Chemare pentru trezirea emoţională
Salutare!
Aţi mai auzit asta înainte:
Pentru a trăi o viaţă sănătoasă
Trebuie să aveţi sănătate la
nivel de corp, minte şi suflet.
De mult timp aceştia au fost consideraţi
pilonii unei vieţi complete şi sănătoase.
Dar cum ar fi dacă v-aş spune că i-am
înţeles total greşit?
Când spunem ”Suflet” ne închipuim o
energie eterică sau intangibilă.
Deasemenea, din cauza naturii eterice şi
intangibile a sentimentelor şi emoţiilor
(pe care nu le înţelegem)
noi le numim ”Suflet”.
Din acest motiv, toate sfaturile despre cum
să îţi simţi şi să-ţi vindeci *Sufletul*
sunt de fapt gândite să te ajute
să te simţi mai bine emoţional.
Adevărul este că Sufletul nostru este din
naştere sănătos.
Nu poate exista într-o
stare nesănătoasă.
Sufletul, care este energie pre-manifestată
Crează Sentimentele, crează Mintea şi
crează Corpul.
Toate cele trei niveluri ale unei persoane
sunt de fapt cuprinse de Suflet.
Un corp este un Suflet care se
auto-proiectează fizic,
Mintea, este un Suflet care se
auto-proiectează mental
Sentimentele sunt Sufletul care percepe
conştient.
Din aceste motive putem privi Sufletul în
două moduri:
Primul esta să-l vedem ca cei trei piloni
ai sănătăţii:
Corpul,
Mintea
şi Emoţia.
Al doilea , este să privim emoţia ca fiind
limbajul Sufletului.
Dacă alegi să-l priveşti în acest fel
atunci cheia către ceea ce numim ”Sănătatea
Sufletului”, este sănătatea ta emoţională.
Parte din sănătatea emoţională este şi
recunoaşterea conştientă
a Conştiinţei noastre non-corporale pe care
o putem numi Spirit sau Suflet.
Când folosim cuvântul ”Suflet” ne referim
la miezul (inima) unei fiinţe.
De asta cuvintele ”Suflet” şi ”Inimă” sunt
interschimbabile.
De asta uneori auziţi persoane referindu-se
la esenţa lor, la Sufletul lor spunând
”Ştiu în inima mea că:..................”
Aceasta este o confirmare că noi ştim că
esenţa/centrul unei fiinţe
experienţa noastră pe pământ,
nu este fizică
este emoţională.
Când venim prima oară pe lume,
experimentăm lumea totalmente prin emoţii.
Noi ”Simţim” lumea înainte să ”Vedem”
lumea.
Sentimentul şi Emoţia nu este doar esenţa
vieţii voastre pe Pământ
ci este deasemenea şi esenţa relaţiilor
voastre.
Pentru că Sentimentele şi Emoţiile sunt
”inima relaţiilor”
acesta este şi locul unde se produc cele
mai mari daune.
De dragul înţelegerii, vreau să vă ghidez
într-o incursiune istorică
asupra relaţiilor şi a rolului pe care
emoţia îl are în relaţionare.
De-a lungul secolelor, ideea noastră despre
”bine şi rău” în creşterea copilului
a suferit modificări drastice.
De exemplu, în epoca medievală
copilăria nu a existat.
Imediat ce un copil se putea descurca
fizic, era pus la muncă.
Adesea având un rol pe care
astăzi îl vedem ca sclavie.
Copii nu erau văzuţi ca fiind Puri. De
fapt erau văzuţi ca fiind ”Diavoli”
Era folosită pedeapsa corporală atroce
care desigur, era considerată
normală şi obişnuită,
şi garanta salvarea şi bunătatea
copilului.
În acele vremuri, chiar şi în
gospodăriile cele mai aristocrate
În locul preţuirii şi adorării
propriului copil
unii părinţi îşi dispreţuiau copiii şi îi
abuzau deliberat
gândindu-se că o fac pentru binele lor.
La sfârşitul secolului XVI
istoria a asistat la naşterea sistemului
de parenting ”Recompensă şi pedeapsă”
În locul pedepsei corporale
filozoful John Locke a sugerat că o metodă
mai bună de ”antrenare” a copiluilui,
ar fi de a-l ”priva” de validare
şi dragoste când este rău
şi ”a preţui” copilul recompensând-ul cu
dragoste şi afecţiune când este bun.
