E-waste: Cleaning Up The World's Fastest-Growing Trash Problem

Gândește-te la smartphone-ul
sau laptopul tău.

Știu totul despre el.

Știi unde este produs fiecare chip.

Și apoi...

nu mai știi nimic.

Deșeurile electronice apar pentru că
obiectele nu ne mai sunt utile,

așa că le aruncăm.

Această problemă este
accentuată de faptul că

modul în care le proiectăm
și le producem

face dificilă dezasamblarea lor,

extragerea materialelor utile,

și refolosirea acestora.

♪ Tuburile sunt conectate la șasiu ♪

♪ Șasiul este conectat la marele... ♪

Am înțeles că sunt în jur de
4.000 de oameni care lucrează aici.

Sunt aici de aproximativ 15 ani.

Am descoperit că mulți din ei

aveau un nivel ridicat de
metale în sânge.

Nu cred că doar Africa

se confruntă cu această problemă
a deșeurilor electronice

deoarece electronicele și
aparatele electrice

fac parte din viața noastră zilnică.

Nu putem oferi aceste produse

celor 7,8,9 miliarde de oameni
ce vor fi pe planetă în viitor

dacă le aruncăm pe majoritatea

după ce au fost utilizate
doi sau trei ani.

Pe măsură ce dispozitivele din viața noastră
devin mai accesibile, iar ciclurile de înlocuire
sunt tot mai scurte, lucrurile „vechi” se tot adună

Toate monitoarele și laptopurile pe care le aruncăm - împreună cu vechile cuptoare cu microunde și frigidere - se transformă în munți de deșeuri electronice.

Într-un an, generăm 44,7 milioane de tone metrice
de deșeuri electronice

...echivalentul a 4.500 Turnuri Eiffel.

Cu mult înainte ca computerele noastre să încetinească și smartphone-urile să capete câteva zgârieturi, acestea continuă să aibă valoare

... multe dintre ele conținând mici cantități de metale prețioase, cum ar fi aur sau argint

... care adunate, însumau aproximativ 55 bilioane de euro de materii prime în 2016

Și atunci, de ce numai 20% din deșeurile
electronice sunt colectate și reciclate?

Desigur, generalizăm dacă
ne gândim la deșeurile electronice,

e diferit dacă te gândești
la un monitor CRT vechi,

sau la un smartphone modern
sau contemporan.

Dar cu siguranță, putem recupera
multe lucruri din deșeurile electronice.

Asta ar trebui să fie
un stimulent pentru reciclare.

Sunt profesor la MIT,

conduc un departament numit
Senseable City Lab

și totodată un birou numit
Carlo Ratii Associati.

Am început să adresăm această problemă
printr-un proiect denumit Trash-Track.

A început acum câțiva ani
și am lucrat cu orașul Seattle

punând multe etichete
pe deșeuri,

pentru a le putea urmări.

Înțelegeți, am urmărit
cojile de banane,

vechile monitoare CRT,
computere, cartușe etc.

Multe deșeuri ajung la granițele SUA,

după care,
nu le-am mai putut urmări.

Odată ce deșeurile electronice ajung la granița SUA, pornesc fie spre sud, în Mexic sau ajung chiar în Africa, India sau Asia

...destinații populare nu doar pentru deșeurile electronice americane, dar și pentru restul țărilor dezvoltate

Problema devine și mai complexă prin faptul că în aceleași regiuni, majoritatea deșeurilor electronice nu sunt importate ci produse la nivel local.

Bine ați venit în Agbogbloshie, în Ghana,
cea mai mare haldă de deșeuri electronice
din lume.

În prima zi în care am ajuns aici
am fost șocat.

Să vezi genul de muncă
pe care o fac oamenii.

Se taie, sunt expuși la atâtea.

Numele meu este Bennett Nana Akuffo.

Sunt manager de proiect pentru
Green Advocacy Ghana.

În general, băieții de aici
merg cu camioane.

Merg la fiecare acasă.

Dacă vin la mine acasă,

cu siguranță vor cumpăra
un frigider de la mine.

Apoi, îl vor aduce până aici,

și-l vor tăia în bucăți.

Extrag aluminiul din carcasă.

Iau cuprul din motorul
frigiderului.

Adică îl taie cu un ciocan și o daltă.

Apoi, cablurile din frigider,

vor fi arse pentru a extrage cuprul.

Ulterior, polistirenul

este folosit drept combustibil.

Deci, dacă trebuie să prelucreze
tot felul de metale,

adaugă polistiren și îi dau foc.

Ei bine, știm cu toții
că solul este foarte contaminat,

iar nivelul de plumb, cadmiu
și arsenic din sol continuă să crească.

