Chemare pentru trezirea emoţională Salutare! Aţi mai auzit asta înainte: Pentru a trăi o viaţă sănătoasă Trebuie să aveţi sănătate la nivel de corp, minte şi suflet. De mult timp aceştia au fost consideraţi pilonii unei vieţi complete şi sănătoase. Dar cum ar fi dacă v-aş spune că i-am înţeles total greşit? Când spunem ”Suflet” ne închipuim o energie eterică sau intangibilă. Deasemenea, din cauza naturii eterice şi intangibile a sentimentelor şi emoţiilor (pe care nu le înţelegem) noi le numim ”Suflet”. Din acest motiv, toate sfaturile despre cum să îţi simţi şi să-ţi vindeci *Sufletul* sunt de fapt gândite să te ajute să te simţi mai bine emoţional. Adevărul este că Sufletul nostru este din naştere sănătos. Nu poate exista într-o stare nesănătoasă. Sufletul, care este energie pre-manifestată Crează Sentimentele, crează Mintea şi crează Corpul. Toate cele trei niveluri ale unei persoane sunt de fapt cuprinse de Suflet. Un corp este un Suflet care se auto-proiectează fizic, Mintea, este un Suflet care se auto-proiectează mental Sentimentele sunt Sufletul care percepe conştient. Din aceste motive putem privi Sufletul în două moduri: Primul esta să-l vedem ca cei trei piloni ai sănătăţii: Corpul, Mintea şi Emoţia. Al doilea , este să privim emoţia ca fiind limbajul Sufletului. Dacă alegi să-l priveşti în acest fel atunci cheia către ceea ce numim ”Sănătatea Sufletului”, este sănătatea ta emoţională. Parte din sănătatea emoţională este şi recunoaşterea conştientă a Conştiinţei noastre non-corporale pe care o putem numi Spirit sau Suflet. Când folosim cuvântul ”Suflet” ne referim la miezul (inima) unei fiinţe. De asta cuvintele ”Suflet” şi ”Inimă” sunt interschimbabile. De asta uneori auziţi persoane referindu-se la esenţa lor, la Sufletul lor spunând ”Ştiu în inima mea că:..................” Aceasta este o confirmare că noi ştim că esenţa/centrul unei fiinţe experienţa noastră pe pământ, nu este fizică este emoţională. Când venim prima oară pe lume, experimentăm lumea totalmente prin emoţii. Noi ”Simţim” lumea înainte să ”Vedem” lumea. Sentimentul şi Emoţia nu este doar esenţa vieţii voastre pe Pământ ci este deasemenea şi esenţa relaţiilor voastre. Pentru că Sentimentele şi Emoţiile sunt ”inima relaţiilor” acesta este şi locul unde se produc cele mai mari daune. De dragul înţelegerii, vreau să vă ghidez într-o incursiune istorică asupra relaţiilor şi a rolului pe care emoţia îl are în relaţionare. De-a lungul secolelor, ideea noastră despre ”bine şi rău” în creşterea copilului a suferit modificări drastice. De exemplu, în epoca medievală copilăria nu a existat. Imediat ce un copil se putea descurca fizic, era pus la muncă. Adesea având un rol pe care astăzi îl vedem ca sclavie. Copii nu erau văzuţi ca fiind Puri. De fapt erau văzuţi ca fiind ”Diavoli” Era folosită pedeapsa corporală atroce care desigur, era considerată normală şi obişnuită, şi garanta salvarea şi bunătatea copilului. În acele vremuri, chiar şi în gospodăriile cele mai aristocrate În locul preţuirii şi adorării propriului copil unii părinţi îşi dispreţuiau copiii şi îi abuzau deliberat gândindu-se că o fac pentru binele lor. La sfârşitul secolului XVI istoria a asistat la naşterea sistemului de parenting ”Recompensă şi pedeapsă” În locul pedepsei corporale filozoful John Locke a sugerat că o metodă mai bună de ”antrenare” a copiluilui, ar fi de a-l ”priva” de validare şi dragoste când este rău şi ”a preţui” copilul recompensând-ul cu dragoste şi afecţiune când este bun. Aş vrea vă opriţi şi să conştientizaţi pentru un minut ceea ce tocmai