Aceasta este Atena

Un jurnal al scurtei mele vizite în Atena, Grecia. Intenţia mea iniţială a fost să fac un reportaj despre adunările de cartier anarhiste. Adevărul este că acest obiectiv a fost mai dificil decât mă aşteptam. Puţini din adunarea de cartier au acceptat să fie filmaţi sau fotografiaţi de frica represaliilor din partea poliţiei, angajatorilor şi fasciştilor. Am fost înştiinţat de greutăţile îngrijorătoare ale imigranţilor fără acte şi ale susţinătorilor lor, creşterea în popularitate a partidului neo-nazist Golden Dawn (Răsăritul Auriu), şi rolul poliţiei în suprimarea mişcărilor sociale. Acest reportaj este doar un instantaneu al unei situaţii complexe a unei ţări în stare de "război civil", şi cum reacţionează anarhiştii în faţa ei.

ACEASTA ESTE ATENA

(Cineastul) Atena, iunie 2012.
Sunt aici pentru a fi martorul unui loc pe care l-am urmărit din 2008.

Curajul sălbatic al anarhiștilor greci luptându-se cu polițiștii a captat atenţia oamenilor din întreaga lume, inclusiv a mea.

În decembrie al acelui an, un polițist l-a ucis pe Alex Grigoropoulos, un adolescent care locuia în Exarchia, un cartier casă a numeroși anarhiști.

(Antonis Vradis) Copii aceia stăteau pur și simplu pe strada pietonală din Exarchia.

O mașină a patrulei de poliție s-a oprit la ei, a fost o mică altercație,

iar poliția l-a împușcat pe Alexis cu sânge rece, omorându-l pe loc.

Și ce a urmat a fost un fel de apel spontan pentru a răspunde acestei crime, oamenii au început să se adune în Exarchia.

Și foarte curând dupa aceea în aproape tot centrul Atenei, au mărșăluit prin cea mai mare parte a orașului distrugând multe ținte corporatiste și de stat.

Și acestea au culminat rapid în ceea ce a fost pe deplin un fel de revoltă anti-statală și anti-capitalistă.

Dar nu am venit aici căutând revolte, am vrut să aflu cum anarhiștii greci se organizau ca răspuns la criza financiară.

Am vrut să știu cum cartierele au depășit statul în oferirea de servicii ca și mese gratuite, asistență medicală și auto-apărare comunitară.

Această misiune s-a dovedit a fi mai provocatoare decât am sperat. Puţine adunări de cartier pe care le-am văzut au fost de acord să fie filmate sau fotografiate

de frica represiunii poliției, șefilor lor și a fasciștilor.

Da, fasciști, dar vom reveni la asta.

Pe perioada șederii mele aici, afișele partidelor politice concurente au împânzit tot orașul

cu câteva zile înaintea unei alegeri, semnalând lumii că democrația greacă funcționează încă.

(Kristina, Comitetul pentru o Internaţională a Muncitorilor) Aceste alegeri sunt foarte importante, pentru că avem șansa de a schimba scena politică. Avem șansa să mergem spre stânga.

(Cineastul) Grafitti-urile și posterele anarhiste au spus o poveste diferită,

au arătat Grecia ca o țară în stare de război civil.

(Antonis Vradis) Acesta este un război civil, se simte deja ca un război civil, dar nu este un război civil cu C mare, este un civil cu c mic,

Civil, adică civilizat, adică acoperit încă, pentru moment, de acest văl al politeței.

Așa că aveți o societate care e încă post război civil. Felul acela de dihotomii și de tensiuni și de antagonisme dintr-un război civil, sunt încă aici

și care sunt în curs de reapariţie acum, dar pentru moment ele sunt acoperite de politețea unei țări care tocmai ce ar fi trebuit să facă parte din vestul global

și aspirând la această idee a progresului global, la euforia capitalistă, la dezvoltare și aşa mai departe...

(Gelly, Activist pentru solidaritate) Aici în Grecia...este, cum îl numesc eu, sindromul războiului civil. Pentru că părinții noștri au trăit în timpul războiului civil dintre 1944 și 1949.

Și își pot aminti și au temerea că atunci când vine războiul nu au ce mânca.

(Cineastul) Gelly a fost una dintre puținii anarhiști care au fost de acord să apară pe cameră.

Ea s-a implicat în organizarea comunitară în timpul ocupării din piața Syntagma din mai 2011.

Acțiunea a fost inspirată de ocupările piețelor publice spaniole, aceleași acțiuni care au inspirat și mișcarea Occupy nord americană.

(Antonis Vradis) Ai în mod sigur grupuri de anarhiști și inițiative anarhiste care izvorăsc și care încearcă să joace un rol, nu în înlocuirea statului în nici un fel,

ci să umple de fapt un gol într-un mod diferit, într-un mod care nu va mai fi ierarhic sau autoritarian,

într-un mod care să contribuie la pre-conceptualizarea vieții oamenilor de zi cu zi.

(Gelly) Am strâns haine, mâncare și medicamente. Tot ce are nevoie o persoană.

Și e așa de ușor să găsești oameni fără locuințe acum în Grecia.

(Cineastul) După ce ocuparea a fost evacuată de poliție, aceste grupuri au continuat mai degrabă ca și adunări de cartier,

concentrându-și energia în localitățile lor.

Alții, ca și Gelly, au ales să-i ajute pe cei care au migrat aici de departe în căutarea unei vieți mai bune.

(Gelly) Situația este groaznică pentru imigranți.

Dacă au o casă, e una foarte, foarte mică. 10 sau 15 oameni. Uneori nu au ce mânca. Cei mai mulți locuiesc în stradă.

Guvernul a semnat Dublin II, așa că nimeni nu poate părăsi țara.