Aş vrea vă opriţi şi să conştientizaţi
pentru un minut ceea ce tocmai am afirmat.
Părinţii au ajuns pînă în secolul XVI ca să
le vină ideea de recompensă şi pedeapsă.
Sistemul de ”Recompensă şi pedeapsă”
aşa cum îl cunoaştem astăzi
este incredibil de distructiv.
Una din cele mai distructive tehnici
de educare pe care o avem astăzi.
În anii 1600 sistemul ”Recompensă şi
pedeapsă” a fost o îmbunătăţire drastică
faţă de educaţia dinainte.
La începutul secolului XX nu erau multe
schimbări
Experţii în educarea copiilor încă
acuzau ideea de copilărie romantică
şi susţineau formarea de obiceiuri
pentru a disciplina copii.
De fapt în 1914 în broşura U.S. Children
Bureau numită ”Infant Care” ,
îndemna la un program strict şi îndemna
părinţii să nu se joace cu copii lor.
Publicaţia ”Behaviorism” a lui J.B.
Watson a susţinut că
părinţii şi-ar putea antrena copii
prin recompensarea comportamentului bun
şi pedepsind comportamentul rău,
şi urmând un program stricte pentru masă,
odihnă şi alte funcţii corporale.
Cine ar putea uita proverbul din Biblie
după care atâţia părinţi au trăit şi mai
trăiesc încă?
”Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar
cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată.”
(ca şi cum disciplina şi pedeapsa
corporală ar fi unul şi-acelaşi lucru)
În sec.XX pedeapsa corporală a început să
cadă în disgraţie în Occident.
Mulţi părinţi au devenit
destul de Conştienţi
ca să înţeleagă ce este pedeapsa
corporală:adică un abuz !
Aşa că astăzi, chiar dacă mai
există părinţi in-Conştienţi
care-şi abuzează copii
în numele disciplinei,
marea majoritate a lumii Occidentale
foloseşte practici parentale
cum ar fi statul la colţ,
ca unealtă de disciplinare.
Este uşor să aruncăm o privire în
timp şi să constatăm că eram în
că eram în epoca întunecată a
parentingului.
dar permiteţi-mi să vă spun
că în anii ce vor urma,
viitorul se va uita
la noi cei de astăzi
şi va spune acelaşi lucru.
Că suntem de fapt în epoca
întunecată a parentingului.
Exact cum pedeapsa
corporală s-a pierdut
din modelele de
educaţie preferate,
eu vă spun că astăzi ne aflăm
la margiea unei schimbări.
Schimbarea este parentingul emoţional.
Suntem pe cale să realizăm că
suntem în Epoca întunecată astăzi
în termeni de educaţie emoţională.
Şi că producem acelaşi fel de răni
copiilor noştri la nivel emoţional.
cum părinţii noştri au făcut la nivel
fizic şi emoţional când îşi băteau copii.
în secolele trecute.
Mă aflu aici pentru a vă spune că
noi nu avem nici cea mai mică idee
cum să creem un climat emoţional sănătos
în casă pentru copii noştri.
Desigur există excepţii
de la această regulă,
Dar de departe, în vremurile moderne,
marea majoritate a copiilor
au fost crescuţi în medii emoţionale
nesănătoase.
De fapt climatul emoţional al căminului
nici măcar nu a fost un criteriu
în educaţia corectă, până acum.
Tocmai ieşim din ”Epoca întunericului”
Epoca întunecată a emoţiilor şi
sentimentelor.
Ne deschidem către ideea că este posibil
să fim părinţi buni la nivel fizic
în timp ce suntem părinţi
”răi” la nivel emoţional.
Şi asta are implicaţii mari.
Pentru că deja am
afirmat mai devreme
că miezul, esenţa existenţei noastre
sunt emoţiile şi sentimentele.
Aşadar, dacă climatul emoţional pentru
copii din căminele voastre este nesănătos,
atunci însăşi esenţa Vieţii , însăşi
miezul Fiinţării
este unul nesănătos.
În zilele noastre, majoritatea sfaturilor
pentru părinţi, ignoră complet emoţiile
şi se concentrează pe corectarea
comportamentului defectuos
în timp ce ignoră sentimentele care stau la
baza cauzei generatoare a comportamentului.