Am făcut un sondaj de sănătate
al oamenilor de aici.

Am constatat că majoriatea

aveau în sânge un nivel ridicat
de metale grele.

Metalele grele sunt legate
de cancer

și alte boli.

Locul ăsta e ca un cartier comercial.

Sunt oameni care vând
apă, băuturi.

Alții muncesc,

iar alții adună lucruri
de pe jos.

Prin urmare, e o întreagă
comunitate în sine.

Am auzit că sunt în jur de 4.000
de oameni care lucrează aici.

Și majoritatea își petrec aici
întreaga zi.

Mulți dintre ei sunt expuși.

Majoritatea oamenilor văd Agbogbloshie
ca pe o groapă de gunoi.

Dar este un serviciu pe care-l oferă
ghanezilor de rând.

Da, e rău,

dar e un serviciu
de care avem nevoie.

Dacă nu ar exista Agbogbloshie

ce s-ar întâmpla cu vechile
noastre mașini,

cu vechile frigidere,
televizoare și toate cele?

Cu am putea preveni vechile dispozitive electronice să ajungă în locuri precum halda Agbogbloshie?

Și dacă s-ar putea face asta, cum ar putea
fi reutilizate acestea în siguranță?

La IDEO, misiunea noastră
a fost întotdeauna

să conectăm oamenii
cu tehnologia

prin intermediul
designului.

Eu sunt Tim Brown.

Și sunt directorul general
al companiei IDEO.

La început,

am conceput lucruri ca primul mouse
pentru computerul original Macintosh,

și primul laptop,
sau primul defibrilator automat.

Înțelegem mult mai bine acum

complexistatea sistemelor

care susțin aceste produse
și servicii.

De aceea suntem interesați
de lucruri ca economia circulară.

Și nevoia de a ne gândi
la produse

nu doar prin ciclurile lor
de utilizare

dar și la ce se întâmplă
cu ele după aceea.

Eu sunt Vincent Biruta,

și sunt Ministrul Mediului
în Republica Rwanda.

Ne confruntam cu 10.000 de tone
de deșeuri electronice pe an.

Și am decis să punem în funcțiune

o instalație de dezmembrare și reciclare
a deșeurilor electronice

care are capacitatea de
a face față

acestor 10.000 de tone pe an.

În prezent, în Rwanda,
cea de-a doua fabrică

se ocupă cu recondiționarea
unor computere,

recondiționat 400 de computere

care sunt distribuite școlilor.

Dar părțile din plastic sunt trimise
firmelor de reciclare a plasticului.

Trimitem părțile metalice
către industriile siderurgice.

Și pregătim o a doua etapă

prin care vom recupera
metalele prețioase,

componente ale acestor
dispozitive electronice.

Și Ghana a făcut progrese prin adoptarea unei legislații care interzice manipularea greșită a deșeurilor electronice.

Și chiar și în cea mai groaznică haldă, devin accesible modalități curate de ardere

Cu ajutorul Pure Earth,
o ONG cu sediul în SUA,

am decis să găsim o cale
prin care să eliminăm arderea

ca modalitate de extragere
a cuprului.

Am înființat aici acest sit pilot
cu curățători de cabluri.

Și vedeți aceste găuri
prin care sunt împinse cablurile,

acestea fiind dimensiunile
cablurilor pe care le putem recicla.

Și face asta în câteva secunde.

Deci, plasticul merge într-o parte,

metalul iese pe partea cealaltă.

Când aduci cablul aici,

este cupru sau aluminiu curat
și cântărește mai mult.

Deci, băieții vor câștiga
mult mai mulți bani.

Deșeurile electronice reprezintă acum fluxul de deșeuri cu cea mai rapidă creștere din lume.

Încetinirea acestuia ar presupune ca atât consumatorii cât și producătorii să își schimbe modul de a privi electronicele.

Este datorat designului,
iar soluțiile sunt o problemă de design.

Dacă luăm în serios
economia circulară,

vom vrea să închidem cercul.

Să creăm noi noțiuni
de livrare.

Nu trebuie să folosim
atât de multe dispozitive.

Să aibă anumite componente
care au mai multe vieți.

Și când trebuie să le aruncăm,

să ne asigurăm că o facem
acolo unde există centre speciale.

Suntem încă atrași de ideea

frumuseții produselor pe care
dorim să le avem.

Dar poate că nu acesta este
modelul potrivit pentru viitor.

Ar putea să nu cumpărăm
deloc aceste produse,

sau să le ducem la service

așa încât producătorii să aibă
un motiv real pentru a le ia înapoi.

Va trebui să fim destul de creativi
în următorii ani

pentru a rezolva aceste probleme.