Am tendința să presupun ce e cel mai rău, și uneori, acest obicei îmi joacă feste. De exemplu, dacă simt o durere neașteptată în corp, durere pe care nu am mai avut-o înainte și căreia nu îi pot găsi o sursă, atunci dintr-o dată mintea mea se gândeşte la o boală de inimă sau la o durere de gambă din tromboză venoasă profundă. Dar până acum nu am fost diagnosticat cu vreo boală mortală sau incurabilă Uneori lucrurile dor fără vreun motiv clar. Dar nu toată lumea e la fel de norocoasă ca mine. În fiecare an, în lume mor peste 50 de milioane de oameni. În special în economii cu venituri mari, ca a noastră, moartea e cauzată în mare de boli care progresează lent: boli de inimă, boala cronică de plămâni, cancer, Alzheimer, diabet, să numesc doar câteva. Umanitatea a făcut un progres extraordinar în a diagnostica și trata multe dintre acestea. Dar suntem la un stadiu unde progresul în domeniul sănătății nu poate fi atins doar prin dezvoltare de noi tratamente. Și asta devine evident când ne uităm la un aspect pe care multe dintre aceste boli îl au în comun: probabilitatea unei tratări cu succes depinde mult de când este început tratamentul. Dar o boală este de obicei detectată doar odată ce apar simptome. Problema aici este, de fapt, că multe boli pot rămâne asimptomatice, prin urmare nedetectate, pentru o perioadă lungă de timp. Din cauza aceasta, e o nevoie permanentă de noi căi de detectare a bolilor în stadiul incipient înainte să apară simptomele. În asistența medicală, asta se numeşte screening. Și după cum este definită de Organizația Mondială a Sănătății, screeningul este „identificarea prezumtivă a bolii nedescoperite într-o persoană aparent sănătoasă, prin intermediul unor teste care pot fi aplicate rapid și ușor.” E o definiție lungă, așa că permiteţi-mi să o repet: identificarea bolii nedescoperite într-o persoană aparent sănătoasă prin intermediul unor teste care pot fi aplicate și rapid și ușor. Și vreau să pun în special accent pe cuvintele „rapid” și „ușor” pentru că multe dintre metodele de screening sunt exact opusul. Și aceia dintre voi care au făcut o colonoscopie ca parte dintr-un program de screening pentru cancer colorectal știu despre ce vorbesc. Evident că există o varietate de ustensile disponibile pentru a face un screening. Asta variază între tehnici imagistice, cum ar fi radiografia sau imagistică prin rezonanţă magnetică, la analiza sângelui sau a unui țesut. Cu toții am făcut teste de acest tip. Dar e o cale de mijloc care de mult timp a fost trecută cu vederea: cale de mijloc care este ușor de accesat, practic inepuizabilă și susține o promisiune extraordinară pentru analiza medicală. Și asta este respirația noastră. Respirația umană este în principal compusă din cinci componente: nitrogen, oxigen, dioxid de carbon, apă și argon. Dar pe lângă acestea cinci, sunt și alte sute de componente care sunt prezente în cantitate foarte mică. Acestea se numesc compuși organici volatili și eliberăm sute, chiar mii de fiecare dată când expirăm. Analiza acestor compuși organici volatili din respirația noastră se numește analiză a respirației. De fapt, cred că mulți dintre voi au experimentat deja analiza respirației. Imaginați-vă: conduci spre casă noaptea târziu, când deodată apare un ofițer de poliție prietenos care îți cere amabil, dar cu fermitate, să tragi pe dreapta și să sufli într-un dispozitiv ca acesta. Acesta este un etilotest care este folosit să măsoare concentrația de etanol din respirația ta și să determine dacă condusul în starea în care te afli a fost o idee bună. Aș zice că am condus destul de bine, dar lăsați-mă să verific. (Bip) 0.0, deci nimic îngrijorător, totul bine. (Râsete) Acum imaginați-vă un dispozitiv ca acesta, care nu măsoară doar nivelul de alcool din respirație, dar care detectează boli