În ciuda faptului că am evoluat
în materie de educaţie
scopul parentingului rămâne în continuare
de a creşte un copil ascultător şi supus
şi nu de a pregăti un adult sănătos.
Scopul este de a creşte un copil ”bun”
Sistemul nostru de justiţie are aceiaşi
abordare referitoare la comportament.
Suntem preocupaţi să corectăm
comportamente şi să creem cetăţeni buni
fără să ne preocupe sentimentele care
au generat asemenea comportament.
Parentingul bun implică emoţie.
Relaţiile bune implică emoţii.
Astăzi, majoritatea părinţilor
fac trei greşeli critice:
1. Ei ignoră sau resping emoţiile copilului
2. Dezaprobă emoţiile copilului lor
3. Ei nu oferă sprijin emoţional copiilor,
ca ei să-şi depăşească emoţiile negative.
1 Părintele care dezaprobă
emoţiile copilului său,
sau critică exprimarea emoţiilor
negative ale copilului,
îl critică sau îl pedepseşte
pentru exprimarea sa emoţională
2.Părintele care nepăsător faţă de emoţiile
copilului, considerându-le neimportante
ignoră sau, mai rău banalizează
emoţiile copilului lor.
3 Părintele care nu
oferă îndrumare copilului
deşi poate înţelege emoţiile copilului
nu-i impune limite comportamentale
și nu ajută copilul în înţelegerea şi
copierea sentimentelor proprii.
Să vă dau un exemplu despre cum se
petrece asta în termeni practici
imaginaţi-vă că William nu
vrea să meargă la şcoală
şi începe să plângă şi începe
să plângă când părinţii
încearcă să-l trimită la şcoală.
Părintele dezaprobator l-ar
putea certa pe William
pentru refuzul său de a coopera,
L-ar putea numi ştrengar, neastâmpărat
pedepsindu-l să stea singur
sau cu o chelfăneală.
Părintele nepăsător ar putea banaliza
emoţiile lui William, spunând:
Asta e o prostie. Nu ai nici un motiv să
te simţi supărat pentru mersul la şcoală.
Acum schimbă-ţi privirea aia încruntată !
Părintele nepăsător ar putea chiar să-l
distragă pe William de la emoţiile sale
dându-i o prăjitură sau arătându-i o
vacă pe câmp în drumul spre şcoală.
Părintele care nu oferă îndrumare
se poate comporta nepăsător
referitor la William
spunându-i că e în regulă să
se simtă supărat sau speriat
dar NU va mai continua
să-l ajute pe William
să înţeleagă ce să facă
cu sentimentele lui incomode.
În schimb,
îl abandonează într-o zonă în care
el se simte ca şi cum emoţiile lui
sunt o forţă care îl consumă.
faţă de care este neputincios.
Copii crescuţi în mediu nesănătos emoţional
nu au capacitatea de a se linişti singuri.
Deasemenea tind să aibe
probleme de sănătate.
Şi peste toate astea
copii crescuţi în medii
emoţionale nesănătoase
nu reuşesc să se conecteze
emoţional cu familia lor.
Adesea se simt că nu aparţin familiei.
Eşuează în a manifesta
intimitate cu familia lor
iar rezultatul este că se
simt izolaţi şi singuri.
Iar asta se va propaga
desigur în viaţa de adult.
Vor ajunge adulţi
incapabili să-şi gestioneze emoţiile.
Vor ajunge adulţi
fără simţ de apartenenţă.
Vor ajunge adulţi
care se vor zbate ca relaţiile
lor să funcţioneze.
Vor construi relaţii de
dependenţă reciprocă
Vor dezvolta o nevoie,
şi o frică extremă în acelaşi timp, faţă
de intimitate.
În opinia mea personală
prima cauză a psihopatiei
şi sociopatiei la adulţi
se datorează de fapt unui mediu
emoţional nesănătos din copilărie.
Reţineţi vă rog că
majoritatea celor care studiază
cauzele sociopatiei şi psihopatiei
se concentrează pe trecutul persoanei
căutând semne directe de abuz.
Este mult mai uşor să descoperi
semnele unui abuz direct
şi mult mai greu să recunoşti
tiparele emoţionale nesănătoase.
din l copilărie.
