectorul
fluierând și huruind, -
8:08 - 8:11și acel aparat uimitor
în mijlocul camerei. -
8:11 - 8:15Și asta, împreună cu publicul din jur
care privea în sus, -
8:15 - 8:18fiindcă era public pe vremea aceea,
-
8:18 - 8:21și văzându-i, experimentând,
făcând parte din acel auditoriu. -
8:21 - 8:25Aceasta este o imagine
descărcată de pe internet, -
8:25 - 8:28cu oameni care se fotografiau lucrând.
-
8:28 - 8:29Îmi place această imagine
-
8:29 - 8:32fiindcă vezi cum personajele
se amestecă cu munca. -
8:33 - 8:37Avem această proiecție
a umbrei unui vizitator, -
8:37 - 8:40și vedem proiecțiile
pe cămașa unei persoane. -
8:40 - 8:43Erau aceste autoportrete
făcute în timp ce lucrau, -
8:43 - 8:44apoi postate,
-
8:44 - 8:48ce păreau ca un fel de proces
al fabricării imaginilor. -
8:48 - 8:50Și un fel de final.
-
8:50 - 8:54Dar mi-a amintit
și m-a dus înapoi la planetariu, -
8:54 - 8:55și la acel interior,
-
8:55 - 8:57și m-am întors la pictură.
-
8:57 - 9:01Gândindu-mă cum o pictură, pentru mine,
-
9:01 - 9:04este despre imaginile interioare
pe care le avem. -
9:04 - 9:06Sunt atâtea imagini interioare,
-
9:06 - 9:09iar noi ne concentrăm
pe ceea ce este în afară. -
9:09 - 9:13Cum păstrăm amintirea în mintea noastră,
-
9:13 - 9:16cum anumite imagini apar de nicăieri
-
9:16 - 9:18sau se destramă cu timpul.
-
9:18 - 9:21Am început să numesc această serie
„Imaginea ulterioară”, -
9:21 - 9:25ceea ce era o trimtere la ideea că,
dacă toți închidem ochii acum, -
9:25 - 9:28puteți vedea această pâlpâire
care persistă, -
9:28 - 9:30și când îi deschidem,
ea persistă din nou, -
9:30 - 9:32asta se întâmplă tot timpul.
-
9:32 - 9:37Iar o imagine ulterioară
e ceva ce un fotograf nu poate înlocui, -
9:37 - 9:39nu simți niciodată asta într-o fotografie.
-
9:39 - 9:43Asta îți amintește de limitele
lentilei unui aparat foto. -
9:43 - 9:46Aceasta era ideea
de a prelua imaginile din afara mea, -
9:46 - 9:47acesta e studioul meu,
-
9:48 - 9:52și apoi încercarea de a descoperi
cum erau reprezentate în interiorul meu. -
9:52 - 9:53Așa că rapid,
-
9:53 - 9:58o să vă arăt cum s-ar putea
dezvolta un proces -
9:58 - 9:59pentru următoarea piesă.
-
9:59 - 10:01Poate începe cu o schiță,
-
10:01 - 10:04sau o imagine pe care o am în minte
-
10:04 - 10:05din secolul XVIII,
-
10:05 - 10:07este „Colloseum”-ul lui Piranesi.
-
10:08 - 10:10Sau un model cât o minge de baschet,
-
10:10 - 10:12l-am făcut pe o minge de baschet,
-
10:12 - 10:15vedeți cana roșie în spate.
-
10:15 - 10:18Iar acest model poate fi pus
ca sămânță într-o piesă mai mare, -
10:18 - 10:20și acea sămânță poate crește
într-o piesă mai mare. -
10:20 - 10:24Iar acea piesă poate umple
un spațiu foarte, foarte vast. -
10:24 - 10:29Dar se poate scurge într-un video
făcut cu iPhone-ul meu, -
10:29 - 10:33cu o baltă din fața studioului
într-o noapte ploioasă. -
10:34 - 10:38Aceasta e o imagine ulterioară
a picturii din amintirea mea, -
10:38 - 10:42și chiar acea pictură
se poate estompa la fel ca amintirea. -
10:42 - 10:46Aceasta este scara
unei imagini foarte mici -
10:46 - 10:47din carnetul meu de schițe.
-
10:47 - 10:49Puteți vedea cum explodează
-
10:49 - 10:52într-o stație de metrou
care se întinde pe trei străzi. -
10:52 - 10:55Și puteți vedea cum,
mergând în stația de metrou, -
10:55 - 10:59e ca o călătorie
printre paginile carnetului de schițe, -
10:59 - 11:04și puteți vedea un fel de jurnal
al lucrărilor într-un spațiu public, -
11:04 - 11:07și dați paginile a 20 de ani de muncă
-
11:07 - 11:09pe măsură ce mergeți cu metroul.