am afirmat. Părinţii au ajuns pînă în secolul XVI ca să le vină ideea de recompensă şi pedeapsă. Sistemul de ”Recompensă şi pedeapsă” aşa cum îl cunoaştem astăzi este incredibil de distructiv. Una din cele mai distructive tehnici de educare pe care o avem astăzi. În anii 1600 sistemul ”Recompensă şi pedeapsă” a fost o îmbunătăţire drastică faţă de educaţia dinainte. La începutul secolului XX nu erau multe schimbări Experţii în educarea copiilor încă acuzau ideea de copilărie romantică şi susţineau formarea de obiceiuri pentru a disciplina copii. De fapt în 1914 în broşura U.S. Children Bureau numită ”Infant Care” , îndemna la un program strict şi îndemna părinţii să nu se joace cu copii lor. Publicaţia ”Behaviorism” a lui J.B. Watson a susţinut că părinţii şi-ar putea antrena copii prin recompensarea comportamentului bun şi pedepsind comportamentul rău, şi urmând un program stricte pentru masă, odihnă şi alte funcţii corporale. Cine ar putea uita proverbul din Biblie după care atâţia părinţi au trăit şi mai trăiesc încă? ”Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată.” (ca şi cum disciplina şi pedeapsa corporală ar fi unul şi-acelaşi lucru) În sec.XX pedeapsa corporală a început să cadă în disgraţie în Occident. Mulţi părinţi au devenit destul de Conştienţi ca să înţeleagă ce este pedeapsa corporală:adică un abuz ! Aşa că astăzi, chiar dacă mai există părinţi in-Conştienţi care-şi abuzează copii în numele disciplinei, marea majoritate a lumii Occidentale foloseşte practici parentale cum ar fi statul la colţ, ca unealtă de disciplinare. Este uşor să aruncăm o privire în timp şi să constatăm că eram în că eram în epoca întunecată a parentingului. dar permiteţi-mi să vă spun că în anii ce vor urma, viitorul se va uita la noi cei de astăzi şi va spune acelaşi lucru. Că suntem de fapt în epoca întunecată a parentingului. Exact cum pedeapsa corporală s-a pierdut din modelele de educaţie preferate, eu vă spun că astăzi ne aflăm la margiea unei schimbări. Schimbarea este parentingul emoţional. Suntem pe cale să realizăm că suntem în Epoca întunecată astăzi în termeni de educaţie emoţională. Şi că producem acelaşi fel de răni copiilor noştri la nivel emoţional. cum părinţii noştri au făcut la nivel fizic şi emoţional când îşi băteau copii. în secolele trecute. Mă aflu aici pentru a vă spune că noi nu avem nici cea mai mică idee cum să creem un climat emoţional sănătos în casă pentru copii noştri. Desigur există excepţii de la această regulă, Dar de departe, în vremurile moderne, marea majoritate a copiilor au fost crescuţi în medii emoţionale nesănătoase. De fapt climatul emoţional al căminului nici măcar nu a fost un criteriu în educaţia corectă, până acum. Tocmai ieşim din ”Epoca întunericului” Epoca întunecată a emoţiilor şi sentimentelor. Ne deschidem către ideea că este posibil să fim părinţi buni la nivel fizic în timp ce suntem părinţi ”răi” la nivel emoţional. Şi asta are implicaţii mari. Pentru că deja am afirmat mai devreme că miezul, esenţa existenţei noastre sunt emoţiile şi sentimentele. Aşadar, dacă climatul emoţional pentru copii din căminele voastre este nesănătos, atunci însăşi esenţa Vieţii , însăşi miezul Fiinţării este unul nesănătos. În zilele noastre, majoritatea sfaturilor pentru părinţi, ignoră complet emoţiile şi se concentrează pe corectarea comportamentului defectuos în timp ce ignoră sentimentele care stau la baza cauzei generatoare a comportamentului. În ciuda faptului că am evoluat în materie de educaţie scopul parentingului rămâne în continuare de a creşte un copil