Video 1: Toţi suntem povestitori

învaţă mai multe:
https://www.khanacademy.org/partner-content/pixar/storytelling

-Bună, sunt Valerie Lapointe și sunt
o artistă povestitoare la Pixar.

O să fiu ghidul primei tale

lecții despre povestire,
realizată pentru a te introduce

în modul în care spunem povești la Pixar.

Pe parcursul următoarelor 6 lecții

vei avea șansa să îți
creezi propriile povești

și vei ajunge de la o simplă idee

la storyboards ca cele pe
care le folosim la Pixar.

Fiecare lecție conține artiști
povestitori care

împărtășesc idei despre
procesul de dezvoltare a poveștilor.

- Mă numesc Domee Shi și sunt
un artist povestitor.

- Bună, sunt Sanjay Patel.

Sunt animator și artist în storyboards.

- Sunt Kristen Lester.

Sunt artistă în storyboards.

-Bună, mă numesc Mark Andrews și

sunt unul dintre directorii de la
Pixar Animation Studios.

Scopul acestui video e să îți amintească

că eşti deja un povestitor.

E ceva ce facem în mod natural

şi începem de când suntem copii.

Pentru început, hai să ascultăm cum

povestitorii de la Pixar au început

să îşi spună propriile poveşti.

- În parc unde îţi imaginezi

propriile poveşti sau în curtea din spate

unde construieşti propria ta lume.

De atunci am început să desenez
propriile benzi desenate

şi minţeam că sunt bolnav ca
să nu merg la şcoală

doar ca să pot să-mi continui
desenele şi poveştile.

- Luam un desen cu

Betty şi Veronica din benzile desenate

şi îl trasam, după care desenam

haine pe ele, şi am creat acest lucru

numit Betty and Veronica Fashions.

Undeva în subsolul casei mamei există

mii şi mii de astfel

de desene cu Betty şi Veronica.

- Acele postere pe post de temă

ale profesoarei de desen pe tot

parcursul anilor de liceu,

mereu erau despre o parte

a istoriei Americii, deci această idee

de a prezenta

istoria Americii prin
intermediul artei vizuale

a fost prima cale

în exprimarea poveştilor printr-o imagine.

- Când eram foarte tânără

făceam desene pe care
mai apoi le arătam oamenilor

şi ei reacţionau, şi asta îmi
plăcea foarte mult.

Adică îmi plăceau aşa de mult
reacţiile

oamenilor la desene şi poveştile mele,

şi voiam mai multe reacţii
de-ale lor

încât desenam din ce în ce mai mult.

- Trebuie să spun că,
pe parcursul vieţii mele,

nu am avut nicio inspiraţie,
eram cea mai

banală persoană, întotdeauna
am crezut că artiştii

trebuie să aibă aceste izvoare de idei,

un număr nesfârşit de ele, şi eu
nu aveam nici măcar una.

- Toate poveştile şi ideile mele
provin din propria viaţă.

Mă gândesc la lucrurile care
mi s-au întâmplat,

precum când a fost ultima
dată când am fost fericită?

Ultima dată când am fost foarte tristă?

Dar ultima dată când am plâns
sau eram extrem de nervoasă?

- Majoritatea poveştilor mele provin din

propriile experienţe, şi cred că

există o piatră de hotar care
este foarte importantă

pentru un povestitor pentru
că ne face oneşti.

Nu doar adun tot felul de idei

şi le combin şi aceea este povestea.

Nu există nicio poveste gata făcută.

- O cale este să mă gândesc îndelung la

trăirile mele din viaţă şi

momente în care consider că

am simţit epifanie,

am căpătat un fel de înţelegere

sau am învăţat ceva ce cred

că este foarte important să
împart cu restul lumii.

Cred că acelea sunt poveştile

care sunt distractive pentru că

pot proveni doar din experienţa personală.

Nimeni nu poate avea
aceeaşi perspectivă

pentru că nu au trăit o
viaţă identică cu a ta.

- Două persoane nu pot
trăi viaţa în acelaşi fel,

deci nu pot spune
o poveste în acelaşi fel.

Gândeşte asta ca pe o superputere
pe care toţi o avem,

perspectiva ta unică.

Doar tu vezi lumea în felul acesta.

Acum vreau să te gândeşti
la o amintire a ta.

Poate să fie cea mai
stânjenitoare amintire,

una înfricoşătoare sau un
moment în care ai fost foarte surprins.

Orice ar fi, este o trăire pe care
ţi-o aminteşti clar.

În acest prim exerciţiu vei avea

şansa să îţi exprimi această amintire
în moduri diferite.