Urbanizarea și viitorul oraselor- Vance Kite

View full lesson: http://ed.ted.com/lessons/urbanization-and-the-future-of-cities-vance-kite

În urmă cu 10.000 ani vânătorii-culegători, ajutaţi de agricultura rudimentară, s-au mutat în sate semi-permanente şi nu s-au mai uitat niciodată înapoi. Datorită evoluţiilor ulterioare au apărut execendele alimentare, ce au condus la dezoltarea comerţului, specializărilor şi, mai târziu, prin Revoluţia Industrială, la actualul oraş modern. Vance Kite ne prezintă istoria mediului urban şi cum ne putem aştepta ca viitoarele oraşe să se adapteze la populaţia în continuă creştere.
Documentar realizat de Vance Kite, animaţie realizată de ATMG Studio.

Azi, mai mult de jumătate din populaţia globului

locuiesc într-o zonă urbană.

Până la jumătatea secolului,
procentajul va creşte la 70%.

Însă, nu mai departe de acum 100 de ani,

doar două din zece persoane locuiau la oraş,

iar înainte de asta, cifrele erau și mai mici.

Totuşi, cum am ajuns

la un nivel atât de ridicat de urbanizare

şi cum ne va afecta acest lucru în viitor?

La începuturile istoriei umanităţii,

oamenii erau vânători-culegători,

mutându-se adesea dintr-un loc în altul

în căutarea hranei.

Dar, în urmă cu 10.000 de ani

strămoşii noştri au început să înveţe tainele

reproducerii selective

şi ale primelor tehnici agricole.

Pentru prima dată,

oamenii puteau cultiva produsele alimentare

în loc să le caute,

iar acest fapt a dus la dezvoltarea

satelor semi-permanente

pentru prima data în istorie.

„De ce semi-permanente?" veţi întreba.

Ei bine, la început, satele trebuiau relocalizate

odată la câţiva ani

pentr că solul începea să se degradeze

Însă, acum 5.000 de ani,
datorită apariţiei noilor tehnologii

precum irigaţiile şi aratul solului,

oamenii

se puteau baza pe un

aport constant şi permanent de hrană,

facând posibilă apariţia aşezărilor permanente.

Datorită excendentelor alimentare

produse de noile tehnici agricole,

n-a mai fost necesar ca fiecare persoană să cultive solul.

Acest lucru a dus la dezvoltarea

unor noi meserii

şi, implicit, a unor noi oraşe.

Crearea unor excendente alimentare

instrumente,

meşteşuguri,

şi alte bunuri, de către noile orase,

nu a mai existat posibilitatea de a realiza comerţ

pe distanţe lungi.

Dezvoltarea comerţului

a dus la apariţia unor noi tehnologii

precum, camioane,

vapoare,

căi ferate,

şi porturi.

Desigur, aceste lucruri au necesitat mai multă forţă de muncă

pentru a le construi şi a le menţine,

astfel încât, din ce în ce mai multe persoane s-au mutat

din zonele rurale în cele urbane

pe măsură ce locurile de muncă şi oportunităţile

au devenit disponibile.

Dacă credeţi că, oraşele moderne sunt suprapopulate,

veţi fi surprinşi să aflaţi

că unele oraşe din anul 2000 î.Hr. aveau densitatea populaţiei

de două ori mai mare ca cea din Shanghai sau Calcutta.

Principalul motiv

era ca mijloacele de transport nu erau disponbile la scară largă,

astfel încât, totul trebuia sa fie destul de aproape pentru a ajunge pe jos,

incluzand cele câteva surse de apă potabilă

care existau atunci.

Suprafaţa oraşului

a devenit şi mai restricţionată de nevoia zidurilor de apărare

împotriva atacurilor.

Imperiul Roman a reuşit să dezvolte infrastructura

pentru a depăşi aceste limitari

dar mai mult de atât,

oraşele moderne aşa cum le ştim deja,

nu existau

până la Revoluţia Industrială,

când noile tehnologii s-au implementat pe o scară largă,

permiţând ulterior oraşelor să se extindă şi să continue integrarea

poliţiei,

pompierilor

şi a serviciilor de salubritate,

precum şi a reţelelor de drumuri

şi mai târziu, distribuirea electricităţii.

Prin urmare, care este viitorul oraşelor?

În prezent, populaţia globului depăşeşte 7 miliarde

şi se preconizează să ajungă la aproximativ 10 miliarde.

Cea mai mare creştere se va produce

în zonele urbane ale celor mai sărace ţări din lume.

Prin urmare, cum vor trebui să se transforme oraşele

pentru a face faţă acestei creşteri urbane?

În primul rând, lumea va trebui să caute modalităţi

de a furniza o alimentaţie adecvată,

servicii de salubrizare,

şi educaţie tuturor persoanelor.

În al doilea rând, creşterea va trebui să se realizeze

într-un mod care să nu afecteze solul

care ne furnizează produsele şi serviciile

necesare supravieţuirii populaţiei.

Producţia de alimente s-ar putea fabrica

în ferme verticale şi zgârie-nori,

în grădini pe acoperişuri,

sau în cadrul terenurilor virane din centrul oraşelor,

în timp ce productivitatea va veni

din numeroasele surse de energie regenerabilă.

Va fi necesară construirea locuinţelor pe verticală

în locul celor destinate unei singure familii.

Vom putea vedea clădiri ce conţin tot

ceea ce oamenii au nevoie pentru confortul zilnic,

precum şi oraşe din ce în ce mai mici şi autonome,

orientate spre o producţie locală şi durabilă.

Viitorul oraşelor este variat,

maleabil,

şi creativ,

fără o orientare pe o singură industrie,

dar care va reflecta o lume tot mai conectată la nivel

global.