Baletul care a declanșat o revoltă - Iseult Gillespie

Vezi lecţia completă: https://ed.ted.com/lessons/the-ballet-that-incited-a-riot-iseult-gillespie

De obicei, baletul e considerat a fi armonios, grațios și rafinat — nu e exact ceva ce ar declanșa o revoltă. Dar la prima interpretare a „Ritualului de primăvară" a lui Stravinsky, membrii publicului erau atât de revoltați încât au acoperit orchestra. Oamenii au aruncat obiecte pe scenă, au început să se bată şi au fost arestați. Ce a cauzat această reacție șocantă?
Iseult Gillespie ne explică această polemică.

Lecţie de Iseult Gillespie, regie de WOW-HOW Studio.

De obicei considerăm baletul
drept ceva armonios, grațios şi rafinat –

nu sunt exact caracteristicile
care ar declanşa o revoltă.

Însă la prima interpretare
a „Ritualului de primăvară"

a lui Igor Stravinsky,

publicul era atât de revoltat
încât a acoperit orchestra.

Relatările evenimentului includ
oameni ce aruncau obiecte spre scenă,

ce se loveau și care au fost arestați –

totul începând de la
o noapte sofisticată de balet.

Interpretată pentru prima dată în mai 1913

la Teatrul Champs-Elysées din Paris,

„Ritualul de primăvară"
are loc în timpuri preistorice.

Povestirea relatează
despre o comunitate păgână străveche

care venera Pământul şi pregătea
sacrificarea unei femei

cu intenția de a produce
schimbarea anotimpurilor.

Însă baletul se referă
mai mult la relaţia violentă

dintre oameni, natură şi cultură

decât la personaje sau subiect.

Aceste tematici se manifestă
într-o reprezentaţie foarte supărătoare

ce îmbină muzica intensă, dansul convulsiv
şi o regizare neobişnuită.

Debutează cu dansatorii
care se trezesc la solo-ul unui fagot

ce cântă într-un registru
înfricoșător de înalt.

Aceasta lasă loc strunelor disonante,
străpunse de pauze neaşteptate

în timp ce dansatorii zvâcnesc pe muzică.

Aceste siluete înspăimântătoare
pun în scenă premisa dură a baletului,

care au iritat publicul

şi au distrus convenţiile muzicii clasice.

În acest mod şi în multe altele,

„Ritualul de primăvară” a pus
la încercare tradiţiile orchestrale

ale secolului XIX.

Compusă în pragul Primului Război Mondial
şi al Revoluţiei Ruse,

„Ritualul de primăvară”
e plin de agitaţie.

Această tensiune e reflectată
în diverse experimente formale,

care includ utilizări inovatoare
a sincopării sau a ritmului neregulat;

lipsa armoniei sau a unei game

şi prezenţa multiplelor măsuri muzicale.

Alături de aceste caracteristici
uimitor de moderne,

Stravinsky a îmbinat aspectele
muzicii folk ruseşti –

o combinaţie ce a spulberat
în mod intenţionat

aşteptările publicului său
sofisticat şi urban.

Nu e prima dată
când Stravinsky a utilizat muzica folk.

Fiind născut într-un oraş mic
în afara St. Petersburg-ului în 1882,

reputaţia lui Stravinsky era consolidată
de baletul luxuriant „Pasărea de foc".

Bazat pe o poveste rusească,

această regie era adânc cufundată
în fascinaţia lui Stravinsky

cu cultura folk.

El a planificat un proiect mai îndrăzneţ
în „Ritualul de primăvară",

forţând limitele folk-ului şi ale muzicii

pentru a evidenţia
asprimea ritualului păgân.

Stravinsky a adus această reverie la viaţă

în colaborare cu actorul Nicholas Roerich.

Roerich era obsedat
de timpurile preistorice.

El a publicat eseuri
despre sacrificiul uman

şi a participat la săpăturile
mormintelor slavice

pe lângă decorul şi design-ul costumelor.

Pentru „Ritualul de primăvară",
s-a inspirat din arta medievală rusească

şi hainele ţărăneşti pentru a crea costume

ce atârnau straniu
pe corpurile dansatorilor.

Roerich le-a contrastat
cu decorul intens al naturii primitive;

plin de roci zimţate,
copaci ce se ivesc şi culori oribile.

Pe lângă decorurile sale uimitoare
şi rezultatul mistuitor,

coreografia originală
a „Ritualului de primăvară"

era foarte provocatoare.

Aceasta era lucrarea dansatorului legendar
Vaslav Nijinsky,

ce a creat dansuri pentru a reconsidera
„însăși rădăcinile mișcării”.

Deşi, mai târziu
Stravinsky şi-a exprimat frustrarea

faţă de repetiţiile solicitante
ale lui Nijinsky

şi interpretările ferme ale muzicii,

coregrafia lui era inovatoare
ca şi aranjamentul lui Stravinsky.

El a deformat baletul tradițional –

atât spre uimirea
cât şi spre groaza publicului său,

mulţi aşteptându-se la rafinamentul
şi romantismul specific genului.

Dansul în „Ritualul de primăvară"
e agitat şi neregulat,

cu dansatori ce se ghemuiesc,
se zbat şi sar de parcă ar fi posedaţi.

Deseori, dansatorii nu dansează pe muzică,

dar par mai curând să lupte împotriva ei.

Nijinsky i-a instruit să întoarcă
vârful picioarelor în interior

şi să aterizeze puternic după sărituri,
deseori în afara ritmului.

Pentru scena finală nebunatică,

o femeie dansează până la epuizare
pe zgomote puternice şi strune disonante.

Baletul se termină brusc
pe un acord aspru şi tulburător.

În prezent, „Ritualul de primăvară"

rămâne la fel de înfiorător
ca la debutul său controversat,

însă undele de şoc ale lucrării originale
continuă să răsune şi să inspire.

Puteţi auzi influenţa lui Stravinsky
în ritmurile jazz-ului modern,

în muzica clasică cu tentă de folk

şi chiar în coloanele sonore
ale filmelor de groază,

ce încă mai declanşează o reacţie
zgomotoasă a publicului.