ascultător şi supus şi nu de a pregăti un adult sănătos. Scopul este de a creşte un copil ”bun” Sistemul nostru de justiţie are aceiaşi abordare referitoare la comportament. Suntem preocupaţi să corectăm comportamente şi să creem cetăţeni buni fără să ne preocupe sentimentele care au generat asemenea comportament. Parentingul bun implică emoţie. Relaţiile bune implică emoţii. Astăzi, majoritatea părinţilor fac trei greşeli critice: 1. Ei ignoră sau resping emoţiile copilului 2. Dezaprobă emoţiile copilului lor 3. Ei nu oferă sprijin emoţional copiilor, ca ei să-şi depăşească emoţiile negative. 1 Părintele care dezaprobă emoţiile copilului său, sau critică exprimarea emoţiilor negative ale copilului, îl critică sau îl pedepseşte pentru exprimarea sa emoţională 2.Părintele care nepăsător faţă de emoţiile copilului, considerându-le neimportante ignoră sau, mai rău banalizează emoţiile copilului lor. 3 Părintele care nu oferă îndrumare copilului deşi poate înţelege emoţiile copilului nu-i impune limite comportamentale și nu ajută copilul în înţelegerea şi copierea sentimentelor proprii. Să vă dau un exemplu despre cum se petrece asta în termeni practici imaginaţi-vă că William nu vrea să meargă la şcoală şi începe să plângă şi începe să plângă când părinţii încearcă să-l trimită la şcoală. Părintele dezaprobator l-ar putea certa pe William pentru refuzul său de a coopera, L-ar putea numi ştrengar, neastâmpărat pedepsindu-l să stea singur sau cu o chelfăneală. Părintele nepăsător ar putea banaliza emoţiile lui William, spunând: Asta e o prostie. Nu ai nici un motiv să te simţi supărat pentru mersul la şcoală. Acum schimbă-ţi privirea aia încruntată ! Părintele nepăsător ar putea chiar să-l distragă pe William de la emoţiile sale dându-i o prăjitură sau arătându-i o vacă pe câmp în drumul spre şcoală. Părintele care nu oferă îndrumare se poate comporta nepăsător referitor la William spunându-i că e în regulă să se simtă supărat sau speriat dar NU va mai continua să-l ajute pe William să înţeleagă ce să facă cu sentimentele lui incomode. În schimb, îl abandonează într-o zonă în care el se simte ca şi cum emoţiile lui sunt o forţă care îl consumă. faţă de care este neputincios. Copii crescuţi în mediu nesănătos emoţional nu au capacitatea de a se linişti singuri. Deasemenea tind să aibe probleme de sănătate. Şi peste toate astea copii crescuţi în medii emoţionale nesănătoase nu reuşesc să se conecteze emoţional cu familia lor. Adesea se simt că nu aparţin familiei. Eşuează în a manifesta intimitate cu familia lor iar rezultatul este că se simt izolaţi şi singuri. Iar asta se va propaga desigur în viaţa de adult. Vor ajunge adulţi incapabili să-şi gestioneze emoţiile. Vor ajunge adulţi fără simţ de apartenenţă. Vor ajunge adulţi care se vor zbate ca relaţiile lor să funcţioneze. Vor construi relaţii de dependenţă reciprocă Vor dezvolta o nevoie, şi o frică extremă în acelaşi timp, faţă de intimitate. În opinia mea personală prima cauză a psihopatiei şi sociopatiei la adulţi se datorează de fapt unui mediu emoţional nesănătos din copilărie. Reţineţi vă rog că majoritatea celor care studiază cauzele sociopatiei şi psihopatiei se concentrează pe trecutul persoanei căutând semne directe de abuz. Este mult mai uşor să descoperi semnele unui abuz direct şi mult mai greu să recunoşti tiparele emoţionale nesănătoase. din l copilărie. Mulţi criminali în serie sau copii care împuşcă în şcoli care au fost raportaţi ca provenind din cămine sănătoase de fapt nu aveau de loc cămine sănătoase. Ei proveneau din cămine sănătos fizic