YouTube

Teniu un compte YouTube?

New: enable viewer-created translations and captions on your YouTube channel!

Romanian subtítols

← Arta care explorează timp și memorie

Obtén el codi d'incrustació
23 llengües

Showing Revision 12 created 12/20/2019 by Mihaida Meila.

  1. Aș dori să încep cu o întrebare.
  2. Unde începe arta?
  3. Uneori această întrebare e absurdă.
  4. Poate părea înșelător de simplă,
  5. ca atunci când am pus întrebarea
    cu această lucrare, „Planetariul portabil”
  6. în anul 2010.
  7. Am pus întrebarea:
  8. „Cum ar fi să construim
    un planetariu personal al cuiva?”
  9. Știu că e o întrebare „populară”,
  10. dar eu chiar mi-am adresat-o.
  11. Iar ca artist,
  12. m-am gândit la efortul nostru,
  13. la dorința, la dorul continuu
    pe care l-am avut de-a lungul anilor
  14. de a da un sens lumii din jur
  15. prin materiale.
  16. Iar pentru mine, să încerc și să găsesc
    un fel de minune,
  17. dar și inutilitatea acestei căutări,
  18. face parte din munca mea.
  19. Așa că aduc laolaltă
    materialele pe care le găsesc,

  20. le adun pentru a încerca
    să creez experiențe,
  21. experiențe captivante ce ocupă camere,
  22. ce ocupă ziduri, peisaje, clădiri.
  23. Dar în cele din urmă,
    vreau ca ele să ocupe amintirea.
  24. Iar după ce fac o lucrare,
  25. constat că am de obicei în minte
    o amintire a acelei lucrări.
  26. Și asta e pentru mine amintirea,
  27. a fost această experiență surprinzătoare
  28. de a mă cufunda în opera de artă.
  29. A rămas cu mine și a reapărut în munca mea
  30. cam după 10 ani.
  31. Dar vreau să revin la studioul meu școlar.

  32. Cred că e interesant, uneori,
    când începi o lucrare,
  33. trebuie să cureți total locul,
  34. să dai totul la o parte.
  35. Asta poate nu pare că faci locul curat,
  36. dar pentru mine asta era.
  37. Fiindcă am studiat pictura
    timp de 10 ani,
  38. și când am terminat facultatea,
  39. mi-am dat seama că dezvoltasem abilități,
    dar nu aveam un subiect.
  40. Era ca o abilitate atletică,
  41. fiindcă puteam picta rapid personajul,
  42. dar nu știam de ce.
  43. Îl puteam picta bine,
    dar nu avea conținut.
  44. Așa că am decis să las vopselurile
    pentru o vreme,
  45. și să pun această întrebare:
  46. „De ce și cum dobândesc valoare
    obiectele pentru noi?”
  47. Cum ajunge un tricou
    pe care știu că-l poartă mii de oameni,
  48. un tricou ca acesta,
  49. cum poate simți cineva că e al lui?
  50. Așa că am început acel experiment,

  51. am decis, colecționând materiale
    ce aveau o anumită calitate.
  52. Erau produse de serie, ușor accesibile,
  53. proiectate complet pentru scopul lor,
  54. nu pentru estetică.
  55. Lucruri ca scobitori, pioneze,
  56. bucăți de hârtie igienică,
  57. să văd dacă, investindu-mi energia,
    abilitatea, timpul,
  58. comportamentul ar putea crea valoare
    în lucrarea însăși.
  59. Una dintre celelalte idei
    e că voiam ca lucrarea să prindă viață.
  60. Așa că voiam s-o iau de pe piedestal,
  61. nu să o înrămez,
  62. să nu ți se pară că ai venit la ceva
  63. și ți s-a spus că e important,
  64. ci că ai descoperit
    că era din timpul tău.
  65. Este ca o foarte, foarte veche
    idee din sculptură,