-
11:09 - 11:13Dar chiar dacă schița aceea
are altă origine, -
11:13 - 11:19are originea într-o sculptură
care urcă șase etaje, -
11:19 - 11:22și e o pisică din anul 2002.
-
11:22 - 11:25Îmi amintesc fiindcă în acea vreme
aveam două pisici negre. -
11:26 - 11:28Iar asta e imaginea
unei lucrări din Japonia, -
11:28 - 11:31o puteți vedea
în imaginea ulterioră din metrou. -
11:31 - 11:32Sau o lucrare din Veneția
-
11:33 - 11:35unde puteți vedea imaginea
gravată în perete. -
11:35 - 11:40Sau cum o sculptură
pe care am făcut-o la SFMOMA în 2001, -
11:40 - 11:42unde am creat această linie dinamică,
-
11:42 - 11:45cum am furat asta
ca să creez o linie dinamică -
11:45 - 11:48pe măsură ce cobori la metrou.
-
11:48 - 11:51Această fuziune a mediilor
e foarte interesantă pentru mine. -
11:51 - 11:54Deci cum puteți lua o linie
tensionată ca o sculptură -
11:54 - 11:56și să o puneți într-un afiș?
-
11:56 - 11:58Sau să utilizați linia
ca un desen într-o sculptură -
11:58 - 12:01pentru a crea o perspectivă dramatică?
-
12:01 - 12:04Sau cum poate o pictură
să imite procesul de imprimare? -
12:05 - 12:08Cum poate o instalație
să utilizeze lentila camerei foto -
12:08 - 12:10pentru a înrăma un peisaj?
-
12:10 - 12:15Cum poate o pictură pe sfoară
să devină un moment în Danemarca, -
12:15 - 12:17în mijlocul unei drumeții?
-
12:18 - 12:21Și cum, în High Line, poți crea o piesă
-
12:21 - 12:24care se camuflează în însăși natura
-
12:24 - 12:27și devine un habitat
pentru natura din jur? -
12:29 - 12:32Voi încheia cu două piese
la care lucrez acum. -
12:32 - 12:34Asta se numește „Cer căzut”
-
12:34 - 12:37și va fi un comision permanent
pentru Hudson Valley, -
12:37 - 12:40este un fel de planetariu coborât
-
12:40 - 12:43care se înrădăcinează în pământ.
-
12:43 - 12:46Și aceasta e o lucrare din 2003
care va fi reinstalată, -
12:46 - 12:50va avea o viață nouă
la redeschiderea MOMA. -
12:50 - 12:54Este o piesă în care sculptura
este însăși unealta. -
12:54 - 12:57Iar pendulul, când se leagănă,
-
12:57 - 12:59e folosit ca unealtă pentru a crea piesa.
-
12:59 - 13:02Deci fiecare morman de obiecte
-
13:02 - 13:08urcă până la un centimetru
de vârful acelui pendul. -
13:08 - 13:12Deci avem această combinație
de acalmie a acelei frumoase legănări, -
13:12 - 13:16dar și tensiunea care poate oricând
să distrugă piesa. -
13:16 - 13:20Astfel, nu contează
unde ajunge oricare dintre aceste piese, -
13:20 - 13:23fiindcă pentru mine ideea este
-
13:23 - 13:26că ele sfârșesc
în amintirea voastră cu timpul, -
13:26 - 13:29și generează idei dincolo de ele însele.
-
13:30 - 13:31Vă mulțumesc!
-
13:31 - 13:38(Aplauze)
- Title:
- Arta care explorează timp și memorie
- Speaker:
- Sarah Sze
- Description:
-
Artista Sarah Sze ne poartă într-o călătorie caleidoscopică prin munca ei: instalații artistice captivante înalte cât clădirile, stropite pe ziduri, orbitând prin galerii - estompând liniile dintre timp, memorie și spațiu. Explorați cum dăm sens obiectelor în acest frumos tur al artei multimedia a lui Sze.
- Video Language:
- English
- Team:
- closed TED
- Project:
- TEDTalks
- Duration:
- 13:51
Mihaida Meila edited Romanian subtitles for How we experience time and memory through art | ||
Cristina Nicolae approved Romanian subtitles for How we experience time and memory through art | ||
Cristina Nicolae edited Romanian subtitles for How we experience time and memory through art | ||
Bianca-Ioanidia Mirea accepted Romanian subtitles for How we experience time and memory through art | ||
Bianca-Ioanidia Mirea edited Romanian subtitles for How we experience time and memory through art | ||
Cristina Nicolae edited Romanian subtitles for How we experience time and memory through art | ||
Mihaida Meila edited Romanian subtitles for How we experience time and memory through art | ||
Mihaida Meila edited Romanian subtitles for How we experience time and memory through art |