unde erau bine hrăniţi şi îmbrăcaţi şi aveau încă alte avantaje materiale. Dar subt acel exterior arătos se găseau forme extreme de disfuncţii emoţionale. Disfuncţii emoţionale care-i blocau să se conecteze cu alte persoane. Neglijarea emoţională şi dezaprobarea emoţională sunt forme de abuz emoţional. Dar viitorul ne va învăţa curând să nu subestimăm niciodată neglijenţa emoţională dezaprobarea emoţională şi abuzul emoţional. În opinia mea (care am experimentat toate formele de abuz) abuzul emoţional este cel mai groaznic şi deasemenea şi cel mai greu de vindecat. Acum ajungem la aspectul cel mai distructiv al dezaprobării sau neglijării emoţionale care este transmisă de la un adult către copilul său. Când neglijarea emoţională sau dezaprobarea emoţională este arătată unui copil copilul începe să ia de bune părerile părintelui referitoare la evenimentul care i-au cauzat neplăcerea în locul părerilor lui. Ei îşi pierd încrederea în sine îşi pierd dragostea de sine şi mai ales încep să creadă că este ceva greşit cu ei. Când disfuncţiile emoţionale conduc relaţiile copilul învaţă că nu are dreptul să simtă ceea ce simte. Imediat el învaţă că este greşit să simtă ceea ce simte. Iată complicaţia: Copilul crede că dacă este greşit să simtă ceea ce simte, dar totuşi se simte aşa, atunci cega este greşit cu *el* anume. Dacă ar trebui să aleg un singur lucru greşit referitor la propaganda Sănătăţii Mentale de astăzi este insistenţa pe această idee că este un fel în care omul *trebuie* să se simtă. Şi dacă nu se simt în acel fel atunci ceva este greşit la ei. Cabinetele psihiatrice sunt pline de oameni care au fost crescuţi în case cu disfuncţionalităţi emoţionale. Aceşti oameni au crescut convinşi că ceva este în neregulă cu ei, pentru că nu ar fi *trebuit* să se simtă aşa cum se simt. Când realitatea este că ei ar trebui să se simtă *exact* aşa cum se simt. Au motivul perfect și întemeiat să se simtă exact așa și că ideea că ceva este în *neregulă* cu ei este o falsitate. O falsitate care este produsă prin negarea invalidarea emoțiilor proprii din nou și din nou. Acesta este de fapt unul din factorii cheie care provoacă anxietatea. Anxietatea este produsă de îndoială și neîncrederea în sine. Neîncrederea în sine și îndoiala față de sine cauzează frica de sine. Drept urmare, încerci mereu să găsești o cale de scăpare pentru a scăpa de tine. Pentru că simți ca și cum *nu ar trebui* să simți așa cum simți. A trebuit să intru în adîncul acestei povești (ca de obicei) pentru că fără să înțelegeți asta nu puteți înțelege cum ați ajuns în relațiile în care sunteți astăzi. Pe scurt, pentru că acesta a fost mediul emoțional în care ți-ai petrecut copilăria habar nu ai cum să relaționezi cu oamenii ca și adult. Și aplici aceleași reguli. Noi eșuăm în construirea unei intimități între noi atât de des pentru că neglijăm emoțiile celor din jur. Noi condamnăm sentimentele celorlalți Noi spunem celorlalți cum *ar trebui* să se simtă Noi nu avem răbdare față de emoțiile celorlalți Noi vedem emoțiile și sentimentele ca o slăbiciune. Noi numim oamenii care își exprimă emoțiile ca fiind *slabi* De dragul înțelegerii voastre vreau să vă dau trei exemple de relații adulte care sunt disfuncționale emoțional. O femeie iese la prânz cu prietenul ei. Este dezamăgită că nu a fost promovată la serviciu așa cum se așteptase. Prietenul ei îi spune că este doar negativă și să privească latura luminoasă și să vadă că nu face decât să creeze și mai multă dezamăgire în realitatea ei pentru că este focusată pe partea negativă. 