În 1970, marijuana a fost clasificată ca drog de categoria I în SUA: un drog de mare risc, adică era complet ilegal și nu avea vreun beneficiu medical recunoscut. Această opinie s-a păstrat multă vreme și a întârziat cercetările asupra efectelor și utilizării în scop medical. Astăzi, beneficiile terapeutice ale marijuanei sunt larg recunoscute, unele țări legalizând sau fiind pe cale să legalizeze folosirea în scop medical. Dar recunoașterea beneficiilor medicale nu răspunde la întrebarea: este benefică pentru creier marijuana recreațională? Marijuana acționează asupra sistemului canabinoid al corpului, ai cărui receptori sunt răspândiți peste tot în creier și organism. Moleculele native ale corpului, numite endocanabinoizi, acționează și ele asupra acestor receptori. Nu înțelegem în totalitate sistemul canabinoid, dar el are o caracteristică extrem de importantă pentru funcționarea sa. Majoritatea neutransmițătorilor trec de la un neuron la altul printr-o sinapsă, pentru a transmite un mesaj. Însă endocanabinoizii călătoresc în direcție opusă. Când un mesaj trece de la un neuron la altul, neuronul receptor eliberează endocanabinoizi. Aceștia călătoresc înapoi ca să influențeze neuronul transmițător, oferindu-i feedback de la neuronul receptor. De aceea oamenii de știință cred că sistemul endocanabinoid servește în principal la modularea altor semnale, amplificându-le pe unele și diminuându-le pe altele. Răspunsul endocanabinoizilor încetinește rata semnalului neuronal. Asta nu înseamnă neapărat o încetinire a comportamentului și a percepției. De exemplu, încetinirea unui semnal care inhibă mirosul ar putea intensifica mirosurile. Marijuana conține doi compuși activi principali, tetrahidrocanabinol sau THC și canabidol sau CBD. THC se presupune că e responsabil pentru efectele psihoactive ale marijuanei asupra comportamentului, cunoașterii și percepției, în timp ce CBD este responsabil pentru efectele non-psihoactive. La fel ca endocanabinoizii, THC încetinește semnalizarea, legându-se de receptorii canabinoizi. Dar se leagă imediat de receptori în tot acest sistem ramificat, în timp ce endocanabinoizii sunt eliberați într-o anumită zonă, ca răspuns la un stimul specific. Această activitate extinsă, alături de faptul că sistemul canabinoid afectează indirect multe alte sisteme, demonstrează că genetica și chimia creierului fiecărei persoane și experiențele anterioare determină modul în care reacționăm la acest drog. Asta se întâmplă mai mult cu marijuana decât cu alte droguri care produc efecte într-unul sau mai multe moduri specifice. Efectele nocive, dacă există, variază mult de la o persoană la alta. Cu toate că nu știm exact care sunt efectele nocive ale marijuanei, există factori de risc care cresc posibilitatea de a fi experimentate. Cel mai mare factor de risc este vârsta. La persoanele sub 25 de ani, receptorii canabinoizi sunt mai concentrați în materia albă decât la cei trecuți de 25. Materia albă e importantă în comunicare, învățare, memorie și emoții. Folosirea frecventă a marijuanei perturbă dezvoltarea căilor materiei albe și afectează abilitatea creierului de a crea noi conexiuni. Astfel e afectată capacitatea de învățare pe termen lung și rezolvare a problemelor. Deocamdată, nu știm cât de grav și ireversibil este acest lucru. În rândul tinerilor, riscul e mai mare cu cât persoana e mai tânără, mult mai mare pentru un tânăr de 15 ani decât pentru unul de 22. Marijuana poate provoca halucinații sau delir paranoic. Cunoscute ca psihoză indusă de marijuana, aceste simptome dispar de obicei atunci când persoana renunță la drog. Dar în cazuri izolate, psihoza nu dispare, ci scoate la iveală o tulburare psihotică de durată. Antecedentele de boli psihotice ale familiei, în special schizofrenia, deși nu doar ea, sunt un factor de risc pentru acest efect. Psihoza indusă de marijuana este întâlnită și la tinerii adulți, dar e de menționat că tulburările psihotice apar oricum la această vârstă. Un lucru care nu e clar în aceste cazuri este dacă tulburarea psihotică ar fi apărut și în lipsa folosirii marijuanei, dacă marijuana grăbește apariția, dacă e un catalizator pentru un punct critic la care nu s-ar fi ajuns, sau dacă reacția la marijuana este cumva un indicator al unei tulburări preexistente. Cel mai probabil, rolul marijuanei variază de la o persoană la alta. Indiferent de vârstă, ca și în cazul altor substanțe, creierul și corpul devin mai puțin sensibile după folosirea repetată, ceea ce înseamnă că e nevoie de mai mult ca să obții aceleași efecte. Din fericire, spre deosebire de alte droguri, nu există niciun risc de supradoză mortală pentru marijuana și chiar consumul mare nu duce la simptome grave sau care să pună viața în pericol când consumatorul se oprește. Sunt mai multe tipuri de sevraj în urma consumului de marijuana, care includ tulburări de somn, iritabilitate, stare de depresie, care trec în câteva săptămâni de la oprirea consumului. Prin urmare, este marijuana dăunătoare pentru creier? Depinde cine ești. Dar în timp ce unii factori pot fi identificați cu ușurință, alții nu sunt, ceea ce înseamnă că există posibilitatea de a experimenta efectele negative, chiar dacă nu ai niciunul din factorii de risc cunoscuți.