ca cele pe care vi le-am spus și poate mai multe. Conceptul de a corela mirosul respirației unei persoane cu anumite boli, de fapt, datează din timpul Greciei Antice. Dar doar de curând, eforturile de cercetare au crescut foarte mult, și ceea ce odată a fost doar un vis devine acum realitate. Și permiteţi-mi să scot din nou lista pe care v-am arătat-o mai devreme. Pentru majoritatea bolilor listate aici, există o dovadă științifică substanțială sugerând că boala ar putea fi detectată prin analiza respirației. Dar cum funcționează mai exact? Partea esențială e un dispozitiv cu senzor care detectează compușii organici volatili din respirația noastră. Spus simplu: când este expus la o probă de respirație, senzorul produce o semnătură complexă care rezultă dintr-un mix de compuși organici volatili pe care îi expirăm. Această semnătură reprezintă o amprentă a metabolismului tău, microbiomul tău, și ale proceselor biochimice care au loc în corpul tău. Dacă ai o boală, organismul tău se va schimba și la fel și compoziția respirației tale. Și atunci singurul lucru care mai rămâne de făcut este să se coreleze o anumită semnătură cu prezența sau absența anumitor boli. Tehnologia promite câteva beneficii incontestabile. În primul rând, senzorul poate fi miniaturizat și integrat în mici aparate, pe care le poți ține în mână ca acest etilotest. Asta ar permite ca testul să fie folosit în multe împrejurări diferite. și chiar și acasă, astfel că o vizită la doctor nu este necesară de fiecare dată când un test este făcut. În al doilea rând, analiza respirației nu este invazivă și poate fi la fel de simplă ca sulfatul într-un etilotest. Simplicitatea și ușurința în folosire ar reduce efortul pacientului și ar oferi un stimulent pentru adoptarea tehnologiei. Și în al treilea rând, tehnologia este atât de flexibilă încât același dispozitiv ar putea fi folosit să detecteze o gamă variată de boli. Analiza respirației ar putea fi folosită să depisteze mai multe boli în același timp. În zilele noastre, fiecare boală necesită un instrument medical diferit pentru a efectua un test de screening. Dar asta înseamnă că poți găsi doar ceea ce cauți. Cu toate aceste caracteristici, analiza respirației este predestinată să furnizeze ceea ce multor teste de screening le lipseşte. Și cel mai important, toate aceste caracteristici ar trebui eventual să ne ofere o platformă pentru analiza medicală care poate să funcționeze la un cost scăzut și atractiv pentru fiecare test. Dimpotrivă, instrumentele medicale existente deseori ajung la costuri relativ mari pentru fiecare test. Atunci, ca să se mențină cheltuielile la un nivel mic, numărul testelor trebuie să fie restricționat, iar asta însemnă că (a) testele pot fi efectuate pentru un segment restrâns al populației, de exemplu cea cu risc ridicat; și (b) că numărul de teste pe persoană trebuie să fie menținut la minim. Dar nu ar fi cu adevărat benefic dacă testul ar fi efectuat pe un grup mai mare de oameni, dar și mai des și pe o perioadă mai lungă de timp pentru fiecare individ? Mai ales ultimul aspect ar oferi acces la ceva mult mai valoros ce se numeşte date longitudinale. Datele longitudinale sunt un set de date care urmăresc același pacient de-a lungul a multor luni sau a multor ani. În zilele acestea, deciziile medicale sunt bazate pe un set de date limitat unde o singură bucățică a istoricului medical al pacientului este disponibilă pentru luarea deciziilor. În acest caz, anomaliile sunt de obicei detectate prin compararea profilul de sănătate al pacientului cu profilul de sănătate mediu a unei populații de referinţă. Datele longitudinale ar deschide o nouă dimensiune și ar permite să fie detectate anomaliile bazându-se pe istoricul medical propriu al pacientului. Asta ar pava calea pentru tratamentul personalizat. Sună