Mulţi criminali în serie sau
copii care împuşcă în şcoli
care au fost raportaţi ca provenind din
cămine sănătoase
de fapt nu aveau de loc cămine sănătoase.
Ei proveneau din cămine sănătos fizic
unde erau bine hrăniţi şi îmbrăcaţi
şi aveau încă alte avantaje materiale.
Dar subt acel exterior arătos
se găseau forme extreme
de disfuncţii emoţionale.
Disfuncţii emoţionale care-i blocau
să se conecteze cu alte persoane.
Neglijarea emoţională şi
dezaprobarea emoţională
sunt forme de abuz emoţional.
Dar viitorul ne va învăţa curând
să nu subestimăm niciodată
neglijenţa emoţională
dezaprobarea emoţională
şi abuzul emoţional.
În opinia mea
(care am experimentat
toate formele de abuz)
abuzul emoţional este cel mai groaznic
şi deasemenea şi cel mai greu de vindecat.
Acum ajungem la aspectul
cel mai distructiv
al dezaprobării sau
neglijării emoţionale
care este transmisă de la un adult către
copilul său.
Când neglijarea emoţională sau
dezaprobarea emoţională
este arătată unui copil
copilul începe să ia de
bune părerile părintelui
referitoare la evenimentul
care i-au cauzat neplăcerea
în locul părerilor lui.
Ei îşi pierd încrederea în sine
îşi pierd dragostea de sine
şi mai ales
încep să creadă că este ceva greşit cu ei.
Când disfuncţiile emoţionale
conduc relaţiile
copilul învaţă că nu are dreptul
să simtă ceea ce simte.
Imediat el învaţă
că este greşit să simtă ceea ce simte.
Iată complicaţia:
Copilul crede că
dacă este greşit să simtă ceea ce simte,
dar totuşi se simte aşa,
atunci cega este greşit cu *el* anume.
Dacă ar trebui să aleg
un singur lucru greşit
referitor la propaganda Sănătăţii Mentale
de astăzi
este insistenţa pe această idee
că este un fel în care omul
*trebuie* să se simtă.
Şi dacă nu se simt în acel fel
atunci ceva este greşit la ei.
Cabinetele psihiatrice sunt pline de oameni
care au fost crescuţi în case cu
disfuncţionalităţi emoţionale.
Aceşti oameni au crescut convinşi
că ceva este în neregulă cu ei,
pentru că nu ar fi *trebuit*
să se simtă aşa cum se simt.
Când realitatea este că
ei ar trebui să se simtă
*exact* aşa cum se simt.
Au motivul perfect și întemeiat
să se simtă exact așa
și că ideea că ceva este
în *neregulă* cu ei
este o falsitate.
O falsitate care este produsă
prin negarea invalidarea emoțiilor
proprii din nou și din nou.
Acesta este de fapt unul din factorii
cheie care provoacă anxietatea.
Anxietatea este produsă de
îndoială și neîncrederea în sine.
Neîncrederea în sine și
îndoiala față de sine
cauzează frica de sine.
Drept urmare, încerci mereu
să găsești o cale de scăpare
pentru a scăpa de tine.
Pentru că simți ca și cum *nu ar
trebui* să simți așa cum simți.
A trebuit să intru în adîncul
acestei povești (ca de obicei)
pentru că fără să înțelegeți asta
nu puteți înțelege cum ați ajuns
în relațiile în care sunteți astăzi.
Pe scurt,
pentru că acesta a fost mediul emoțional
în care ți-ai petrecut copilăria
habar nu ai
cum să relaționezi cu oamenii ca și adult.
Și aplici aceleași reguli.
Noi eșuăm în construirea unei
intimități între noi atât de des
pentru că neglijăm emoțiile celor din jur.
Noi condamnăm sentimentele celorlalți
Noi spunem celorlalți cum
*ar trebui* să se simtă
Noi nu avem răbdare față
de emoțiile celorlalți
Noi vedem emoțiile și
sentimentele ca o slăbiciune.
Noi numim oamenii care își exprimă
emoțiile ca fiind *slabi*
De dragul înțelegerii voastre
vreau să vă dau trei exemple
de relații adulte care sunt
disfuncționale emoțional.
O femeie iese la prânz cu prietenul ei.