  66. și anume: cum insuflăm viață
    materialelor neînsuflețite?
  67. Astfel, mergeam în spații ca acesta,
  68. unde era un zid,
  69. și utilizam chiar vopseaua,
  70. o smulgeam de pe zid,
  71. pentru a crea o sculptură în spațiu.
  72. Dar eram și interesată de ideea
  73. că acești termeni: „sculptură”,
    „pictură”, „instalație” -
  74. niciunul dintre ei nu contau
    în felul cum vedem de fapt lumea.
  75. Așa că am vrut să estompez limitele,
  76. atât între medii
    despre care vorbesc artiștii,
  77. dar să estompez experiența
    de a fi în viață și de a fi în artă,
  78. ca atunci când ești într-o zi obișnuită,
  79. sau când ești într-una din lucrările mele,
  80. și ai văzut, ai recunoscut cotidianul,
  81. poți muta acea experiență
    în propria ta viață,
  82. și poate poți vedea arta
    în viața de zi cu zi.
  83. Eram la liceu în anii '90,

  84. iar studioul meu
    se umplea tot mai mult cu imagini,
  85. la fel și viața mea.
  86. Iar acest melanj de imagini și obiecte
  87. era un mod prin care încercam
    să dau un sens materialelor.
  88. De asemenea, eram interesată
    cum ar putea schimba asta
  89. felul în care experimentăm timpul.
  90. Dacă experimentăm timpul prin materiale,
  91. ce se întâmplă când imaginile și obiectele
    se confundă în spațiu?
  92. Așa că am început să fac
    câteva experimente cu imagini.
  93. Dacă ne uităm la anii 1880,
  94. e perioada când primele fotografii
    au început să se transforme în film.
  95. Erau făcute prin studii pe animale,
  96. pe mișcarea animalelor.
  97. Cai din Statele Unite, păsări din Franța.
  98. Erau aceste studii ale mișcării
  99. care încet, ca zootropii, au devenit film.
  100. Așa că am decis că voi lua un animal

  101. și mă voi juca cu acea idee
  102. despre cum imaginea nu mai e statică,
    cum se mișcă.
  103. Se mișcă în spațiu.
  104. Am ales ca personaj ghepardul,
  105. fiindcă este cea mai rapidă
    creatură terestră.
  106. El deține acest record,
  107. iar eu vreau să-l utilizez
  108. ca să fac un fel de băț
    pentru măsurarea timpului.
  109. Așa arăta în sculptură
  110. mișcându-se în spațiu.
  111. Acest tip de cadru frânt al imaginii,
    în spațiu,
  112. fiindcă a trebuit să pun hârtie
  113. și să proiectez pe ea.
  114. Apoi am făcut acest experiment
    cu un fel de cursă,
  115. cu toate aceste unelte noi
    și un video cu care m-am jucat.
  116. Șoimul iese în față,
  117. ghepardul vine al doilea,
  118. iar rinocerul încearcă
    să-i prindă din urmă.
  119. Apoi un alt experiment,

  120. mă gândeam cum,
  121. dacă încercăm să ne amintim
    un lucru care ni s-a întâmplat,
  122. când aveam, să zicem, 10 ani.
  123. E foarte greu să ne amintim
    ce s-a întâmplat în acel an.
  124. Pentru mine, mă gândesc
    la un lucru, poate două,
  125. iar acel moment
    se extinde în mintea mea
  126. și umple întregul an.
  127. Deci nu experimentăm timpul
    în minute și secunde.
  128. Acesta este un cadru
    al unui video pe care l-am făcut,
  129. l-am imprimat pe hârtie,
  130. hârtia a fost ruptă și apoi filmul
    a fost proiectat peste ea.
  131. Am vrut să mă joc cu această idee
  132. despre cum, în imersiunea de imagini
  133. care ne-a învăluit,
  134. cum o imagine poate să crească
  135. și să ne bântuie.
  136. Am avut toate aceste...

