[voce feminină]
Sunt o introvertită... și iubesc asta.

Și nu sunt singură.

Introvertiții sunt peste tot

și atitudinea noastră liniștită în viață,

nevoia noastră de solitudine, 
nu este un defect.

Este un dar.

Dar, ca introvertit, nu este mereu ușor 
să realizezi cât de minunat ești.

Lumea este un loc ce îi recompensează
pe extrovertiți.

Un loc unde a fi gălăgios este 
luat drept încredere în sine și fericire.

Un loc unde toți au ceva de spus,
dar nimeni nu ascultă.

Lumea birourilor deschise, petrecerilor de 
socializare, a personalităților puternice.

Cei ce vorbesc încet se simt excluși
cu ușurință.

În copilărie m-am pierdut în mulțime.

Mulți au crezut că nu am nimic de spus
sau că pur și simplu nu îi plac,

dar asta nu era adevărat.

Oamenii cred adesea că introvertiții sunt 
timizi sau antisociali,

dar acestea sunt concepții greșite.

Introvertiții, ca oricine, 
se pot distra socializând.

Petrecerile îi energizează pe extrovertiți
pe când, după un timp,

introvertiții au nevoie de o pauză,
departe de toată lumea.

Există o teorie științifică pentru asta.

Există 2 substanțe care se găsesc în 
creierul fiecăruia dintre noi:

dopamină și acetilcolină.

Dopamina este un plus de energie când 
ne asumăm riscuri sau întâlnim oameni noi,

și îi face pe extrovertiți 
să se simtă grozav.

Dar introvertiții sunt
mai sensibili la dopamină

și sunt stimulați excesiv rapid.

De aceea, preferăm senzația
unei arderi lente pe care o obținem

atunci când creierele noastre 
secretă acetilcolină.

Asta se întâmplă atunci când
ne concentrăm sau citim.

Ne face pe noi, introvertiții, relaxați, 
alerți și mulțumiți,

dar acest fapt de abia este observat 
de extrovertiți.

Desigur, ca atâtea alte lucruri, 
este o situație oscilantă.

Poți înclina spre una din cele două stări 
sau să fii un pic din ambele,

adică să fii ambivert.

Acum mă înțeleg pe mine însămi mai bine.

Sunt adânc recunoscătoare pentru cum sunt.

În loc să mă preocup cu
conversații neimportante

ascult răbdătoare, făcând cuvintele mele
să conteze.

Am prieteni puțini, dar conexiunea 
dintre noi este profundă.

Iubesc să petrec timp singură.

În acele momente, o zi lungă și haotică
se liniștește.

Pot să reflectez și să-mi ascult gândurile

și, în cele din urmă, să ma reconectez 
cu mine însămi.

Doar după aceea ... sunt gata să
mă reconectez cu lumea din nou.

Am învățat strategii pentru a găsi
liniștea în lumea noastră gălăgioasă,

fie că e vorba de muzică pentru a crea
baloane de pace,

sau de a evada într-un parc tăcut 
la vremea prânzului.

Ador intensitatea și frumusețea
haotică a lumii,

dar spațiile liniștite sunt cele în care
mă simt acasă cu adevărat.

Dacă introversiunea ar fi prețuită
mai mult de către societate,

ar putea influența puternic 
viitorul nostru.

Calitățile unice ale introvertiților 
sunt o forță tăcută, profundă.

După cum spunea Gandhi:
"Poți zgudui lumea într-un mod delicat".

[voce masculină]
Mulțumim pentru vizionare.

Nu uitați să vă abonați și să activați

notificările pentru noi video-uri.

Pe data viitoare!