Este dezamăgită că nu a
fost promovată la serviciu
așa cum se așteptase.
Prietenul ei îi spune că este doar negativă
și să privească latura luminoasă și să vadă
că nu face decât să creeze
și mai multă dezamăgire
în realitatea ei pentru că este
focusată pe partea negativă.
2:Soțul ajunge acasă târziu de la serviciu
iar soțiia începe să plângă în
minutul în care el intră pe ușă.
Soțul o observă și spune:
"Întotdeauna exagerezi, nu am
întârziat decât o jumătate de oră "
"Poate ești la menopauză "
”De fapt ai nevoie de ajutor specializat" -
apoi se retrage în cameră la televizor.
Trei: Un bărbat este în pragul divorțului.
Le povestește prietenilor ce se petrece
și ei îl conving să iasă la un bar împreună
Când el apare nici unul nu recunoaște
că el trece printr-o perioadă
dificilă emoțional în relația sa.
În schimb ei îl încurajează
să nu se gândească la asta
să bea ceva,să se uite la meciuri
să se uite după fetele de la bar.
Indiferent că este vorba de prietenie
sau de o relație romantică
sentimentele și emoțiile sunt inima
sunt miezul -
acelei relaționări particulare.
presupunând că vorbim de o
relație *semnificativă*
și nu de una de suprafață.
Fără o conexiune emoțională
profundă și sănătoasă
și o relație - emoțională
aceea nu este de fapt o relație.
este un aranjament soical.
Intimitatea nu se referă la Sex.
Este adevărat că sexul poate
fi rezultatul unei intimități
intimitatea este de a te lăsa
văzut cine ești cu-adevărat
și să vezi pe celălalt
cum este cu-adevărat.
Este capacitatea mea de a
lua întregul
adevărului a” cine sunt” pentru tine,
și de a fi perceput de tine
drept cine sunt cu-adevărat
fără ca tu să simți nevoia să mă schimbi.
Este capacitatea ta de a aduce
spre mine adevărul a ceea ce ești
și capacitatea mea de a recepționa
adevărul a ceea ce ești tu
fără ca eu să încerc să te
schimb sau să te manipulez.
Este o întâlnire în mijlocul Inimii
care este locul de naștere pentru empatie.
Este locul de naștere pentru conexiune
și pentru apropiere.
Am mai spus-o și o mai spun -
cuvântul intimitate poate fi spus ca ”a vedea în mine”
Cea mai importantă parte referitoare la intimitate
este de a vă vedea unul în celălalt.
De a vedea Adevărul celuilalt
iar Adevărul celuilalt este dat de
este dat de sentimente și emoții.
Sentimentele și emoțiile sunt miezul
realității și experiențelor tale
prin urmare sunt o parte importantă
a intimității.
Cuvintele de bază sunt: emoțiile
și sentimentele contează.
Trebuie să înțelegem importanța și
valoarea sentimentelor celorlalți.
Trebuie să arătăm respect
pentru emoțiile celorlalți.
Trebuie să ascultăm emoțiile
din spatele cuvintelor.
Trebuie să ne deschidem către înțelegere.
Recunoașterea și înțelegerea
ar trebui să fie întotdeauna
înaintea sfaturilor.
Dacă spui oamenilor cum
ar trebui să se simtă
îi înveți să nu se încreadă în ei.
Îi înveți că e ceva greșit cu ei.
Este modul în care ne tratăm
emoțiile negative și ne dictează
cât de sănătoase sau nesănătoase
pot să ne fie relațiile.
Pentrucei mai mulți
felul în care ne gestionăm
emoțiile pozitive
este deja funțional pentru noi.
Emoțiile negative sunt cele
care întâmpină rezistență.
Din acest motiv
O să subliniez câțiva pași practici
care v-ar putea ajuta
când aveți contact cu
emoțiile negative ale altora.
Funcționează atât pentru
copii cât și pentru adulți.
Și sunt o mină de aur în
materie de relaționare.
1: Devino conștient de emoțiile celuilalt.
2: Să îți pese de emoțiile celuilalt.
vâzăndu-le ca valide și importante
3: Ascultă cu empatie emoțiile celuilalt.
căutând să înțelegi cum se simte.
Asta îi permite să se simtă în siguranță să
fie vulnerabili fără teama de a fi judecat.
notă: caută să *înțelegi*,în
loc să *îi dai dreptate*.
4:Recunoaște-i și validează-i sentimentele
Asta poate include să-i ajuți
să-și găsească cuvintele
și să-și identifice emoțiile.
Pentru a recunoaște și a valida sentimentele cuiva
nu este nevoie să validăm
și că gândurile pe care le au în legătură cu emoția
sunt corecte.
În schimb trebuie să-l lăsăm să înțeleagă
că este absolut în regulă
să se simtă în felul în care se simt.
De exemplu:
Dacă prietenul spune ”Mă simt nefolositor”
nu îl validăm spunându-i
”Știi, chiar ai dreptate. Tu
chiar” *EȘTI* nefolositor ..."
În schimb îl poți valida spunându-i:
"Pot să înțeleg perfect cum
situația te face să te simți așa "
"și m-aș simți la fel în locul tău."
5:Permite oamenilor să
se simtă așa cum se simt
și să-și experimenteze emoția din plin
înainte de a încerca să
îmbunătățești felul în care se simt
în ceea ce simt.
Trebuie să le permitem
să se decidă când sunt pregătiți
să urce pe scara vibrațională
către o emoție diferită.
Nu putem impune ideea *noastră*
despre când ar trebui să fie pregătiți
sau când ar trebui să poată să se simtă diferit
asupra lor.
Acesta este pasul în care exersăm
Prezența Necondiționată și Dragostea
Necondiționată pentru cineva.
Suntem acolo ca sprijin, fără a încerca să-i *reparăm*
Nu vă ofesanți dacă nu vă acceptă suportul
la momentul respectiv.
Există o bunăvoință inseparabilă în a oferi ceva
Este Dragostea, în și pentru sine
indiferent dacă cineva face sau nu ceva cu ea.
6: După, și numai după ce
sentimentele lor au fost recunoscute și validate
și simțite din plin
ajută persoana să găsească soluții
să gestioneze reacțiile
care le-ar putea avea la emoția lor.
Acesta este punctul în care poți susține
noi feluri de a privi situația
care ar putea îmbunătăți felul
în care celălalt se simte.
Aici poate fi oferit sfatul.
Acum am ajuns la cel mai important pas
când vorbim despre sănătatea emoțională din relații
Tu ești într-o relație cu Tine!
Asta înseamnă că tu trebuie să-ți
validezi propriile emoții.
Trebuie să te oprești din neglijarea emoțiilor tale
trebuie să te oprești din a le combate
trebuie să te oprești de la așteptările tale
de a te simți altfel decât te simți
Pentru a obține o sănătate emoțională
trebuie să aplici cei șase pași subliniați mai sus
mai întâi pe tine.
În afară de felul în care gestionezi emoțiile tale
ai aici câțiva paș icare te ajută să creezi
un mediu emoțional sănătos în relațiile tale.
1: Exprimă-ți dragostea față de celălalt
Poți să-ți exprimi dragostea prin atingeri.
Mulți oameni sunt înfometați
de atingere în lumea modernă
în care trăim
pentru că este atât de multă separare între noi.
Poți să-ți exprimi dragostea printrun dar.
Făcând un cadou cuiva
el înțelege că ții la el suficient încât
încât să te gândești la el
să cumperi ceva pentru el
și să aduci acel ceva pentru el.
Poți alege să-ți manifești dragostea pentru cineva
petrecând timp de calitate cu el.
Când atenția ta nu este divizată
când te uiți la el
încercând să-ț înțelegi
încercând să te conectezi cu el.
Poți să-ți areți dragostea pentru cineva
servindu-l:
Oferindu-te la spălatul vaselor
Oferindu-te să-l ajuți la un proiect, sau să se mute.
Poți ajuta pe cineva arătându-i apreciere
sau făcând afirmații despre ei
făcându-le un compliment.
Sunt multe feluri de a-ți arăta
dragostea pentru cineva.
Unul din motivele principale pentru
care suntem privați de emoții
în copilărie
și în relațiile curente
este pentru că suntem limitativi cu dragostea.
suntem zgârciți cu dragostea noastră.
nu o afișăm și nu o dăm și altora.
Dezvăluindu-ți dragostea
și oferind dragostea
altor oameni
îi activăm să se simtă emoțional
în siguranță și iubiți și prețioși pentru noi.