2:Soțul ajunge acasă târziu de la serviciu iar soțiia începe să plângă în minutul în care el intră pe ușă. Soțul o observă și spune: "Întotdeauna exagerezi, nu am întârziat decât o jumătate de oră " "Poate ești la menopauză " ”De fapt ai nevoie de ajutor specializat" - apoi se retrage în cameră la televizor. Trei: Un bărbat este în pragul divorțului. Le povestește prietenilor ce se petrece și ei îl conving să iasă la un bar împreună Când el apare nici unul nu recunoaște că el trece printr-o perioadă dificilă emoțional în relația sa. În schimb ei îl încurajează să nu se gândească la asta să bea ceva,să se uite la meciuri să se uite după fetele de la bar. Indiferent că este vorba de prietenie sau de o relație romantică sentimentele și emoțiile sunt inima sunt miezul - acelei relaționări particulare. presupunând că vorbim de o relație *semnificativă* și nu de una de suprafață. Fără o conexiune emoțională profundă și sănătoasă și o relație - emoțională aceea nu este de fapt o relație. este un aranjament soical. Intimitatea nu se referă la Sex. Este adevărat că sexul poate fi rezultatul unei intimități intimitatea este de a te lăsa văzut cine ești cu-adevărat și să vezi pe celălalt cum este cu-adevărat. Este capacitatea mea de a lua întregul adevărului a” cine sunt” pentru tine, și de a fi perceput de tine drept cine sunt cu-adevărat fără ca tu să simți nevoia să mă schimbi. Este capacitatea ta de a aduce spre mine adevărul a ceea ce ești și capacitatea mea de a recepționa adevărul a ceea ce ești tu fără ca eu să încerc să te schimb sau să te manipulez. Este o întâlnire în mijlocul Inimii care este locul de naștere pentru empatie. Este locul de naștere pentru conexiune și pentru apropiere. Am mai spus-o și o mai spun - cuvântul intimitate poate fi spus ca ”a vedea în mine” Cea mai importantă parte referitoare la intimitate este de a vă vedea unul în celălalt. De a vedea Adevărul celuilalt iar Adevărul celuilalt este dat de este dat de sentimente și emoții. Sentimentele și emoțiile sunt miezul realității și experiențelor tale prin urmare sunt o parte importantă a intimității. Cuvintele de bază sunt: emoțiile și sentimentele contează. Trebuie să înțelegem importanța și valoarea sentimentelor celorlalți. Trebuie să arătăm respect pentru emoțiile celorlalți. Trebuie să ascultăm emoțiile din spatele cuvintelor. Trebuie să ne deschidem către înțelegere. Recunoașterea și înțelegerea ar trebui să fie întotdeauna înaintea sfaturilor. Dacă spui oamenilor cum ar trebui să se simtă îi înveți să nu se încreadă în ei. Îi înveți că e ceva greșit cu ei. Este modul în care ne tratăm emoțiile negative și ne dictează cât de sănătoase sau nesănătoase pot să ne fie relațiile. Pentrucei mai mulți felul în care ne gestionăm emoțiile pozitive este deja funțional pentru noi. Emoțiile negative sunt cele care întâmpină rezistență. Din acest motiv O să subliniez câțiva pași practici care v-ar putea ajuta când aveți contact cu emoțiile negative ale altora. Funcționează atât pentru copii cât și pentru adulți. Și sunt o mină de aur în materie de relaționare. 1: Devino conștient de emoțiile celuilalt. 2: Să îți pese de emoțiile celuilalt. vâzăndu-le ca valide și importante 3: Ascultă cu empatie emoțiile celuilalt. căutând să înțelegi cum se simte. Asta îi permite să se simtă în siguranță să fie vulnerabili fără teama de a fi judecat. notă: caută să *înțelegi*,în loc să *îi dai dreptate*. 