  137. acestea sunt trei din 100
    de experimente cu imagini
  138. timp de peste un deceniu,
  139. și nu le-am expus niciodată,
  140. și m-am gândit: bine, cum duc asta
    din studio într-un spațiu public,
  141. păstrând acest tip de energie
    și experimentare
  142. care se vede într-un laborator,
  143. într-un studio,
  144. și am obținut acest show și mi-am zis:
  145. bine, o să pun biroul în mijlocul camerei.
  146. Așa că mi-am adus biroul
    și l-am pus în cameră,
  147. și chiar a funcționat
    în mod surprinzător pentru mine,
  148. de departe era ca o pâlpâire,
    din cauza ecranelor video.
  149. Avea toate proiectoarele pe ea,
  150. proiectoarele creau spațiu în jurul ei,
  151. dar pâlpâirea te atrăgea ca o flacără.
  152. Apoi erai învăluit de lucrare
  153. la scara familiară tuturor,
  154. ca în fața unui birou
    sau chiuvetă sau masă,
  155. și te cufunzi înapoi în scară,
  156. această scară unu-la-unu
    a corpului în relație cu imaginea.
  157. Dar pe această suprafață,
  158. erau proiecțiile pe hârtie
    fluturând în vânt,
  159. ceea ce crea confuzie
    referitor la ce era imagine
  160. și ce era obiect.
  161. Deci așa arăta lucrarea
    într-o cameră mai mare,

  162. și până când am făcut această piesă,
  163. n-am realizat că făcusem efectiv
    interiorul unui planetariu,
  164. fără măcar să-mi dau seama.
  165. Îmi amintesc, copil fiind,
    că-mi plăcea să merg la planetariu.
  166. Și pe vremea aceea, planetariul
  167. nu era doar cu imagini uimitoare pe tavan,
  168. dar puteai să vezi însuși proiectorul
    fluierând și huruind,
  169. și acel aparat uimitor
    în mijlocul camerei.
  170. Și asta, împreună cu publicul din jur
    care privea în sus,
  171. fiindcă era public pe vremea aceea,
  172. și văzându-i, experimentând,
    făcând parte din acel auditoriu.
  173. Aceasta este o imagine
    descărcată de pe internet,
  174. cu oameni care se fotografiau lucrând.
  175. Îmi place această imagine
  176. fiindcă vezi cum personajele
    se amestecă cu munca.
  177. Avem această proiecție
    a umbrei unui vizitator,
  178. și vedem proiecțiile
    pe cămașa unei persoane.
  179. Erau aceste autoportrete
    făcute în timp ce lucrau,
  180. apoi postate,
  181. ce păreau ca un fel de proces
    al fabricării imaginilor.
  182. Și un fel de final.
  183. Dar mi-a amintit
    și m-a dus înapoi la planetariu,

  184. și la acel interior,
  185. și m-am întors la pictură.
  186. Gândindu-mă cum o pictură, pentru mine,
  187. este despre imaginile interioare
    pe care le avem.
  188. Sunt atâtea imagini interioare,
  189. iar noi ne concentrăm
    pe ceea ce este în afară.
  190. Cum păstrăm amintirea în mintea noastră,
  191. cum anumite imagini apar de nicăieri
  192. sau se destramă cu timpul.
  193. Am început să numesc această serie
    „Imaginea ulterioară”,
  194. ceea ce era o trimtere la ideea că,
    dacă toți închidem ochii acum,
  195. puteți vedea această pâlpâire
    care persistă,
  196. și când îi deschidem,
    ea persistă din nou,
  197. asta se întâmplă tot timpul.
  198. Iar o imagine ulterioară
    e ceva ce un fotograf nu poate înlocui,
  199. nu simți niciodată asta într-o fotografie.
  200. Asta îți amintește de limitele
    lentilei unui aparat foto.
  201. Aceasta era ideea
    de a prelua imaginile din afara mea,
  202. acesta e studioul meu,
  203. și apoi încercarea de a descoperi
    cum erau reprezentate în interiorul meu.
  204. Așa că rapid,

