De ce pocnesc articulațiile? - Eleanor Nelsen

Pentru a vedea întreaga lecție: http://ed.ted.com/lessons/why-do-your-knuckles-pop-eleanor-nelsen

Unii oameni adoră să-și pocnească articulațiile, pe când alții sunt îngroziți de acest sunet. Dar care este cauza pocniturii? Este oare periculoasă?
Eleanor Nelsen ne spune realitatea din spatele pocniturilor din articulații.

Lecție de Eleanor Nelsen, animație realizată de Steve Belfer Creative.

Ce este acest sunet?

În funcție pe cine întrebi,

sunetul făcut de pocnirea articulațiilor
este fie unul al alinării,

fie unul dăunător
ce-ți pot întoarce stomacul pe dos.

Acum serios. Ce e acest sunet?

De ce răsucirea articulațiilor
într-un fel anume le face să pocnească?

Oamenii de știință
au dat câteva explicații,

printre care întinderea rapidă
a ligamentelor,

și în cazuri severe, frecarea oaselor
unul de celălalt.

Dar cea mai des întâlnită explicație

de ce întinderea articulațiilor
sună asemenea unor baloane care se sparg

e că, ei bine, sunt bule acolo.

Articulațiile de la nivelul degetelor
sunt cele mai ușor de pocnit,

dar mulți oameni își pocnesc articulațiile
dintre vertebrele gâtului și spatelui,

și chiar șoldurile, încheieturile,
umerii lor și așa mai departe.

Toate aceste articulații
sunt articulații sinoviale

și sunt cele mai flexibile din corp.

Spațiul dintre cele două oase
este umplut cu un lichid vâscos

sau lichid sinovial, care conține
molecule lungi, lubrifiante,

ca acidul hialuronic și lubricină.

Lichidul sinovial are aproximativ
textura gălbenușului de ou

iar rolul său principal
este de a acoperi oasele

și de a le ajuta să alunece
unul peste altul.

Acesta conține și celule fagocitare

care ajută la curățarea resturilor de os
sau cartilaj care ajung în articulații.

Dar motivul pentru care e important
pentru pocniturile articulațiilor

e că, asemeni altor lichide
din corpul tău,

conține numeroase molecule
dizolvate de gaz.

Cei ce-și pocnesc degetele știu că
pentru a obține acel sunet satisfăcător,

trebuie să îți întinzi articulația
mai mult decât de obicei,

de exemplu, prin îndoirea
pe spate a degetelor.

Când faci asta,
oasele se îndepărtează unul de altul.

Spațiul dintre oase devine mai mare,

dar cantitatea de lichid sinovial
rămâne constantă.

Asta creează o zonă cu presiune scăzută

care scoate gazele dizolvate
din lichidul sinovial,

asemeni dioxidului de carbon
care iese din apa minerală

când deschizi capacul.

În interiorul articulației, gazele
nedizolvate pocnesc când formează o bulă.

Dar bula nu rămâne așa mult timp.

Fluidul din jur apasă pe ea
până când în final se sparge.

Gazele bulei se împrăștie
în întreaga cavitate sinovială

și se dizolvă încet înapoi în fluid,
totul în aproximativ douăzeci de minute,

de asta trebuie să aștepți puțin
ca să-ți pocnești din nou articulația.

Unii omeni de știință cred că există
sunt de fapt două pocnituri.

Una când bula se formează,
iar cealaltă când se sparge.

Articulația se mărește temporar
dacă e pocnită,

ce poate fi motivul pentru care
cei ce-și pocnesc cotul, gâtul sau spatele

spun că obiceiul le face articulațiile
să se simtă mai libere și mai flexibile.

Poate ai auzit de la o rudă îngrijorată
sau de la un coleg de serviciu enervant

că pocnirea articulaților
provoacă artrită.

Un doctor numit Donald Unger,
a auzit și el asta.

Deci, hotărât să-i demonstreze
mamei lui contrariul,

el și-a pocnit articulațiile de la mâna
stângă constant timp de 50 de ani,

pe când mâna dreaptă a rămas nepocnită.

36,500 pocnituri mai târziu,
ambele mâini ale lui erau fără artrită.

Pentru comportamentul altruist
de a se dedica științei,

Dr. Unger a primit un premiu Ig Nobel,

o imitație a premiului Nobel
care celebrează excentricitatea

și reușitele științifice
ciudat de fascinante.

Unger scria că rezultatele sale ar trebui
să schimbe și alte convingeri parentale,

precum importanța de a mânca spanac.

Juriul încă se ocupă de asta.

Dar pentru pocnitorii de degete,

un studiu sugerează
că întinderea articulațiilor

și spartul bulelor poate cauza
umflarea mâinilor

și slăbirea forței de prindere.

Dar cel mai mare pericol se pare
că e enervarea celor din jur.