4:Recunoaște-i și validează-i sentimentele Asta poate include să-i ajuți să-și găsească cuvintele și să-și identifice emoțiile. Pentru a recunoaște și a valida sentimentele cuiva nu este nevoie să validăm și că gândurile pe care le au în legătură cu emoția sunt corecte. În schimb trebuie să-l lăsăm să înțeleagă că este absolut în regulă să se simtă în felul în care se simt. De exemplu: Dacă prietenul spune ”Mă simt nefolositor” nu îl validăm spunându-i ”Știi, chiar ai dreptate. Tu chiar” *EȘTI* nefolositor ..." În schimb îl poți valida spunându-i: "Pot să înțeleg perfect cum situația te face să te simți așa " "și m-aș simți la fel în locul tău." 5:Permite oamenilor să se simtă așa cum se simt și să-și experimenteze emoția din plin înainte de a încerca să îmbunătățești felul în care se simt în ceea ce simt. Trebuie să le permitem să se decidă când sunt pregătiți să urce pe scara vibrațională către o emoție diferită. Nu putem impune ideea *noastră* despre când ar trebui să fie pregătiți sau când ar trebui să poată să se simtă diferit asupra lor. Acesta este pasul în care exersăm Prezența Necondiționată și Dragostea Necondiționată pentru cineva. Suntem acolo ca sprijin, fără a încerca să-i *reparăm* Nu vă ofesanți dacă nu vă acceptă suportul la momentul respectiv. Există o bunăvoință inseparabilă în a oferi ceva Este Dragostea, în și pentru sine indiferent dacă cineva face sau nu ceva cu ea. 6: După, și numai după ce sentimentele lor au fost recunoscute și validate și simțite din plin ajută persoana să găsească soluții să gestioneze reacțiile care le-ar putea avea la emoția lor. Acesta este punctul în care poți susține noi feluri de a privi situația care ar putea îmbunătăți felul în care celălalt se simte. Aici poate fi oferit sfatul. Acum am ajuns la cel mai important pas când vorbim despre sănătatea emoțională din relații Tu ești într-o relație cu Tine! Asta înseamnă că tu trebuie să-ți validezi propriile emoții. Trebuie să te oprești din neglijarea emoțiilor tale trebuie să te oprești din a le combate trebuie să te oprești de la așteptările tale de a te simți altfel decât te simți Pentru a obține o sănătate emoțională trebuie să aplici cei șase pași subliniați mai sus mai întâi pe tine. În afară de felul în care gestionezi emoțiile tale ai aici câțiva paș icare te ajută să creezi un mediu emoțional sănătos în relațiile tale. 1: Exprimă-ți dragostea față de celălalt Poți să-ți exprimi dragostea prin atingeri. Mulți oameni sunt înfometați de atingere în lumea modernă în care trăim pentru că este atât de multă separare între noi. Poți să-ți exprimi dragostea printrun dar. Făcând un cadou cuiva el înțelege că ții la el suficient încât încât să te gândești la el să cumperi ceva pentru el și să aduci acel ceva pentru el. Poți alege să-ți manifești dragostea pentru cineva petrecând timp de calitate cu el. Când atenția ta nu este divizată când te uiți la el încercând să-ț înțelegi încercând să te conectezi cu el. Poți să-ți areți dragostea pentru cineva servindu-l: Oferindu-te la spălatul vaselor Oferindu-te să-l ajuți la un proiect, sau să se mute. Poți ajuta pe cineva arătându-i apreciere sau făcând afirmații despre ei făcându-le un compliment. Sunt multe feluri de a-ți arăta dragostea pentru cineva. Unul din motivele principale pentru care suntem privați de emoții în copilărie și în relațiile curente este pentru că suntem limitativi cu dragostea. suntem zgârciți cu dragostea noastră. nu o afișăm și nu o dăm și altora. Dezvăluindu-ți dragostea și oferind dragostea altor oameni îi activăm să se simtă emoțional în siguranță și iubiți și prețioși pentru noi. Dar asigurați-vă când vă exprimați dragostea față de cineva o faceți pentru motive corecte nu pentru că vreți ceva de la el. 2: Niciodată nu ignorați prezența lor Sunt foarte puține lucruri la fel de dureroase ca să fi tratat ca și cum nu ai exista. Chiar dacă ești nervos pe moment nu ai motive pentru un duș rece pentru persoana care te iubește. 