(Cineastul) Dublin II este un acord între membrii Uniunii Europene, ca stipulează că un imigrant fără acte

găsit în orice țară UE, va fi adus înapoi în țara prin care acea persoană a intrat.

Acest lucru transformă Grecia într-un baraj al migrației, pentru că cei mai mulți dintre imigranții fără acte care vin în Europa, intră pe aici.

Ajutorul pentru imigranți în Grecia este non-existent și oamenilor li se face foame.

Aceasta este a doua oară când grupul lui Gelly duc mâncare unei comunități de imigranți kurzi din afara Atenei.

Kurzii sunt un popor fără stat, a căror pământuri natale sunt în Iran, Iraq, Siria și Turcia.

Câțiva dintre oamenii pe care i-am întâlnit fug de represiunea politică datorată afilierii cu Partidul Muncitoresc din Kurdistan, sau PKK.

Un grup rebel armat care luptă pentru autonomie pe teritoriul Turciei.

(Gelly) Nouă nu ne pasă de crezurile lor politice. Kurzii nu au avut niciodată o țară a lor,

și cei mai mulți oameni, care au 30-35 de ani au trăit și au fost născuți în timpul războiului, ei nu cunosc pacea.

(Cineastul) Chiar dacă situația în Grecia nu a fost numită oficial război civil,

există un conflict cu intensitate redusă care se întâmplă pe străzi.

(Nikolaos Michaloliakos, liderul Golden Dawn) Toată imigrarea ilegală afară! Afară din țara mea! Afară din casa mea!

(Anonim) Grecia are o problemă cu grupuri neo-nazi ca și Chrysi Avgui, Golden Dawn (Zorii Aurii), care plănuiesc să intre în parlament

și să organizeze grupuri armate pentru a-i putea ataca pe imigranți, studenți, muncitori în grevă.

(Cineastul) Rasiștii afiliați cu partidul politic neo-nazi Zorii Aurii îi atacă des pe imigranți, uneori cu ajutorul poliției.

Potrivit Greek Daily, cam jumătate din polițiștii greci au votat pentru Zorii Aurii,

ajutându-i să captureze o mână de locuri parlamentare la alegerile din mai 2012.

În timpul unei dezbateri televizate un membru Zorii Aurii a atacat un membru al Partidului Comunist.

Omul nu a fost arestat niciodată.

(Botsi Chryssa, Act Up Athens - Acţionează Atena) Noi îi cunoaștem de multă vreme, ce se întâmplă acum e că au obținut legalitate,

au fost aleși în parlament, așa că acum sunt un partid legal, astfel încât să poată fi mai de folos, și de fapt ei vor primi bani de la stat.

(Cineastul) Ziua următoare imigranții și mii de susținători au luat parte la o demonstrație care denunța atacurile violente ale Zorilor Aurii.

Dar chiar și cu această mare demonstrație de indignare, mulți oameni care îi susțin pe imigranți

s-au confruntat cu un pericol real și nu se pot baza pe protecția poliției.

(Botsi Chryssa) Casa noastră e destul de cunoscută pentru că sunt oameni care vin și care pleacă, strângem bani și haine pentru refugiați, pentru imigranți,

așa ca avem vizibilitate în cartier vreau să zic, așa că am fost avertizați să ne oprim acțiunile

și am avut o bombă plasată la 3 dimineața, în iunie 2008. Poliția a zis că nu ne pot apăra.

(Cineastul) Anarhiștii au oferit o contra putere în fața amenințării fasciste.

(Antonis Vradis) A existat întotdeauna un nivel uriaș de lupte de stradă, anarhiștii încercând în mare

să se asigure că Zorii Aurii nu au o prezență organizată în masă pe străzi, cu mult înainte de criză, pentru mulți ani.

Și asta a continuat și chiar a devenit mai intensă după succesul lor electoral.

(Cineastul) Anarhișii au asigurat de asemenea spațiul public pentru comunitățile de homosexuali.

(Botsi Chryssa) A fost prima parada gay deschisă, într-un spațiu deschis vreau să zic. Așa că i-au avertizat pe oameni că daca merg la paradă, vor fi atacați.

Și a existat o reacție anarhistă, anarhiștii au venit și au zis: "Vom fi cu voi, nu vă fie frică." Și nu au mai apărut.

Și nici astăzi nu au apărut, după cum ai văzut probabil.

(Cineastul) Cu aproape 500 de imigranți fără documente întrând în Grecia în fiecare zi, și cu situația economică

care nu arată nici un semn de îmbunătățire, e sigur să zici că tensiunile din Grecia sunt probabil pe cale să devină și mai rele.

Mulți oameni de stânga și-au pus speranțele în victoria lui Syriza,

dar o dată cu victoria Noii Democrații, partidul de dreapta și cu faptul că Zorii Aurii au câștigat 18 locuri parlamentare,

falsa iluzie a democrației grecești s-a spulberat din nou.

În urma alegerilor, atacurile asupra imigranților au crescut

și a fost demonstrat încă o dată faptul că 50% din polițiștii greci au votat pentru Zorii Aurii.

Dar trecutul nu a fost uitat de oamenii de aici.

Ocupația nazistă și dictatura brutală din secolul 20 nu au fost șterse din memoria oamenilor.

Pentru mulți oameni de aici devine din ce în ce mai clar că securitatea și bunăstarea teritoriului lor nu va veni din partea statului sau a poliției,

ci din eforturile pe termen lung şi solidaritatea organizatorilor autonomi și comunitățile lor de rezistență.

Pentru a sprijini munca noastră vizitează SUBMEDIA.TV

Scris, produs, filmat și editat de Franklin Lopez

Filmări suplimentare de la:

Muzica de:

Finanțatori:

Mulțumiri speciale: