În ultimii zece ani,

am studiat grupări armate non-statale:

organizații înarmate precum
teroriști, insurgenți, paramilitari.

Studiez cu ce se ocupă aceste grupări
când nu trag focuri de armă.

Țelul meu e să-i înțeleg mai bine 
pe acești actori violenți,

să studiez cum putem încuraja tranziția
de la violență la confruntări pașnice.

Lucrez pe teren, în lumea politică
și în bibliotecă.

Înțelegerea grupărilor armate non-statale
este crucială

pentru rezolvarea
majorității conflictelor actuale,

pentru că războiul s-a schimbat.

Înainte, era o competiție între state,

dar nu mai e.

Acum e un conflict între state
și non-state.

De pildă, din cele 216 acorduri de pace
încheiate între 1975 și 2011,

196 au fost între un stat 
și un actor non-statal.

Trebuie, deci, să înțelegem
aceste grupări.

Trebuie sau să colaborăm cu ele,
sau să le înfrângem,

pe orice cale de rezolvare
cu succes a conflictului.

Cum facem asta?

Trebuie să știm ce le pune în mișcare.

Știm multe despre cum luptă,
de ce luptă,

dar nimeni nu analizează
cu ce se ocupă când nu luptă.

Dar lupta armată
și politica fără arme sunt legate.

Fac parte din aceeași organizație.

Nu putem înțelege aceste grupări,

cu atât mai puțin să le învingem,

dacă nu avem imaginea de ansamblu.

În zilele noastre, grupările armate
sunt organizații complexe.

Să luăm de pildă Hezbollahul din Liban,

cunoscut pentru confruntări violente
împotriva Israelului.

De când a fost înființat,
la începutul anilor 80,

Hezbollah a creat un partid politic,

o rețea de servicii sociale,

și un aparat militar.

Similar, Hamasul palestinian,

cunoscut pentru atacuri sinucigașe
împotriva Israelului,

administrează și Fâșia Gaza din 2007.

Așadar, grupările astea
fac mult mai multe decât doar să tragă:

fac „multitasking”.

Creează mașinării complexe de comunicare,

posturi radio, canale TV, website-uri,

și strategii pentru rețele de socializare.

Aici aveți revista ISIS,

tipărită în engleză,
publicată în scopul recrutării.

Grupările armate investesc 
și în strângeri de fonduri complexe,

nu jafuri,
ci înființarea de afaceri profitabile,

de exemplu, firme de construcții.

Acestea sunt activități cheie.

Le permit grupărilor să-și crească forța,

să-și crească fondurile,

să recruteze mai bine 
și să-și construiască brandul.

Grupările armate mai fac ceva:

formează legături puternice cu populația,

investind în serviciile sociale.

Construiesc școli, administrează spitale,

creează programe de pregătire vocațională

sau programe de microfinanțare.

Hezbollah oferă toate aceste servicii,
plus altele.

Grupările armate încearcă
să atragă populația de partea lor

oferind ceva ce statul nu asigură:

siguranță și securitate.

Ascensiunea inițială a talibanilor
în Afganistanul afectat de război,

sau chiar începutul creșterii ISIS,

pot fi înțelese mai bine

dacă analizăm efortul acestor grupări
de-a oferi securitate.

Din păcate, însă, în aceste cazuri,

asigurarea securității a-nsemnat
un preț dureros de mare pentru populație.

În general, asigurarea serviciilor sociale
umple un gol,

un gol de guvernare creat de stat,

și le permite acestor grupări
să capete forță și putere.

De pildă, victoria electorală din 2006
a grupării palestiniene Hamas

nu poate fi înțeleasă fără să ținem cont
de serviciile sociale ale grupării.

E o imagine complexă,

și totuși, în Occident, când vorbim

despre grupările armate,
ne gândim doar la aspectul violenței,

dar nu-i destul ca să-nțelegem
forța acestor grupări,

strategia lor sau viziunea pe termen lung.

Aceste grupări sunt hibride.

Apar pentru că umplu un gol lăsat de stat,

ajung să fie și înarmate, și politice,

se angajează și în lupte violente,
și în asigurarea guvernării.

Cu cât sunt mai complexe
și mai sofisticate aceste grupări,

cu atât mai puțin le putem vedea
ca opusul statului.

Voi cum ați numi, de exemplu,
un grup ca Hezbollah?

Administrează o parte din teritoriu,

îi gestionează toate funcțiile,

strâng gunoiul, se ocupă de canalizări.

E un stat?

E o grupare de rebeli?

Sau poate altceva? Ceva diferit și nou.

Dar ISIS?

Delimitarea nu e clară.

Trăim într-o lume cu state,
non-state, și niciuna-nici alta.

Cu cât statele sunt mai slabe,

ca în Orientul Mijlociu de azi,

cu atât apar mai multe non-state
care să umple acele goluri.

E de interes pentru stat,
căci pentru a contracara aceste grupări

va trebui să investească mai mult
în instrumente non-militare.

Umplerea golului lăsat de stat trebuie
să fie baza oricărei abordări sustenabile.

Contează foarte mult
și pentru procesele de pace.

Dacă înțelegem mai bine grupările armate,
vom ști ce să le oferim

pentru a încuraja tranziția
de la violență la non-violență.

În aceste competiții noi
dintre state și non-state,

forțele armate pot câștiga câteva bătălii,

dar nu ne vor oferi pacea,
nici stabilitatea.

Pentru atingerea acestor obiective,
trebuie să investim pe termen lung

în umplerea acelui gol de securitate,

a acelui gol de guvernare,

fără de care aceste grupări
nici nu s-ar fi dezvoltat.

Mulțumesc.

(Aplauze)