3: Acesta este mână în mână cu ultimul Nu le retrageți sprijinul fizic sau emoțional mai ales pe durata unui conflict. Oamenii care se tem de intimitate și conectare prin urmare de vulnerabilitate au tendița de a trăi cu ele devenind o insulă în interiorul lor. Devin indisponibili emoțional și se deconectează de la cealaltă persoană ca măsură de apărare. A te retrage dintr-o relație este ca și cum ai divorța emoțional Și primul simptom al retragerii este lipsa comunicării. Acestea fiind spuse trecem la următorul sfat. 4:Comunicați, comunicați, comunicați! Când nei implicăm într-o relație ne-am implicat la comunicare. Și tu comunici chiar dacă o faci verbal sau nu pentru că majoritatea comunicării are loc în limbajul corporal. Comunicarea este o parte uriașă a conectării. Nu vă blocați emoțiile și nu încercați să le negați, neglijați sau sedați prin distracții E nevoie de disponibilitate pentru a-ți recunoaște propria emoție. și să comunici în moduri sănătoase cu partenerul. Când nu știi cum să faci asta este de ajutor să iei gândul pe care îl ai și să-ți imaginezi că-l cobori în zona Inimii și vorbești apoi de acolo. Tehnica se numește 'Vorbirea Din Inimă'. Când procedăm astfel, avem tendința de a fi mai vulnerabili și prin urmre mai Autentici și mai puțin defensivi sau atacatori în modul de comunicare. Pune-ți emoțiile în cuvinte. Nimic nu este mai rău într-o relație decât să taci în legătură cu ceea ce simți. Să nu comunici ceea ce simți creează o prăpastie între tine și partenerul tău. El poate simți când ești supărat emoțional Dacă nu vorbești, sau negi felul în care te simți cât timp el simte că ești supărat emoțional îl face să se simtă prost și derutat. Avem nevoie de dorința de a ne recunoaște sentimentele și de a le comunica partenerului în moduri sănătoase. Dacă nu știm cum să facem asta putem lua ceea ce simțim, emoțiile (ceea ce credem noi despre ele) și ne imaginăm că le coborâm la nivelull Inimii și apoi le spunem de acolo. Această practică se numește ”Vorbirea Din Inimă” și poate fi foarte prețioasă în crearea unui mediu emoțional sănătos în orice fel de relație. 5:Dacă faci promisiuni - urmează-le! Dacă spui că o să faci ceva, fă-o! Trebuie să pui preț pe vorbele tale. Făcând altfel decât așa îți vei distruge relațiile sistematic. Și chestia despre sănătatea emoțională și relaționare este că încrederea este o mare parte din ele. Admmite că greșești, și angajează-te în schimbarea comportamentului. Scuzându-te mereu și mereu. fără să-ți schimbi comportamentul trimite mesajul că de fapt nu-ți pasă despre cum se simte cealaltă persoană le fel de mult cât îți pasă să îl ții lîngă tine ... temporar ... Asta deasemenea distruge încrederea sistematic în relaționare. Trebuie să facem niște pași dacă ne pasă de cineva nu doar scuzându-ne ci făcând schimbările necesare astfel încât aceiași greșeală sau durere pe care le-am pricinuit-o să nu se mai repete. Acestea fiind spuse o scuză poate face un drum foarte lung în crearea un mediu emoțional sănătos. 