Dar asigurați-vă când vă exprimați
dragostea față de cineva
o faceți pentru motive corecte
nu pentru că vreți ceva de la el.
2: Niciodată nu ignorați prezența lor
Sunt foarte puține lucruri la fel de dureroase ca
să fi tratat ca și cum nu ai exista.
Chiar dacă ești nervos pe moment
nu ai motive pentru un duș rece
pentru persoana care te iubește.
3: Acesta este mână în mână cu ultimul
Nu le retrageți sprijinul fizic sau emoțional
mai ales pe durata unui conflict.
Oamenii care se tem de intimitate și conectare
prin urmare de vulnerabilitate
au tendița de a trăi cu ele
devenind o insulă în interiorul lor.
Devin indisponibili emoțional
și se deconectează de la cealaltă persoană
ca măsură de apărare.
A te retrage dintr-o relație este
ca și cum ai divorța emoțional
Și primul simptom al retragerii
este lipsa comunicării.
Acestea fiind spuse trecem la următorul sfat.
4:Comunicați, comunicați, comunicați!
Când nei implicăm într-o relație
ne-am implicat la comunicare.
Și tu comunici
chiar dacă o faci verbal sau nu
pentru că majoritatea comunicării
are loc în limbajul corporal.
Comunicarea este o parte uriașă a conectării.
Nu vă blocați emoțiile
și nu încercați să le negați,
neglijați sau sedați prin distracții
E nevoie de disponibilitate pentru
a-ți recunoaște propria emoție.
și să comunici în moduri sănătoase cu partenerul.
Când nu știi cum să faci asta
este de ajutor să iei gândul pe care îl ai
și să-ți imaginezi că-l cobori în zona Inimii
și vorbești apoi de acolo.
Tehnica se numește 'Vorbirea Din Inimă'.
Când procedăm astfel, avem
tendința de a fi mai vulnerabili
și prin urmre mai Autentici
și mai puțin defensivi sau atacatori
în modul de comunicare.
Pune-ți emoțiile în cuvinte.
Nimic nu este mai rău într-o relație
decât să taci în legătură cu ceea ce simți.
Să nu comunici ceea ce simți
creează o prăpastie între tine și partenerul tău.
El poate simți când ești supărat emoțional
Dacă nu vorbești, sau negi felul în care te simți
cât timp el simte că ești supărat emoțional
îl face să se simtă prost și derutat.
Avem nevoie de dorința de a ne recunoaște sentimentele
și de a le comunica partenerului
în moduri sănătoase.
Dacă nu știm cum să facem asta
putem lua ceea ce simțim, emoțiile
(ceea ce credem noi despre ele)
și ne imaginăm că le coborâm la nivelull Inimii
și apoi le spunem de acolo.
Această practică se numește ”Vorbirea Din Inimă”
și poate fi foarte prețioasă în crearea
unui mediu emoțional sănătos
în orice fel de relație.
5:Dacă faci promisiuni - urmează-le!
Dacă spui că o să faci ceva, fă-o!
Trebuie să pui preț pe vorbele tale.
Făcând altfel decât așa
îți vei distruge relațiile sistematic.
Și chestia despre sănătatea emoțională și relaționare
este că încrederea este o mare parte din ele.
Admmite că greșești, și angajează-te
în schimbarea comportamentului.
Scuzându-te mereu și mereu.
fără să-ți schimbi comportamentul
trimite mesajul că de fapt nu-ți pasă
despre cum se simte cealaltă persoană
le fel de mult cât îți pasă să îl ții lîngă tine
... temporar ...
Asta deasemenea distruge încrederea sistematic
în relaționare.
Trebuie să facem niște pași
dacă ne pasă de cineva
nu doar scuzându-ne
ci făcând schimbările necesare
astfel încât aceiași greșeală
sau durere pe care le-am pricinuit-o
să nu se mai repete.
Acestea fiind spuse
o scuză poate face un drum foarte lung
în crearea un mediu emoțional sănătos.
7: Analizează-ți prioritățile
Trebuie să-ți cunoști prioritățile
pentru a dezvolta un climat emoțional sănătos.
Dacă-ți dorești o relație în
care să te simți bine emoțional
trebuie să o evaluezi corect
pentru a face din ea o prioritate.