destul de minunat, nu? Acum cu siguranță veți avea o întrebare care sună cam aşa: „Dacă tehnologia este atât de minunată precum spune, atunci de ce nu o folosim astăzi?” Și singurul răspuns pe care vi-l pot oferi este: nu totul este la fel de ușor precum sună. Există provocări tehnice, de exemplu. Există și nevoia de senzori extrem de fiabili care pot detecta amestecuri de compuși organici volatili cu o reproductibilitate suficientă. Și o altă provocare tehnică este aceasta: cum iei o mostră din respirația unei persoane într-o manieră bine definită pentru ca procesul prelevare de mostre să nu altereze rezultatul analizei? Și aici este nevoie de date. Analiza respirației are trebuie să fie validată în studii clinice, și trebuie să fie colectate destule date pentru ca afecțiunile individuale să poată fi comparate cu limitele normale. Analiza respirației poate să reușeașcă doar dacă un set de date îndeajuns de mare poate fi generat și făcut disponibil pentru o utilizarea amplă. Dacă analiza respirației îşi îndeplineşte promisiunile, aceasta va fi o tehnologie care ne-ar putea ajuta cu adevărat să transformăm sistemul nostru de sănătate, să-l transformăm dintr-un sistem reactiv, în care tratamentul este declanșat de simptomele bolii, într-un sistem proactiv, unde depistarea bolii, diagnosticarea și tratamentul se poate face într-un stadiu incipient, cu mult înainte de apariţia simptomelor. Asta mă aduce la ultimul meu punct, și este unul fundamental. Ce este mai exact o boală? Imaginați-vă că analiza respirației poate fi comercializată după cum am descris-o și detectarea timpurie devine rutină. Problema care rămâne este, de fapt, o problemă cu care orice activitate de screening trebuie să se confrunte pentru că pentru multe boli, este de obicei imposibil de prezis cu suficientă siguranță dacă boala va cauza vreodată oricare dintre simptome sau va pune viața persoanei în pericol. Asta se numește supradiagnostic și conduce la o dilemă. Dacă o boală este identificată, ai putea decide să nu o tratezi pentru că există sigur o probabilitate că nu vei suferi vreodată de ea. Dar cât de tare vei suferi doar știind că ai o boală posibil mortală? Și nu ai regreta că boala a fost detectată? A doua opțiune a ta ar fi să te supui unui tratament timpuriu cu speranța să o vindeci. Dar deseori, asta nu ar veni fără efecte secundare. Să fiu precis: problema mai mare nu este supradiagnosticarea, este supratratamentul, pentru că nu fiecare boală trebuie să fie trată imediat doar pentru că un tratament e disponibil. Adoptarea în creștere a screeningului de rutină va crea întrebarea: Cum numim o boală care poate raționaliza tratamentul și ce e doar o anomalie care n-ar trebui să fie o sursă de îngrijorare? Sper că screeningul de rutină care folosește analiza respirației poate oferi destule date și perspective ca, la un punct, să fim capabili să rezolvăm această dilemă și să prezicem cu suficientă siguranță dacă și când să tratăm într-un stadiu incipient. Respirația noastră și amestecul de compuși organici volatili pe care îl expirăm conțin multe informații extraordinare despre starea noastră fiziologică. Cu ce cunoaștem în prezent suntem abia la suprafață. Cu cât colectăm mai multe date și profile de respirație de la întreaga populație incluzând toate varietățile de genuri, vârste, origini și stiluri de viață, puterea analizei respirației ar trebui să crească. Și eventual, analiza respirației ar trebui să ne ofere un instrument puternic, nu doar pentru a detecta proactiv boli specifice, dar și pentru a le prezice și în cele din urmă a le preveni. Și asta ar trebui să fie o motivație suficientă să adoptăm oportunitățile și provocările pe care analiza respirației le poate oferi, chiar și celor care nu sunt ipohondri part-time ca mine. Mulțumesc! (Aplauze)