7: Analizează-ți prioritățile Trebuie să-ți cunoști prioritățile pentru a dezvolta un climat emoțional sănătos. Dacă-ți dorești o relație în care să te simți bine emoțional trebuie să o evaluezi corect pentru a face din ea o prioritate. Nu există priorități bune sau priorități greșite. Dar dacă munca ta sau pasiunile au o prioritate mai mare decât relațiile tale șansele sunt ca relațiile să sufere pentru că ai dacă de ales între ele vei alege munca sau pasiunea. Asta va face cealată persoană să se simtă neiubită și nesemnificativă. De asemenea o va face să se simtă că este nesigur să se conecteze emoțional cu tine. Când te confrunți cu un conflict sau un interes între un lucru și altul trebuie să ai capacitatea de a decide conștient care este prioritatea ta. În cele mai sănătoase relații sănătatea relațiilor și felul în care se simte partenerul sunt prioritatea numărul unu. 8:Încurajează-i! Încurajarea îi face pe oameni să simtă că nu sunt singuri. Nu mai este Lumea - contra - lor. Au un coleg de echipă. Încurajarea ne permite să știm că avem un suport emoțional Este opusul criticii și a descurajării. Ridică o persoane în loc să o aplece. Asta permite oamenilor să se simtă sigur emoțional să-și împărtășească visele și dorințele cu noi #9: Exrpimă-ți dorințele nevoile și așteptările clar într-o relație Este vorba de limite sănătoase Pentru a înțelege limitele sănătoase simțiți-vă liberi să vizionați filmul meu "Boundaries vs. Oneness - How to develop Healthy Boundaries" Nu este corect să pui celelalte persoane să ghicească ceea ce ai tu nevoie. Deasemenea nu este cinstit să te aștepți să-ți citească gândurile așteptând lucruri de care ei nu sunt conștienți și nu au fost de acord. Este deasemenea important să aloci timp pentru a înțelege nevoile, dorințele și așteptările celeilalte persoane. Cere ceea ce vrei și ai nevoie și încurajează-i să facă la fel. Presupunând că nevoile și așteptările lui nu intră în conflict cu ale tale puneți de acord așteptările. 10: Râdeți și jucați-vă împreună Asta este ceea ce relațiile moderne nu prioritizează destul. Distracția, râsul și joaca, au capacitatea de a ne lega de o altă persoană în același mod ca și experiențele de luptă intensă Deasemenea poate fi un puternic afrodisiac pentru cei aflați într-o relație. Prioritizați împreună activitățile care vă fac să vă simțiți bine. Vă asigură deasemenea că Conflict și Luptă nu este linia relației voastre. 11: Deveniți un expert în oamenii cu care aveți o relație. Învățați tot ce puteți despre ei. asigurați-vă că faceți asta dintr-un motiv corect. Este inima intimității. Cu cât știi mai multe despre așteptările unei persoane nevoile unei persoane sentimentele unei persoane cu-atît mai apropiată devine relația cu ea. Să devii un expert în cealaltă persoană te va ajuta să faci alegerile potrivite despre cum să interacționezi cu ea astfel încât mediul emoțional al relației să fie sănătos și solid. Deasemenea ne ajută să fim experți în a-i iubi în felul în care se simt cel mai iubiți. Ca toate celelalte trebuie să aplicăm astea întâi pe noi. Singura relație pe care nu o poți termina (exceptând moartea ta), este relația ta cu tine. Asta înseamnă că trebuie să știi ceea ce vrei trebuie să-ți știi nevoile să-ți știi așteptările trebuie să-ți validezi sentimentele să le admiți să nu le mai neglijezi să nu le mai reprimi. Asta este calea de a construi un climat emoțional sănătos cu tine însuți care este miezul relației tale cu tinei Niciodată nu te rușina despre cum te simți Felul în care simți este în regulă. Dacă ai o emoție întotdeauna există un motiv întemeiat pentru care ai acea emoție așa că nu permite nimănui să-ți spună cum ar trebui să te simți. Meriți să ai acea relație în care emoțiile contează. Și cel mai bun mod de a ajunge acolo este să decizi că emoțiile contează pentru tine. Să ai o săptămână bună... traducere de Paul Adam - amara.org-