Nu există priorități bune
sau priorități greșite.
Dar dacă munca ta sau pasiunile
au o prioritate mai mare
decât relațiile tale
șansele sunt ca relațiile să sufere
pentru că ai dacă de ales între ele
vei alege munca sau pasiunea.
Asta va face cealată persoană să se
simtă neiubită și nesemnificativă.
De asemenea o va face să se simtă
că este nesigur să se conecteze emoțional cu tine.
Când te confrunți cu un conflict sau un interes
între un lucru și altul
trebuie să ai capacitatea de a decide conștient
care este prioritatea ta.
În cele mai sănătoase relații
sănătatea relațiilor
și felul în care se simte partenerul
sunt prioritatea numărul unu.
8:Încurajează-i!
Încurajarea îi face pe oameni
să simtă că nu sunt singuri.
Nu mai este Lumea - contra - lor.
Au un coleg de echipă.
Încurajarea ne permite să știm
că avem un suport emoțional
Este opusul criticii și a descurajării.
Ridică o persoane în loc să o aplece.
Asta permite oamenilor să se simtă sigur emoțional
să-și împărtășească visele și dorințele cu noi
#9: Exrpimă-ți dorințele nevoile și așteptările clar
într-o relație
Este vorba de limite sănătoase
Pentru a înțelege limitele sănătoase
simțiți-vă liberi să vizionați filmul meu
"Boundaries vs. Oneness
- How to develop Healthy Boundaries"
Nu este corect să pui celelalte persoane să ghicească
ceea ce ai tu nevoie.
Deasemenea nu este cinstit să te
aștepți să-ți citească gândurile
așteptând lucruri de care ei nu sunt conștienți
și nu au fost de acord.
Este deasemenea important să
aloci timp pentru a înțelege
nevoile, dorințele și așteptările celeilalte persoane.
Cere ceea ce vrei și ai nevoie
și încurajează-i să facă la fel.
Presupunând că nevoile și așteptările lui
nu intră în conflict cu ale tale
puneți de acord așteptările.
10: Râdeți și jucați-vă împreună
Asta este ceea ce relațiile moderne
nu prioritizează destul.
Distracția, râsul și joaca, au capacitatea de a ne lega
de o altă persoană în același mod
ca și experiențele de luptă intensă
Deasemenea poate fi un puternic afrodisiac
pentru cei aflați într-o relație.
Prioritizați împreună activitățile
care vă fac să vă simțiți bine.
Vă asigură deasemenea că Conflict și Luptă
nu este linia relației voastre.
11: Deveniți un expert în oamenii
cu care aveți o relație.
Învățați tot ce puteți despre ei.
asigurați-vă că faceți asta dintr-un motiv corect.
Este inima intimității.
Cu cât știi mai multe despre
așteptările unei persoane
nevoile unei persoane
sentimentele unei persoane
cu-atît mai apropiată devine relația cu ea.
Să devii un expert în cealaltă persoană
te va ajuta să faci alegerile potrivite
despre cum să interacționezi cu ea
astfel încât mediul emoțional al relației
să fie sănătos și solid.
Deasemenea ne ajută să fim experți
în a-i iubi în felul în care se simt cel mai iubiți.
Ca toate celelalte
trebuie să aplicăm astea întâi pe noi.
Singura relație pe care nu o poți termina
(exceptând moartea ta),
este relația ta cu tine.
Asta înseamnă că trebuie să știi ceea ce vrei
trebuie să-ți știi nevoile
să-ți știi așteptările
trebuie să-ți validezi sentimentele
să le admiți
să nu le mai neglijezi
să nu le mai reprimi.
Asta este calea de a construi
un climat emoțional sănătos
cu tine însuți
care este miezul relației
tale cu tinei
Niciodată nu te rușina despre cum te simți
Felul în care simți este în regulă.
Dacă ai o emoție
întotdeauna există un motiv întemeiat
pentru care ai acea emoție
așa că nu permite nimănui să-ți spună
cum ar trebui să te simți.
Meriți să ai acea relație
în care emoțiile contează.
Și cel mai bun mod de a ajunge acolo
este să decizi că emoțiile contează pentru tine.
Să ai o săptămână bună...
traducere de Paul Adam
- amara.org-