  205. o să vă arăt cum s-ar putea
    dezvolta un proces
  206. pentru următoarea piesă.
  207. Poate începe cu o schiță,
  208. sau o imagine pe care o am în minte
  209. din secolul XVIII,
  210. este „Colloseum”-ul lui Piranesi.
  211. Sau un model cât o minge de baschet,
  212. l-am făcut pe o minge de baschet,
  213. vedeți cana roșie în spate.
  214. Iar acest model poate fi pus
    ca sămânță într-o piesă mai mare,
  215. și acea sămânță poate crește
    într-o piesă mai mare.
  216. Iar acea piesă poate umple
    un spațiu foarte, foarte vast.
  217. Dar se poate scurge într-un video
    făcut cu iPhone-ul meu,
  218. cu o baltă din fața studioului
    într-o noapte ploioasă.
  219. Aceasta e o imagine ulterioară
    a picturii din amintirea mea,
  220. și chiar acea pictură
    se poate estompa la fel ca amintirea.
  221. Aceasta este scara
    unei imagini foarte mici

  222. din carnetul meu de schițe.
  223. Puteți vedea cum explodează
  224. într-o stație de metrou
    care se întinde pe trei străzi.
  225. Și puteți vedea cum,
    mergând în stația de metrou,
  226. e ca o călătorie
    printre paginile carnetului de schițe,
  227. și puteți vedea un fel de jurnal
    al lucrărilor într-un spațiu public,
  228. și dați paginile a 20 de ani de muncă
  229. pe măsură ce mergeți cu metroul.
  230. Dar chiar dacă schița aceea
    are altă origine,
  231. are originea într-o sculptură
    care urcă șase etaje,
  232. și e o pisică din anul 2002.
  233. Îmi amintesc fiindcă în acea vreme
    aveam două pisici negre.
  234. Iar asta e imaginea
    unei lucrări din Japonia,
  235. o puteți vedea
    în imaginea ulterioră din metrou.
  236. Sau o lucrare din Veneția
  237. unde puteți vedea imaginea
    gravată în perete.
  238. Sau cum o sculptură
    pe care am făcut-o la SFMOMA în 2001,
  239. unde am creat această linie dinamică,
  240. cum am furat asta
    ca să creez o linie dinamică
  241. pe măsură ce cobori la metrou.
  242. Această fuziune a mediilor
    e foarte interesantă pentru mine.

  243. Deci cum puteți lua o linie
    tensionată ca o sculptură
  244. și să o puneți într-un afiș?
  245. Sau să utilizați linia
    ca un desen într-o sculptură
  246. pentru a crea o perspectivă dramatică?
  247. Sau cum poate o pictură
    să imite procesul de imprimare?
  248. Cum poate o instalație
    să utilizeze lentila camerei foto
  249. pentru a înrăma un peisaj?
  250. Cum poate o pictură pe sfoară
    să devină un moment în Danemarca,
  251. în mijlocul unei drumeții?
  252. Și cum, în High Line, poți crea o piesă
  253. care se camuflează în însăși natura
  254. și devine un habitat
    pentru natura din jur?
  255. Voi încheia cu două piese
    la care lucrez acum.

  256. Asta se numește „Cer căzut”
  257. și va fi un comision permanent
    pentru Hudson Valley,
  258. este un fel de planetariu coborât
  259. care se înrădăcinează în pământ.
  260. Și aceasta e o lucrare din 2003
    care va fi reinstalată,
  261. va avea o viață nouă
    la redeschiderea MOMA.
  262. Este o piesă în care sculptura
    este însăși unealta.
  263. Iar pendulul, când se leagănă,
  264. e folosit ca unealtă pentru a crea piesa.
  265. Deci fiecare morman de obiecte
  266. urcă până la un centimetru
    de vârful acelui pendul.
  267. Deci avem această combinație
    de acalmie a acelei frumoase legănări,
  268. dar și tensiunea care poate oricând
    să distrugă piesa.
  269. Astfel, nu contează
    unde ajunge oricare dintre aceste piese,

  270. fiindcă pentru mine ideea este
  271. că ele sfârșesc
    în amintirea voastră cu timpul,
  272. și generează idei dincolo de ele însele.
  273. Vă mulțumesc!

  274. (Aplauze)