Arta de a meșteșugi arcuri

Dong Woo Jang are o pasiune neobișnuită. Jang, care avea 15 ani cînd a ținut acest discurs, povestește despre modul în care viața în jungla de beton a Seulului l-a inspirat să construiască arcul perfect. Urmăriți-l cum demonstrează utilizarea unui frumos arc meșteșugit de mâna lui.

Se spune că iarba e întotdeauna mai verde

de cealaltă parte a gardului,

și cred că e adevărat,

mai ales când aud că Președintele Obama

vorbește adesea despre sistemul de învățământ coreean

ca despre un model de succes.

Ei bine, eu pot să vă spun

că în structura rigidă și natura extrem de competitivă

a sistemului de învățământ coreean,

supranumit „oală sub presiune”,

nu fiecare are rezultate bune în acel mediu.

Mulți oameni au reacționat în diverse moduri

față de sistemul nostru de învățământ,

însă reacția mea la acest mediu cu presiuni puternice

a fost să meșteresc arcuri din bucăți de lemn

găsite lângă blocul meu.

De ce arcuri?

Nu-mi dau seama.

Poate că, în fața presiunii constante,

instinctul meu de supraviețuire,
moștenit de la omul cavernelor,

m-a pus în legătură cu arcul.

Dacă ne gândim bine,

arcul a fost cu adevărat de folos
în supraviețuirea oamenilor

încă din era preistorică.

Zona din jurul locuinței mele, pe o rază de trei kilometri,

fusese o pădure de duzi

pe vremea dinastiei Joseon,

unde viermii de mătase erau hrăniți cu frunze de dud.

Pentru a aduce aminte de acest fapt istoric,

guvernul a plantat duzi.

Semințele acestor copaci

au fost răspândite de păsări în toate părțile

în apropierea zidurilor antifonice de pe marginea autostrăzii

construite aici pentru Jocurile Olimpice din 1988.

Zona din apropierea acestor ziduri,

pe care nimeni nu se deranjează s-o bage în seamă,

a fost liberă de intervenții majore,

așa că aici mi-am descoperit mai întâi comorile.

Pe măsură ce m-am adâcit în meșteșugul de a face arcuri

am început să caut în lung și-n lat,
dincolo de cartierul meu.

Când mergeam în excursii cu școala,

sau în vacanțe cu familia,
sau pur și simplu în drum spre casă

de la activitățile extrașcolare,

mă plimbam prin zonele împădurite

și adunam crengi de copaci

cu ajutorul uneltelor pe care le dosisem în ghiozdan.

Aveam, de exemplu, fierăstraie, cuțite

seceri și topoare

pe care le înveleam cu un prosop.

Aduceam crengile acasă,

mergând cu autobuzul sau metroul,

reușind cu greu să le țin în mână.

Nu am putut să le aduc și aici, la Long Beach.

Măsuri de securitate la aeroport.

(Râsete)

Singur în camera mea, acoperit de rumeguș,

tăiam, decupam și lustruiam bucăți de lemn
toată noaptea

până când lua formă un arc.

Într-o zi, în timp ce dădeam formă unei bucăți de bambus,

am reușit să dau foc casei.

Unde? Acoperișul blocului nostru,

un loc pe care 96 de familii îl numesc „acasă”.

Un client de la magazinul de peste drum

a sunat la 911,

iar eu am coborât în fugă s-o anunț pe mama

cu părul ars pe jumătate.

Aș dori să profit de ocazie

și să îi spun mamei mele, care se află în public aici:

Mamă, mi-a părut foarte rău

și voi fi mai atent cu focul de acum înainte.

Mama a trebuit să dea o serie de explicații,

încercând să-i convingă pe oameni că fiul său

nu a comis un act de incendiere premeditată.

De asemenea, am căutat informații
despre arcuri în jurul lumii.

Făcând asta, am încercat să combin

arcuri diferite din epoci și locuri diferite

pentru a crea cel mai eficient arc.

Am lucrat, de asemenea, cu multe tipuri de lemn,

cum ar fi arțar, tisă și dud,

și am făcut multe experimente de tragere cu arcul

în zonele împădurite de lîngă autostrada urbană

de care am mai pomenit.

Cel mai eficient arc pentru mine

ar fi cam așa.

Unu: vărfurile curbate pot maximiza elasticitatea

atunci când tragi și lansezi săgeata.

Doi: burta arcului e trasă în interior
pentru a da greutate tragerii,

ceea ce înseamnă mai multă putere.

Trei: Legăturile montate în stratul exterior al crengii,

pentru un maxim de tensiune înmagazinată.

Și patru: corn folosit pentru a înmagazina
energia în timpul compresiei.

După ce am fixat, rupt și reproiectat,

reparat, îndoit și modificat,

arcul meu ideal a început să prindă formă,

și când în sfârșit a fost gata,

arăta cam așa.

Eram foarte mândru de mine

pentru că am inventat de unul singur un arc perfect.

În această imagine sunt arcuri tradiționale coreene

luate dintr-un muzeu.

și uitați cum arcul meu seamănă cu ele.

Le mulțumesc strămoșilor mei

că mi-au furat invenția.
(Râsete)

Meșteșugind arcuri,

am intrat în legătură cu o parte din moștenirea mea.

Să învăț informațiile care s-au acumulat în timp

și să citesc mesajele pe care mi le-au trimis strămoșii

a fost mult mai bine decât orice terapie de consolare

sau sfat pe care mi l-ar fi putut da vreun adult în viață.

Vedeți, am căutat în lung și-n lat,

dar nu m-am gândit niciodată să mă uit lângă mine.

Înțelegând acest lucru,

am început să mă interesez de istoria coreenilor,

lucru care nu mă tentase până atunci.

Până la urmă, iarba e adesea mai verde

de partea noastră a gardului,

chiar dacă nu ne dăm seama.

Acum, am să vă arăt cum funcționează arcul meu.

Și să vedem cum funcționează acesta.

Este un arc din bambus,

cu greutăți de 20 de kilograme.

(Zgomot de lansare a săgeții)

(Aplauze)

Poate că mecanismul de funcționare al arcului este simplu,

dar pentru a meșteșugi un arc bun,

e nevoie de mare sensibilitate.

Trebuie să consolezi și să comunici

cu materialul din lemn.

Fiecare fibră de lemn

are rațiunea și rolul său,

și numai prin cooperarea și armonia dintre ele

un arc devine grozav.

Poate că eu sunt elev ciudat,

cu preocupări neconvenționale,

dar sper că mi-am adus contribuția

împărtășindu-vă, vouă tuturor, povestea mea.

Pentru mine, lumea ideală este un loc

unde nimeni nu rămâne în urmă,

unde de fiecare este nevoie
exact acolo unde se află,

precum fibrele și legăturile dintr-un arc,

un loc unde puternicul e flexibil

și vulnerabilul rezistă.

Acest arc îmi seamănă,

iar eu semăn cu arcul.

Acum, lansez spre voi o părticică din mine.

Sau, și mai bine, o părticică din mintea mea

tocmai a fost lansată spre mintea voastră.

V-a nimerit?

Mulțumesc.

(Aplauze)